Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 231/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVIL
DECIZIA CIVIL Nr. 231/
Ședința public de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
Judector - - -
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astzi fiind amânat soluționarea apelului civil declarat de reclamantele, -, toate cu domiciliul ales în B,- prin av., cu sediul profesional în B,- împotriva sentinței civile nr.544/13.08.2008 pronunțat de Tribunalul B r ila în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința public din 05.11.2008, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 10.11.2008, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de faț;
Prin sentința civil nr.544/13.09.2008 Tribunalul B r ilaa respins ca nefondat acțiunea completat, formulat de reclamantele, și -, împotriva pârâților Municipiul B prin Primar, Direcția Serviciilor Publice B și SC 2000 SRL.
Totodat a respins și excepțiile inadmisibilitții acțiunii, a lipsei calitții procesuale active a reclamantelor și a tardivitții acțiunii.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanț a reținut c reclamantele au solicitat compararea titlurilor de proprietate privind imobilul situat în B,- (fost--21) s se constate c sunt proprietarele acestui imobil și s se dispun restituirea lui.
In motivarea acțiunii, reclamantele au susținut c sunt descendentele soților și.
Conform contractului de vânzare cumprare încheiat la data de 18 octombrie 1941, mama reclamantelor, vduv la acea dat, a cumprat imobilul situat în B,--21, având vecintțile și descrierea conform actului.
Imobilul a fost cumprat de mama reclamantelor în numele și pentru fiicele sale minore, respectiv reclamantele din cauz.
Conform actului de dobândire, imobilul const din parter și etaj, parterul fiind ocupat de dou magazine ce formeaz în fapt un singur corp de cldire.
Imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Deciziei nr. 5561 din 10 mai 1949, fiind considerat imobil prsit de proprietari.
Reclamantele consider c statul reprezentat de autoritțile locale în posesia crora se afl imobilul, nu deține titlu valabil de proprietate în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 și c, legal, autorul nu au pierdut niciodat proprietatea asupra lui.
În drept, au invocat dispozițiile art. 480 și art. 481 Cod civil, în temeiul crora, solicit restituirea imobilului pe care îl dețin fr drept pârâții.
Au invocat prevederile art. 21 din Decretul nr. 167/1958 privind imprescriptibilitatea dreptului la acțiune și prevederile art. 41 alin. 1 și 7 din Constituția României, precum și prevederile art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, referitor la scutirea de la plata taxei de timbru.
Pentru dovedirea acțiunii reclamantele au solicitat proba cu înscrisuri pe care le-au depus în copie la dosar și proba cu expertiz tehnic.
Pârâtul Consiliul Local Municipal Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calitții procesuale pasive a, având în vedere dispozițiile art. 21 alin.1 raportate la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 215/2001, republicat, conform crora, titular al dreptului de proprietate asupra domeniului public și privat este unitatea administrativ teritorial, respectiv Municipiul
Pârâtul a invocat și excepția inadmisibilitții acțiunii în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv, motivând c dup intrarea în vigoare a acestei legi, acțiunea în revendicare a imobilelor ce intr sub incidența legii, este inadmisibil.
Prin cererea depus de reclamante ulterior (fila 25), și-au modificat acțiunea în sensul c în locul Consiliului Local Municipal B, pârât în cauz s figureze Municipiul B prin Primar, în baza art. 57 Cod de procedur civil au solicitat introducerea în cauz în calitate de pârât a Direcției Serviciilor Publice, în calitate de administrator al imobilului, conform art. 12 alin.4 și 5 din Legea nr. 213/1998.
Municipiul B prin Primar, a formulat întâmpinare (fila 30) prin care a invocat excepția inadmisibilitții acțiunii în revendicare imobiliar dup intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, aceast acțiune având caracter subsidiar.
Situația juridic a imobilului face imposibil restituirea lui deoarece în prezent este proprietate mixt.
Spațiul comercial d e la parterul imobilului a fost înstrinat în condițiile Legii nr. 550/2002, iar acțiunea în revendicare nu poate fi îndreptat decât împotriva posesorului neproprietar.
Direcția Serviciilor Publice Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivitții introducerii acțiunii, având în vedere c reclamantele au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, lege special care prevede termenul pân la care pot fi formulate cererile de retrocedare a imobilelor ce intr sub incidența acestei legi.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamantele nu au fcut dovada trecerii imobilului în proprietatea statului fr temei legal.
