Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 230/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 230/2008
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 239/A/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru reclamantul recurent și consilier juridic, cu delegație la dosar pentru intimata pârâtă, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Mandatarul reclamantului recurent solicită, având în vedere decizia pronunțată de ICCJ la data de 9 iunie 2008, acordarea unui nou termen de judecată, mai îndelungat, până când se va motiva decizia amintită, care este aplicabilă speței de față.
Reprezentantul intimatei pârâte - se opune acordării acestui termen, întrucât este vorba de o lungă perioadă de timp, iar ICCJ B s-a mai pronunțat asupra acestei chestiuni, când a apărut Legea nr. 10/2001, care fiind o lege cu caracter special, a fost de imediată aplicare, și nu s-a mai aplicat dreptul comun în materie.
Instanța, deliberând, respinge cererea formulată de mandatarul recurentului reclamant, ca nefiind pertinentă, necesară și concludentă soluționării cauzei, având în vedere motivele invocate în recursul declarat de acesta.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantului recurent - avocat, solicită admiterea prezentului recurs așa cum a fost formulat, și în consecință modificarea în tot a hotărârilor pronunțate și admiterea acțiunii, pentru motivele arătate pe larg în recurs. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte - consilier juridic, solicită a se lua act de excepțiile invocate în întâmpinarea depusă, respectiv aplicabilitatea art. 1201 cod civil, întrucât suntem în prezența unei autorități de lucru judecat, și prescripția dreptului la acțiune. De asemenea, consideră că acțiunea în revendicare pe dispozițiile dreptului comun formulată de reclamantul recurent nu are sens.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 131/2007 a Judecătoriei S, pronunțată în dosarul civil nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - - S, având ca obiect anularea încheierii de întabulare a Statului Român nr. 996/1959 cu privire la imobilul înscris în CF 7072 S, nr. top. 1818/3 casă, curte și grădină a încheierii de întabulare nr. 9745/1993 și 164/2000, precum și încheierea nr. 1136/16.09.1968 și decizia 295/1968 a fostului Consiliu Popular Provizoriu A, prin care s-a întabulat dreptul de administrare operativă directă în favoarea pârâtei.
A fost solicitată revenirea la situația anterioară de CF, CF 7072 S, sub nr. top. 1818/3 cu consecința restituirii imobilului.
Pe calea întâmpinării, pârâta a invocat excepția autorității lucrului judecat, făcând referire la decizia civilă nr. 2/2006 a Curții de Apel Alba Iulia în dosarul civil nr. 7604/2005.
Instanța de fond, în argumentarea soluției pronunțată în dosarul civil nr. 408/2003, acțiunea reclamantei ce avea ca obiect constatarea faptului că imobilul înscris în CF 7072 S, nr. top. 1818/3 a fost preluat abuziv de statul român și că dispoziția ulterioară de înstrăinare este nulă absolut, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 293/2003, stabilindu-se că a fost prescrisă.
Ulterior, Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 25/A/2004 ( fila 24) a fost schimbată în parte acea sentință, admițându-se acțiunea doar cu privire la nevalabilitatea titlului statului, fiind menținute în rest celelalte dispoziții.
Ori, atât în dosarul sus menționat, cât și în cel în cauză a conchis aceiași instanță, părțile s-au mai judecat, pentru același obiect, în speță operând astfel excepția autorității lucrului judecat ( art. 1201 cod civil).
In ambele dosare, acțiunea reclamantului are același obiect, respectiv revendicarea imobilului înscris în CF 7072 S, nr. top. 1818/3, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 cod civil și Legea 10/2001.
Chiar dacă în prezenta cauză reclamantul a solicitat expres anularea unei încheieri de întabulare, scopul final al acțiunilor fiind același, respectiv redobândirea dreptului de proprietate și întabularea în favoarea sa, astfel că nu se poate reține că nu mai există identitate de obiect în cele două cauze. In ambele cereri există aceiași cauză, același fundament al raportului juridic și anume pretinsa deținere de către pârâtă a imobilului revendicat, fără drept, a conchis instanța de fond.
