Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 235/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 235
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTORI: Andronic Adriana Elena, Buliga Georgeta Gheorghiu
- -
GREFIER:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta - intimata -- în contradictoriu cu intimații - recurenți și, având ca obiect - pretenții - recurs împotriva deciziei civile nr. 157 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi și pentru a se depune concluzii sau note scrise la solicitarea recurentei intimate precum și pentru a se soluționa cererea de recuzare formulată împotriva completului de judecată, s-a amânat pronunțarea pentru data de 20 mai 2009, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.05.2009, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3542/24.03.2006 pronunțată de Judecătoria Iașis -au dispus următoarele:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta cu reședința aleasă în I (fam. ) str.-, --4,. D,. 5,. 16, împotriva pârâților și domiciliați în I,-.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți și, în contradictor cu reclamanta pârâtă.
Stabilește calea legală de utilizare a podului casei prin compartimentarea acestuia cu rigips sau scândură conform cotelor deținute de părți din imobil și calea de acces prin amenajarea acesteia de către fiecare proprietar pe lotul său.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 4400 Euro echivalent în lei la data plății cu titlu lipsă de folosință pentru perioada septembrie 2001 - iunie 2003.
Respinge celelalte capete de cerere formulate de reclamantă.
Obligă reclamanta să plătească pârâților suma de 3.865.467 lei ROL cu titlu de daune.
Compensează onorariile de avocat.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 3.731.088 lei cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta să plătească pârâților suma de 367.437 lei ROL cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că:
Instanța constată în parte întemeiate acțiunile cu motivarea pentru reclamantă că prin dispozitivul deciziei civile nr. 1530 din 1.10.2002 a Curții de APEL IAȘI (dosar nr. 2389/2002) atașat la dosar nr. 19955/1999 a Judecătoriei Iași - rezultă că s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților privind imobilul situat în I,- prin formarea a două loturi conform expertizei și schițelor anexe la expertiza ce fac parte integrantă din prezenta decizie din analiza căreia fila 6 - rezultă că separația loturilor implică cheltuieli minime de amenajare pentru fiecare fost coindivizar or, daunele solicitate de reclamantă ca reprezentând costul lucrărilor pentru utilități (gaz, curent electric, racordare apă potabilă, canalizare etc.) reprezintă costul acestor cheltuieli necesare ce trebuiau neapărat făcute pentru funcționalitatea lotului atribuit, sens în care s-a și statuat prin expertiza (fila 49 dosar 19955/1999) atunci când menționează la pct. 8 intitulat "Propuneri de lotizare" că pentru separarea completă și convenabilă a celor două loturi, fără a implica spații de folosință comună se impune un minim de lucrări de reamenajare redate în planșa 2 raportului.
Consideră că prima instanță că în condițiile în care un proprietar nu poate să se sustragă sarcinile de a-și întreține propriul imobil, de a-și efectua cheltuielile voluptorii dorite iar prin expertiza (fila 13) reținându-se că prin debranșare instalațiile din lotul A - nu au fost distruse fiind doar nefuncționabil lotul ca urmare a nebranșării la utilități și nu urmarea culpei pârâților - reclamanți contrar celor susținute prin acțiunea principală pentru a justifica plata daunelor solicitate care nu sunt susținute de actele dosarului, implicit prin referirile din expertiză fila 13 - cînd menționează, costul daunelor solicitate constând în rebranșările la utilități și solicitate de reclamantă se datorează urmarea faptului că, soții nu au respectat executarea deciziei civile nr. 1530/2002 în sensul menținerii imobilului indiviz și că există posibilitatea rebranșării la utilități, și prin debranșare instalațiile din Lotul A - nu au fost distruse "de unde rezultă că nu s-a adus deteriorări lotului A - cum s-a susținut prin acțiune care să justifice plata daunelor solicitate la punctele 1-5 din acțiune, iar susținerea expertului (fila 13) că lucrările de rebranșare a lotului A - care cădea în sarcina familiei pe considerentul că nu a menținut imobilul indiviz nu poate fi primit.