Prin cererea depus la dosar la data de 10.09.2007 (fila 64), reclamantele au chemat în judecat în calitate de pârât și Societatea Comercial 2000 SRL cu sediul în B, dobânditorul unei prți din imobilul revendicat.
Pârâta Societatea Comercial 2000 SRL cu sediul în Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibil, iar pe fond, respingerea ca nefondat, fiind cumprtor de bun credinț în cadrul licitației organizate de ctre Direcția Serviciilor Publice B, având titlul de proprietate intabulat în Cartea Funciar.
Pârâta a precizat c a cumprat spațiul comercial cu o suprafaț construit de 87,41 mp și util de 71,40 mp ce face parte din corpul C1 situat la parterul imobilului din B,-, în cadrul unei licitații organizate în baza Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietatea statului.
Dreptul de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumprare autentificat sub nr. 225 din 11.01.2005 a fost intabulat la Cartea Funciar.
Actele de procedur, respectiv: acțiunea, întâmpinrile și probele administrate au fost înregistrate la Judec toria B r ila, în dosarul nr-.
Verificându-se competența material dup valoarea imobilului ce face obiectul litigiului, s-a constatat c, în urma evalurii acestuia la suma de 522.053 lei, competența de soluționare în fond a acțiunii aparține Tribunalului B r ila.
În consecinț, prin sentința civil nr. 1540 din 3 martie 2008 pronunțat de Judec toria B r ila în dosarul nr-, a declinat competența de soluționare, în conformitate cu dispozițiile art. 159 alin. 2 Cod de procedur civil și art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedur civil, la Tribunalul B r ila, formându-se dosarul nr-.
Dup declinarea competenței nu s-au mai administrat alte probe în afara celor depuse la instanța inițial sesizat.
Tribunalul, examinând cauza prin prisma motivelor invocate de reclamante în acțiune, a excepțiilor și aprrilor de fond invocate de pârâți în întâmpinare, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauz, a constatat urmtoarele:
În fapt, conform actului de vânzare nr. 1908 din 18 octombrie 1941, a cumprat pentru și în numele minorelor sale fiice -, și, imobilul situat în B,--21 și terenul de aproximativ 268 mp.
Prin Decizia nr. 5561 din 10 mai 1949 emis de Primarul Municipiului B, în baza Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 91 din aprilie 1948 și a Ordinului nr. 800 din mai 1948, s-au preluat de Primria Municipiului B, mai multe imobile printre care și C situat în B,-, fost proprietatea, cu mențiunea c "urmeaz a se lua msuri de conservare pentru bunurile prsite în orice mod".
Prin contractul de vânzare - cumprare nr. 1/10.01.2005, încheiat între Consiliul Local Municipal B și Direcția Serviciilor Publice B în calitate de vânztori și SC 2000 SRL în calitate de cumprtor, s-a vândut imobilul cu destinație de spațiu comercial situat în B,- (fosta-), județul B, în baza Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale și de prestri servicii aflate în proprietatea privat a statului.
O parte din imobil a rmas în proprietatea Municipiului B, fiind dat în administrarea Direcției Serviciilor Publice
În aceste condiții imobilul este în proprietate mixt, respectiv, spațiul comercial d e la parter în proprietate privat a SC 2000 SRL, iar etajele în proprietatea privat a Municipiului B, cu destinația de locuinț.
Imobilul revendicat de reclamante nu a fcut obiectul notificrii în temeiul legilor speciale, respectiv Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001 cu modificrile ulterioare.
Reclamantele nu au solicitat s se constate preluarea abuziv a imobilului de ctre stat, ori aplicarea nelegal a actului normativ de trecere în proprietatea statului.
Nu au urmat procedurile prevzute de legile speciale și nu s-au prevalat de dispozițiile acestor legi pentru a obține msuri reparatorii în natur sau prin echivalent, în condițiile în care imobilul nu se mai afl în patrimoniul Municipiului B ci a fost înstrinat în conformitate cu legile în vigoare la data încheierii actului de vânzare-cumprare.
Prin acțiunea intentat de reclamante în baza dispozițiilor art. 480 și art. 481 Cod civil, se solicit compararea titlurilor de proprietate și s se constate c sunt proprietare ale imobilului situat în B,- (fost--21, fosta--21) și obligarea la restituirea acestui imobil.