Impotriva acestei sentințe, în termen a declarat apel reclamantul, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă rejudecare, argumentându-se în esență, prin motivele de apel că în mod greșit a fost reținută în cauză excepția autorității lucrului judecat.
Intimata - - S, a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe.
S-a reținut că în mod corect cauza a fost soluționată pe excepția autorității lucrului judecat, în contextul în care, prin decizia civilă nr. 2/2006 a Curții de Apel Alba Iulias -a definitivat un prim proces cu același obiect, întemeiat pe aceiași cauză și între aceleași părți.
S-a invocat și excepția inadmisibilității și prescripției dreptului la acțiune, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 15 din Constituție și art. 1 cod civil, text care consacră că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea celei vechi. Referitor la imobilele preluate abuziv în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989 se arată că normele legale în conflict, respectiv codul civil și Legea 10/2001 vizează situații juridice născute sub imperiul legii vechi, durabile în timp prin efectele lor juridice, Legea 10/2001 cuprinde norme speciale de drept substanțial și o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanței. Această lege suprimă practic acțiunea de drept comun în cazul ineficacității actelor de preluare, ea fiind deci de imediată aplicare, soluție consacrată prin art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Art. 46 din Legea 10/2001, prevede că persoana îndreptățită se poate prevala de acțiunea legii vechi ( cod civil) doar în cazul acțiunilor în curs de judecată la momentul intrării în vigoare a legii, astfel că de la intrarea în vigoare a acestui act normativ rămân fără aplicare dispozițiile dreptului comun, referitoare la imobilul ce formează obiectul acestei legi.
Reclamanții apelanți, recurgând la această lege, nu mai pot beneficia de procedura opțională prevăzută de art. 46 din Legea 10/2001, pentru că textul invocat vizează doar acele acțiuni de drept comun înregistrate la instanță anterior intrării în vigoare a legii nu și acelea înregistrate ulterior, ca în speța de față.
Instanța de apel prin considerentele deciziei pronunțate a conchis că raportând dosarul 408/2003 cu cel de față, se poate observa fără dubii că în ambele acțiuni sunt practic aceleași părți, obiect și cauză, în fapt prin ambele urmărindu-se revendicarea imobilului, astfel că în mod corect s-a stabilit că sunt incidente cerințele art. 1201 cod civil, privind autoritatea lucrului judecat.
Impotriva deciziei civile nr. 239/A/2007 a Tribunalului Alba - Secția civilă și a sentinței civile 134/2007 a Judecătoriei Sibiua declarat recurs același reclamant, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului și rejudecând cauza în fond să-i fie admisă acțiunea așa cum a fost investită prima instanță.
In expunerea de motive în esență s-au reiterat aceleași aspecte critice în sensul că, greșit a fost soluționată cauza pe excepția autorității de lucru judecat.
Se invocă din nou că decizia civilă nr. 251/A/2004 irevocabilă, a soluționat doar primul capăt al acțiunii ce forma obiectul dosarului civil nr. 408/2003 a Judecătoriei S, fără a statua asupra drepturilor părților, astfel că aceasta nu poate avea putere de lucru judecat. Chiar dacă scopul acțiunii este același de redobândire a proprietății imobilului revendicat, arată în continuare recurentul, acesta nu poate constitui temei juridic pentru a reține autoritatea de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, arată că acțiunea nu poate fi decât întemeiată, revendicarea fiind singura modalitate la îndemâna proprietarului deposedat abuziv de bunul său. Pentru că titlul statului a fost desființat, în baza art. 2 pct. 2 din Legea 10/2001, nu are alt mijloc decât a solicita restituirea imobilului.