Pentru capătul de cerere privind lipsa de folosință a lotului A - a solicitat de reclamantă și cuantificat pe ultimii trei ani la suma de 7200 euro echivalent în lei - 288.000.000 lei motivat de probele administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor în dovadă și contradovadă de la filele 128-130 dosar vol. I, s-a admis în parte acțiunea privind acest capăt de cerere și a obligat pârâții la plata sumei de 44000 euro, cu titlu de lipsă de folosință conform expertizei și răspuns la obiecțiuni - întocmită de - 341 - vol. I și evaluarea făcută inclusiv de reclamantă prin însăși acțiune inclusiv și depoziția martorului propus de reclamantă 130 vol. I, care arată că chiria aferentă pentru zona este de 200 euro lunar, de unde rezultă că pentru perioada 09.2001 - 06.2003 (22 luni x 200 euro = 4400 euro) urmând a fi înlăturate înscrisurile depuse la dosar fila 119 dosar - vol. II expertiză extrajudiciară - dat fiind și opoziția pârâților și întocmirea acestuia în afara dispozițiilor legale art. 201 Cod procedură civilă.
Ca urmare a lipsei dispunerii de către instanță, privitor la calea legală de acces (utilizarea) a podului casei și cum prin expertiza 49 dosar nr. 19955/1999 - s-a făcut doar mențiunea "cele două loturi includ fiecare și porțiunea de pod aferentă fără alte precizări inclusiv prin dispozitivul sentinței și deciziei civile din respectivul dosar, s-a admis și acest capăt de cerere cu care a fost investită instanța și a dispus conform dispozitivului prezentei sentințe în raport de expertiză 13 prin care se menționează la pct. 15 "realizarea unei compartimentări a podului în soluția tehnică ușoară și opacă cu rigisp, or scândură" obiectiv cu privire la care părțile au achiesat prin neformularea de obiecțiuni pe acest segment.
Raportat la cererea reconvențională conform celor sus-evocate s-a admis în parte și s-a obligat reclamanta la plata cu titlu de daune a cotei de din contravaloarea lucrării executate de pârâți pe argumentele enunțate nefiind făcută și dovada daunelor solicitate privind plata agentului termic și estimat la 8 milioane lei ( 22 dosar vol. I) aferent lotului A - înscrisurile depuse la dosar filele 40-55 vizând fie costul utilităților către Distrigaj fie impozit fie clădire, or costul materialelor de construcție în condițiile în care lotul a și fost debranșat de la utilități.
Prin decizia civilă nr. 157 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis apelul formulat de reclamanta-pârâtă - împotriva sentinței civile nr. 3542 din 24.03.2006 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce a fost schimbată în parte, în sensul că au fost obligați pârâții-reclamanți -G și să plătească reclamantei-pârâte - suma de 21.736 Ron cu titlu de daune, echivalentul în lei, la data plății efective al sumei de 3.640 euro cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință, pentru perioada iunie 2003 - august 2005, s-au păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii și s-a respins apelul formulat de pârâții-reclamanți -G și, care au fost obligați la plata sumei de 1.658 Ron cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Apelul formulat de reclamanta - se vădește întemeiat.
Tribunalul reține că în prezenta cauză reclamanta-pârâtă - a solicitat:
obligarea pârâților și la plata de daune, astfel:
1.- 45.000.000 ROL contravaloarea (1025 euro) reinstalării energiei electrice, manoperă, notă de proiectare;
2.- 50.000.000 ROL (1250 euro) pentru instalațiile termice distruse, debranșarea de la gaz metan și contravaloarea centralei termice;
3.- 110.000.000 ROL (2500 euro) pentru refacerea canalizării distruse (manoperă, materiale, avize);
4.- 5.000.000 ROL (125 euro) pentru obiectele sanitare distruse;
5.- 20.000.000 ROL (500 euro) contravaloare materiale și manoperă pentru reinstalarea apei potabile în exterior până la apartament;
obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a apartamentului pe ultimii 3 ani respectiv 288.000.000 ROL (7200 euro) calculată pe ultimii 3 ani până la momentul introducerii acțiunii.
să se stabilească calea legală de utilizare a podului și obligarea pârâților la plata sumei de 20.000.000 ROL contravaloarea lucrărilor de construcție și documentație necesare.