Calificând obiectul cererii de chemare în judecat, în raport de temeiul legal invocat, s-a constatat c în cauz, instanța a fost investit cu o acțiune în revendicare, ce presupune obligarea posesorului neproprietar s predea proprietarului neposesor, imobilul menționat în titlul de proprietate pe care îl invoc reclamantele.
Prin urmare, instanța este ținut s analizeze condițiile acțiunii în revendicare, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauz.
Sub aspectul forței juridice probante a titlului de proprietate invocat de reclamante, instanța a constatat c actul de vânzare cumprare nr. 1908 din 18 octombrie 1941 (fila 7) nu face dovada dreptului de proprietate.
Potrivit actului menționat, dreptul de proprietate a fost dobândit de pentru fiicele minore -, și.
Acest act nu este urmat de alte acte juridice prin care s se fac dovada c cele trei fiice au intrat în proprietate și posesie deplin dup ce au devenit majore.
Nu se face dovada circuitului civil al imobilului, precum și a faptului c la data prelurii de ctre stat acestea erau proprietare.
Conform deciziei nr.5561/1949, imobilul figura în proprietatea lui, considerat ca fiind "prsit în orice mod".
La data prelurii imobilul nu figura în proprietatea reclamantelor, astfel c în lipsa unor dovezi, actul de vânzare încheiat de mama acestora în numele și pentru acestea nu are forț juridic probant a dreptului de proprietate.
Acestea au revendicat în calitate de proprietare și nu de moștenitoare ale lui.
Titlul de proprietate deținut de pârâta SC 2000 SRL, respectiv contractul de vânzare-cumprare înregistrat cu nr. 1/10.01.2005, în baza cruia a dobândit imobilul revendicat, confer acesteia dreptul de proprietate și are forț juridic probant, faț de titlul opus de reclamante.
Titlul de proprietate opus de pârât nu a fost anulat și nu s-a constatat nulitatea absolut a acestuia printr-o hotrâre judectoreasc irevocabil, astfel c nu poate fi înlturat.
Titlul respectiv a fost intabulat la Cartea Funciar, astfel c și sub acest aspect învinge titlul opus de reclamante.
În drept, nu sunt îndeplinite condițiile prevzute de dispozițiile art. 480 și art. 481 cod civil privind acțiunea în revendicare, deoarece reclamantele nu au fcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Cu privire la excepțiile invocate de prți, în temeiul art. 137 Cod de procedur civil, s-au constatat urmtoarele:
1. Instanța a respins excepția inadmisibilitții acțiunii invocat de pârâtul Municipiul B cu motivarea dat în întâmpinare, având în vedere c reclamantele au solicitat compararea titlurilor de proprietate, constatarea dreptului de proprietate și restituirea imobilului de ctre posesorul neproprietar.
dreptului la acțiune ar constitui o înclcare a unui drept reglementat nu numai de Constituția României ci și de ctre Convenția European a Drepturilor Omului privind accesul liber la justiție.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție a României a pronunțat decizii de speț privind inadmisibilitatea unei acțiuni în revendicare imobiliar dup intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acestea nu constituie temei de drept și nu sunt obligatorii pentru instanțele inferioare.
Este recomandabil parcurgerea procedurii speciale prevzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor trecute abuziv în proprietatea statului, în cazul imobilelor ce intr sub incidența acestei legi îns nu este inadmisibil acțiunea în revendicare în condițiile în care imobilul revendicat nu a fcut obiectul acestei proceduri administrative.
În speț acțiunea în revendicare intentat de reclamante, nu este fondat din lipsa dovezilor privind dreptul de proprietate la data trecerii în proprietatea statului.
2. Excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantelor motivat de faptul c nu au fcut dovada calitții de moștenitoare ale autorului, nu se poate reține.
3. Cu privire la excepția tardivitții acțiunii invocat de pârâta Direcția Serviciilor Publice B, excepție întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, instanța a respins-o având în vedere c acțiunea reclamantelor nu face trimitere la aceast lege.