Intimata a primit de fapt imobilul înscris în CF 7072 S, nr. top. 1818/3 în administrare operativă în 1968, iar când s-a privatizat l-a inclus în patrimoniul ei, întabulându-se în cota de 1/1 parte, în baza celor două contracte prin care S (S) a vândut acestei fabrici acțiunile statului. acțiuni și nu active, greșit s-a întabulat asupra imobilului, nefiind aplicabile speței dispozițiile art. 27 și 46 din Legea 10/2001.
Statul, neavând niciodată un drept de proprietate valabil pentru a dispune legal de imobil, nu putea să-l transmită societății în baza Legii nr. 15/1990.
In drept s-a invocat dispozițiile art. 304 punct 9 cod procedură civilă.
S a depus întâmpinare ( fila 7 recurs) prin care solicita respingerea recursului, în cauză existând autoritatea lucrului judecat, deoarece pentru unul din capetele de acțiune ale reclamantului recurent, în mod irevocabil s-a stabilit că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, iar pentru celălalt tot irevocabil, s-a conchis că dreptul la acțiune este prescris.
Ori, excepția lucrului judecat rezidă din dispozițiile art. 166 cod procedură civilă și respectiv art. 1200 pct. 4 și 1201 cod civil, texte potrivit cărora sunt prezumții legale acelea determinate special prin lege, precum puterea ce legea acordă lucrului judecat. Efectul direct al excepției constă în faptul că partea care a pierdut procesul, nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt proces.
- - S, la rândul său a depus întâmpinare ( fila 19 recurs), prin care reiterând în principiu aceleași aspecte de la instanța de apel, a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris, în sensul art. 304 punct 9 cod procedură civilă, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat, pentru următoarele considerente:
, principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect și cauză, fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute uneia din părți sau constatările făcute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazisă printr-o altă hotărâre pronunțată într-un alt proces.
Puterea lucrului judecat deci, se apreciază prin modul în care reclamantul care o contestă excepția, a înțeles să stabilească cadrul procesual. In speță, evident e vorba de același obiect, cauză și părți, așa cum în mod judicios au conchis cele 2 instanțe. Prezența S în litigiul de față, este doar urmarea chemării sale în garanție de către pârâta intimată - -
Susținerea recurentului potrivit căruia nu este autoritate de lucru judecat în cauză pentru că prima acțiune a fost respinsă pe excepția prescripției dreptului la acțiune și că în al doilea ciclu procesual s-a soluționat doar capătul de cerere ce viza nevalabilitatea titlului statului, este lipsită de temei legal.
Tocmai din acest motiv, există puterea lucrului judecat pentru că unul din capetele de cerere ale reclamantului recurent a fost soluționat irevocabil, constatându-se nevalabilitatea titlului statului, iar pentru restul capetelor de cerere, tot irevocabil s-a stabilit că dreptul la acțiune în sens material s-a prescris. Ori, excepția reținută decurge din conținutul art. 166 cod procedură civilă și respectiv art. 1200 punct 4 și 1201 cod civil. Puterea lucrului judecat deci a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată irevocabil decât o singură dată, hotărârea fiind prezumată că exprimă adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre. Mai mult, conform punct 4 al art. 1200 cod civil, sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, cum este desigur și puterea lucrului judecat.
Efectul imediat al lucrului judecat constă în aceea că nu se mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt proces de către cel ce a pierdut procesul.
De altfel, lucrul judecat se bucură de exclusivitate, făcând deci ca un nou litigiu între părți pentru același obiect și cauză să nu mai fie cu putință. Prin urmare, în considerarea acestor aspecte, nu se mai pot relua în discuție aspectele ce țin de fondul cauzei, care viza acțiunea în revendicare, atât timp cât sub acest aspect a stabilit irevocabil că acțiunea în sens material este prescrisă.
Nefiind, deci fondat recursul de față, întemeiat în drept pe art. 304 punct 9 cod procedură civilă, el urmează a fi respins potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 239/A/2007 a Tribunalului Alba - Secția civilă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2008
Președinte, - - - semn. Vicepreședintele Curții de Apel | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/04.07.2008
-
- /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Carla Maria Cojocaru