La fila 38 dosar apel reclamanta-pârâtă - a precizat că solicită aplicarea actualizării daunelor și extinderea intervalului de timp pentru calculul daunelor pentru lipsa de folosință a imobilului corespunzător duratei procesului, astfel încât instanța urmează a lua în considerare această cerere dându-se astfel eficiență dispozițiilor art. 294 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pârâții reclamanți și au formulat cerere reconvențională (fila 20,22 dosar fond vol. I) prin care au solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 24.000.000 ROL daune reprezentând cota din contravaloarea lucrării de separare a zidului despărțitor al celor două loturi și a sumei de 8.000.000 ROL reprezentând contravaloarea agentului termic achitat de pârâții-reclamanți.
În fapt, tribunalul reține că prin decizia nr. 1530/1.10.2002 a Curții de APEL IAȘIs -a dispus ieșirea din indiviziune a părților din prezenta cauză asupra imobilului situat în I, str. -, nr. 2, reclamantei-pârâte - fiindu-i atribuit lotul A compus din camerele C3, C2, baie, hol, terasă și suprafața de 178,51 mp teren conform schițelor anexă la expertiza în construcții, iar pârâților-reclamanți și fiindu-le atribuit lotul B compus din demisol camerele C1, C4, debara situate la parter precum și loturile B și A2 teren conform schițelor anexă la același raport de expertiză.
Instanța de control judiciar constată că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea formulată de reclamantă privind plata daunelor prevăzute la punctele 1-5 din cuprinsul cererii introductive considerându-se netemeinic că pârâții-reclamanți prin debranșarea lotului A atribuit reclamantei-pârâte, de la gaz, curent electric, racordare apă potabilă, canalizare au executat doar dispozitivul deciziei civile nr. 1530/1.10.2002 a Curții de APEL IAȘI.
Tribunalul reține ca având relevanță deosebită faptul că prin decizia anterior menționată s-a dispus obligarea reclamantei-pârâte - la plata sumei de 25.228.688 ROL îmbunătățiri aferente lotului atribuit acesteia reprezentând: parchet, racord gaze, centrală termică, placaj faianță baie, refacere instalație baie, gard.
Tribunalul constată, coroborând concluziile expertizei cu considerentele deciziei civile nr. 1530/1.10.2002 și ale expertizei efectuate la fond, că imobilul din- era prevăzut cu instalații în sistem unifamilial și a funcționat ca un tot unitar în indiviziune fiind racordat la utilități (apă, canal, energie electrică, racord gaze naturale, centrală termică.
Instanța de apel reține că executarea deciziei civile nr. 1530/2002 era de natură a menține indiviziunea părților asupra racordurilor la utilități fiind necesară doar a se executa, cu cheltuieli minime de amenajare (astfel cum s-a reținut și în expertiza ) doar separarea de măsură și o nouă distribuție a instalațiilor anterioare.
În consecință, dacă pârâții-reclamanți nu ar fi procedat în mod unilateral și abuziv la debranșarea lotului A de la utilități, instalațiile de utilizare amenajate ar fi funcționat în indiviziune doar cu separarea de măsură pentru plata serviciilor.
În prezent prin debranșarea lotului A de către pârâții -reclamanți de racordurile la utilități a beneficiat doar lotul B, instalațiile din lotul A, cablurile electrice, dozele, întrerupătoarele și prizele,obiectele sanitare, țevile, caloriferele devenind nefuncționale.
Din cuprinsul raportului de expertiză ing. se reține că repunerea în funcțiune a lotului Aan ecesitat execuția branșamentelor proprii la utilități, montarea blocurilor de măsură și instalații, interioare noi ca urmare a schimbării destinației unor încăperi și instalării unei noi centrale termice.
Deși pârâții au invocat în apărare că centrala termică nu există, tribunalul constată că aceste afirmații vin în contradicție cu cele statuate prin decizia civilă nr. 1530/2002 reclamanta-pârâtă fiind obligată la îmbunătățiri ce includeau contravaloarea centralei. În plus din declarația martorului (fila 129 fond) se reține că familia a montat în anul 1991 instalație gaz cu centrală.