În ce privește sancțiunea nulitții absolute a vânzrii spațiilor comerciale sau de prestri de servicii situate în imobilele monumente istorice, proprietate privat, sau aflate în zona de protecție a unui monument istoric, pentru lipsa avizului conform al Ministerului Culturii și cultelor, invocat de reclamante în temeiul Legii nr. 558/2004, aceasta nu a fcut obiectul acțiunii.
Adresa nr. 3438/3.10.2007 emis de Ministerul Culturii și Cultelor din România precizeaz c str. - -, desfșurat pe strzile - - și 1 decembrie 1918 pân la intersecția acesteia cu str. -, constituie monument istoric înscris în 2004 la poziția BR-II-a-B-02096 și c era necesar obținerea avizului conform al acestui minister.
Având în vedere c instanța nu a fost investit cu anularea sau constatarea nulitții absolute a contractului de vânzare - cumprare nr. 1/10.01.2005, încheiat între Consiliul Local Municipal B și Direcția Serviciilor Publice B în calitate de vânztori și SC 2000 SRL în calitate de cumprtor, nu s-au putut pronunța în acest sens.
Potrivit art. 129 alin. 6 Cod de procedur civil, în toate cazurile, judectorii hotrsc numai asupra obiectului cererii deduse judecții.
Reclamantele nu au formulat o astfel de cerere vizând înstrinarea imobilului cu înclcarea legii.
Acest aspect l-au invocat doar în concluziile orale, în susținerea acțiunii și a validitții titlului de proprietate pe baza cruia revendic imobilul, ceea ce nu investește instanța pentru a se pronunța asupra anulrii sau nulitții titlului de proprietate deținut de pârâta SC 2000 SRL.
Pentru considerentele expuse Tribunalul a respins ca nefondat acțiunea formulat de reclamante.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele invocând urmtoarele:
Actul de vânzare-cumprare încheiat în anul 1941 de mama reclamantelor, are forț probant a unui titlu de proprietate, îndeplinind toate condițiile de legalitate.
Cu privire la circuitul civil al imobilului între momentul cumprrii - 1941 și C al prelurii de ctre stat - 1949, au trecut doar câțiva ani neexistând nici o dovad c în aceast perioad s-ar fi efectuat alt tranzacție cu imobilul.
Nu exist nici un dubiu c la data prelurii imobilul se afl în proprietatea reclamantelor, mama acestora fiind menționat în actul de preluare, ea fiind trecut în rolul fiscal ca pltitor de taxe.
Pentru toate aceste motive, reclamantele au solicitat admiterea apelului și în rejudecare, s se constate c titlul de proprietate este preferabil celor al pârâtelor și pe cale de consecinț s se admit acțiunea și s fie obligate pârâtele s-l restituie.
Pârâtele SC 2000 SRL B și Primria mun.B au formulat cereri de aderare la apelul reclamantelor, reiterând excepția inadmisibilitții acțiunii în revendicare formulate dup intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Primria mun.B a mai invocat și greșita soluționare a excepției lipsei calitții procesuale active a reclamantelor, motivat de faptul c actele de stare civil depuse nu sunt suficiente pentru a proba calitatea de moștenitoare dup fostul proprietar.
Pe fondul cauzei, ambele pârâte a susținut c soluția Tribunalului este corect, deoarece reclamantele nu au fcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Curtea apreciaz c excepțiile lipsei calitții procesuale active și a inadmisibilitții acțiunii au fost soluționate în mod corect, de ctre prima instanț.
Cu privire la dovada calitții de moștenitoare a reclamantelor, Curtea apreciaz c nici nu era nevoie de o astfel de dovad, pentru c reclamantele au promovat acțiunea în calitate de autoare și nu de moștenitoare, calitate conferit de actul de vânzare-cumprare autentificat sub nr.1908/18.10.1941.
Acțiunea în revendicare, chiar intentat sub imperiul Legii nr.10/2001 nu este inadmisibil, cci prevederile art.480 Cod civil nu au fost abrogate expres sau implicit prin dispozițiile acestei legi sau ale alteia.
In plus, încercrile de același gen de a declara inadmisibil acțiunile în revendicare sub imperiul Legii nr.12/1995, care reglementa tot regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 dec.1989 și instituia a priori o procedur prealabil administrativ, au fost sancționate de CEDO care a statuat c, excluderea de ctre instanța din sfera lor de competenț a acțiunii în revendicare este în sine contrar dreptului de acces la justiție, garantat de art.6 alin.1 din Convenție (cauza Canciovici și alții/România, cauza Anghelescu/România, cauza Teodorescu/România, cauza Brumrescu/România).