În consecință, tribunalul urmează a admite cererea reclamantei privind acordarea daunelor solicitate la punctele 1-5 din cuprinsul cererii introductive urmând se dispune obligarea pârâților la plata sumei de 21.736 RON reprezentând: cheltuieli avizare pentru rebranșare la rețelele de apă, canalizare, gaze, energie electrică, (128 RON); cheltuieli pentru alimentare cu apă și canalizare (12.941 RON); cheltuieli de acces la sistemul de distribuție gaze (5.424 RON); cheltuieli de alimentare cu energie electrică (3242 RON).
Tribunalul nu va admite și cererea reclamantei-pârâte privind obligarea pârâților la plata contravalorii lucrărilor de construcție pentru accesul la pod, nefiind probat de către reclamantă că a efectuat aceste cheltuieli.
În consecință, acest prejudiciu pretins de reclamantă, nefiind cert, nici ca existență și nici ca întindere, nu se poate dispune repararea lui.
În plus prin dispozitivul sentinței apelate s-a stabilit ca, calea de acces în pod să se realizeze de către fiecare proprietar pe lotul său (și evident pe cheltuiala sa).
Tribunalul constată ca fiind întemeiat și motivul de apel referitor la greșita stabilire a cuantumului daunelor datorate reclamantei pentru lipsa de folosință a imobilului.
Tribunalul reține în ce privește intervalul de timp ce se impune a fi avut în vedere de instanță că reclamanta-pârâtă - a precizat (fila 38 dosar apel) în fața instanței de control judiciar că solicită actualizarea daunelor și extinderea intervalului de timp pentru calculul daunelor privind lipsa de folosință a imobilului corespunzător întregii duratei de soluționare a litigiului, instanța urmând a da eficiență acestei cereri din perspectiva art. 294 alin. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul urmează a acorda daune reclamantei pentru lipsa de folosință a imobilului începând doar cu data de la care s-a efectuat lucrările de debranșare cu lotul A, cuvenit reclamantei, 06.2003 dată care rezultă din coroborarea înscrisurilor depuse la filele 69 (dosar apel) filele 59, 59, 68-70, 74 dosar apel respectiv, rezoluția din 17.09.2003 de neîncepere a urmăririi penale în care se reține că reclamanta nu a avut acces la imobil; plângeri adresate în iunie 2003 de reclamantă organelor de poliție și proces verbal de constatare din 2.07.2003 din care se reține că la acea dată erau scoase din imobilul reclamantei, din planșeu țevile de alimentare cu apă și evacuare.
Deși reclamanta pretins acordarea de daune pentru lipsa de folosință începând cu anul 2001, tribunalul constată că pentru perioada 2001 - 06.2003 probele dosarului nu relevă că reclamanta ar fi fost împiedicată a folosi imobilul prin fapta pârâților-reclamanți.
Astfel, tribunalul reține din declarațiile ample ale martorilor, (filele 128, 129 dosar fond, vol. I) care au perceput în mod nemijlocit cele relatate, că reclamanta avea acces în imobil și a fost prezentă în repetate rânduri în acesta. În acest context declarația martorului (fila 130 dosar fond, vol. I) urmează a fi înlăturată ca nefiind coroborată cu ansamblul probator.
Tribunalul va acorda daune pentru lipsa de folosință doar până în luna august 2005 inclusiv, întrucât din raportul de expertiză se reține că la acea dată erau realizate proiectele de branșare la utilități astfel încât nu se mai poate considera că folosința normală a imobilului i-ar fi fost împiedicată reclamantei în continuare de către pârâți.
În ce privește suma ce va fi acordată de instanță pentru lipsa de folosință a imobilului, tribunalul urmează a avea în vedere concluziile raportului de expertiză, anexele 1,2 (filele 257,258 dosar apel ) din care rezultă că în anul 2003 media chiriei pentru un apartament similar era de 160 euro, în 2004 -150 euro, în 2005 -210 euro.
Tribunalul a considerat ca fiind relevante concluziile acestui raport de expertiză înlăturând raportul de expertiză al expertului consultant si cele reținute de instanța de fond având în vedere faptul că în raportul chiriile au fost în mod fundamentat reținute ca medie a celor practicate în zone similare, dintr-un număr de 8-14 oferte pe cei trei ani acordați, 2003, 2004 și 2005.
În ce privește cererea de recurs formulată de pârâții reclamanți și, tribunalul constată că parte din considerentele pentru care a fost admis apelul reclamantei sunt comune, astfel încât urmează a se face doar câteva sublinieri stricte asupra fiecărui motiv de apel.
Astfel, primul motiv de apel referitor la acordarea greșită a daunelor pentru lipsa de folosință a imobilului nu poate fi primit întrucât probele analizate (detaliate anterior) relevă faptul că în perioada 06.2003-09.2005 reclamanta -pârâtă - a fost împiedicată în folosința normală a imobilului prin fapta pârâților care au procedat abuziv la debranșarea de la racordurile comune de utilități, a lotului A ce a fost atribuit reclamantei -pârâte, prin decizia de ieșire din indiviziune.
Deși pârâții au invocat în apărare faptul că ar fi notificat-o pe reclamanta-pârâtă pentru punerea în executare decizia de partaj nr. 1530/1.10.2002 a Curții de APEL IAȘI, nu au produs această dovadă în cauză.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu poate fi primit întrucât nu s-a dovedit în cauză că valoarea cheltuielilor de separare a imobilului pe care pârâții-reclamanți ar fi plătit o ar fi de 32.000.000 ROL, astfel cum aceștia au invocat.
Astfel, din raportul de expertiză ing., tribunalul reține că valoarea lucrărilor de separare a celor două loturi a fost de 773,09 Ron în mod legal și temeinic instanța de fond obligând-o pe reclamanta-pârâtă doar la plata a din această sumă, lucrarea beneficiind ambelor loturi.
În ce privește agentul termic achitat de pârâții-reclamanți, tribunalul constată că nu se poate stabili cu exactitate întinderea prejudiciului pretins în condițiile în care gazul furnizat a fost folosit de către pârâții-reclamanți nu doar pentru încălzire ci și pentru utilizarea mașinii de gătit, iar reclamanta pe de altă parte nu a avut bucătăria funcțională, pentru a se aproxima un consum egal al părților.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond pârâților-reclamanți, tribunalul constată că acestea au fost stabilite conform dispozițiilor art. 274-276 Cod procedură civilă proporțional cu valoarea pretențiilor admise.
În considerarea celor anterior expuse, tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul pârâților-reclamanți și, a admis apelul formulat de reclamanta-pârâtă - și a schimbat în parte sentința apelată în sensul celor cuprinse în prezenta decizie.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă proporțional cu valoarea pretențiilor admise fiecărei părți, tribunalul a obligat intimații să plătească apelantei suma de 1658 RON, cheltuieli de judecată la fond în apel.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta-pârâtă - și pârâții-reclamanți și.
Susțin recurenții că instanța a interpretat eronat atât dispozițiile deciziei civile nr. 1530/01.10.2002 a Curții de APEL IAȘI cu privire atât la dispozițiile privind obligarea intimatei-recurente la plata sumei de 25.228.688 lei cât și cu privire la concluziile expertizei reținute în considerentele acestei decizii. Prin decizia menționată s-a dispus ieșirea părților din indiviziune la cererea acesteia din urmă, astfel că recurenții-intimați au notificat-o prin intermediul executorului judecătoresc pentru a duce la îndeplinire executarea acestei hotărâri. Această operațiune trebuia realizată pe costurile proprii ale fiecărui coproprietar al lotului ieșit din indiviziune și deși recurenții nu aveau nicio obligație să îi plătească reclamantei cheltuielile legate de această operațiune, toate aceste cheltuieli în sumă de 21.736 Ron au fost puse greșit de instanță în sarcina lor, deși ele trebuiau efectuate exclusiv de proprietarul fiecărui lot.