Or, conform Comunicatului Inaltei Curți de Casație și Justiție B din 09 iunie 2008 în dosarul nr.60/2007, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea special (Legea nr.10/2001) și Convenția European pentru Drepturile Omului, Convenția are prioritate, ce poate fi dat în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiat pe dreptul comun, în msura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitții raporturilor juridice. In speț, prin acțiunea de faț nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitții raportului juridic, deoarece titlurile prților nu au mai fost supuse analizei vreunei instanțe.
Pentru aceste considerente Curtea apreciaz c cererile de aderare la apel, formulate de ctre pârâte și care vizeaz cele 2 excepții nu pot fi admise.
Apelul declarat de reclamante este întemeiat.
Cu actul de vânzare-cumprare depus la dosar reclamantele au fcut dovada c sunt proprietarele imobilului revendicat.
Din adresa nr.1720/09.02.2007 a reieșit c imobilul a fost preluat de stat conform deciziunii nr.5561/10.05.1949.
Aceast trecere este abuziv.
Potrivit art.6 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea public și regimul juridic al acesteia fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitții administrativ teritoriale și bun dobândit de stat în perioada 6 martie 1945-22 dec.1989, dac au intrat în proprietatea statului, în temeiul unui titlu valabil cu respectarea Constituției, a Tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data prelurii lor de ctre stat.
Printr-o interpretare per a contrario a art.6 alin.1, dac preluarea s-a fcut de ctre stat cu înclcarea dispozițiilor legale atunci în vigoare bunul a fost preluat fr titlu valabil, iar dreptul de proprietate nu s-a strmutat niciodat la stat, ci a rmas în patrimoniul titularului su, care a pierdut doar posesia.
Astfel, Curtea Constituțional a statuat c în cazul imobilelor preluate de stat fr titlu, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost legal desființat, iar statul nu a devenit proprietar (decizia Curții Constituționale nr.73/1995).
Imobilul în speț, a fost preluat de la un neproprietar - -deși conform contractului de vânzare-cumprare cele trei fiice erau proprietarele și fr nici o despgubire, contrar dispozițiilor art.8, 10 din Constituția din 1948.
Așadar, pârâta Primria municipiului B ca reprezentant al Statului - nu justific, deține imobilul revendicat de reclamante fr nici un titlu. In raport de aceast situație acțiunea reclamantelor împotriva acestei pârâte este fondat impunându-se obligarea la restituire ctre reclamante a prții din imobil deținut de aceasta.
In ceea ce privește revendicarea prții din imobil deținut de SC SRL prin compararea titlurilor prților, Curtea constat c preferabil este titlul reclamantelor, C al pârâtei fiind dobândit de la neproprietar, sens în care va fi obligat și aceast pârât s lase în deplin proprietate și posesie reclamantei partea din imobil ce face obiectul contractului de vânzare-cumprare nr.1/2005.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite apelul reclamantelor cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulat și va respinge cererile de aderare la apel formulate de ctre pârâte.
Va menține dispozițiile primei instanțe privind excepțiile.
Vzând și disp.art.274 pr.civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apeluldeclarat de reclamantele, -, toate cu domiciliul ales în B,- prin av., cu sediul profesional în B,- împotriva sentinței civile nr.544/13.08.2008 pronunțat de Tribunalul B r ila în dosarul civil nr-.
Schimb în parte sentința civil nr.544/13.08.2008 a Tribunalului B r ila în sensul c:
Admite acțiunea civil în revendicare formulat de reclamante și în consecinț:
Oblig pârâtele s lase în deplin proprietate și pașnic folosinț reclamantelor imobilul situat în B, str.- nr.17 (fost--21, fost--22).
Respinge, ca nefondate cererile de aderare la apel formulate de pârâte.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile privind excepțiile.
Oblig pârâtele s plteasc suma de 8500 lei cheltuieli de judecat în ambele faze.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședința public din 10.11.2008.
Președinte, Judector,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.AI-10.12.2008
Dact.MH-12.12.2008/8 ex.
Fond:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Viorica Mihai Secuianu