De asemenea se arată că în mod greșit au fost obligați la plata de daune pentru lipsa de folosință a imobilului, instanța greșind atunci când a împărtășit opinia reclamantei-intimate care asimilează noțiunea "de lipsă de folosință" cu acela de dreptul de a avea racordarea proprie la utilități. Ori racordarea proprie la utilități era sarcina exclusivă a fiecărui coindivizar ca efect al ieșirii din indiviziune, iar lipsa de folosință a imobilului s-a datorat exclusiv pasivității acesteia și nu dorinței recurenților de a ieși din indiviziune, drept garantat și prevăzut de art. 728 Cod civil.
Mai arată recurenții că ei au făcut dovada notificării reclamantei cu privire la punerea în executare a deciziei de față, nr. 1530/02.10.2002 și, totodată că, instanța a greșit când nu a primit motivul de apel legat de valoarea cheltuielilor de reparare a imobilului deși acestea trebuiau suportate în mod egal de coindivizari.
În plus se mai arată că greșit instanța a înlăturat plata agentului termic.
Recurenta-intimată - a susținut că au fost încălcate prevederile art. 304(1) și (5) cod procedură civilă întrucât la dezbaterile în fond din 06.02.2008,completul de judecată a fost format din 3 și nu din 2 judecători, deși apelurile se judecă în complet de doi judecători. În urma sesizării făcute, prin ședința desfășurată în Camera de consiliu i s-a respins contestația cu privire la acest aspect.
Mai susține recurenta că în ceea ce privește cererea sa de desfășurare a unei cercetări la fața locului, deși prin încheierea de ședință din 10.11.2006 discuția asupra acestei cereri de probe a fost prorogată, ea a fost respinsă în perioada dintre termene, de asemenea, în mod greșit i-a fost respinsă cererea de a se trage la sorți numele expertului din cei 36 de experți acreditați, alegerea acestuia făcându-se de pe lista de șase care i-a fost înmânată instanței. Ulterior, instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiză formulate fără motiv.
Mai susține recurenta că instanța de apel a stabilit daunele pentru lipsa de folosință la 3.640 euro nu 800 euro mai puțin decât cea de fond în urmă și pentru o perioadă mai mare de timp, făcându-i situația mai grea în propriul apel.
Mai arată recurenta că zidul despărțitor de pe hol a fost ridicat ilegal de către intimații-recurenți, că podul a fost greșit împărțit, că nu a fost soluționată problema gardului despărțitor dintre proprietăți și că nu a rezolvat nici problema suprafețelor ce le-au fost atribuite părților, prin decizia de față, aceștia din urmă primind o suprafață mai mare, deși nu este corect.
Verificând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs formulate de părți și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
, având în vedere excepția invocată de recurenta-intimată - privind transparența actului de justiție, aceasta nu poate fi primită deoarece susținerile ei referitoare la aspectul pus în discuție vizează chestiuni de ordin administrativ care nu se constituie într-o excepție de ordine publică.
Cât privește cererea de suspendare formulată și aceasta va fi respinsă, având în vedere că motivele invocate de recurenta-intimată nu se circumscriu celor prevăzute de art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Prin cererea introductivă la instanță reclamanta - a solicitat în contradictor cu pârâții și, obligarea acestora la plata sumei de 45.000.000 Rol (1.025 euro) reinstalarea energiei electrice (manoperă plus proiectare); 50.000.000 Rol (1.250 euro) contravaloarea instalațiilor termice distruse, debranșarea de la gaz metan și contravaloarea centralei termice; 110.000.000 Rol (2.500 euro) refacerea canalizării distruse; 5.000.000 Rol (125 euro) obiectele sanitare distruse; 20.000.000 Rol (500 euro) contravaloare materiale și manoperă pentru reinstalarea apei potabile; obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a apartamentului pe ultimii 3 ani respectiv 288.000.000 Rol (7.200 euro) și să se stabilească, calea de utilizare a fondului și obligarea pârâților la plata sumei de 20.000.000 Rol contravaloarea lucrărilor de construcție și documentația necesară. Ulterior, a solicitat actualizarea daunelor pentru lipsa de folosință pe parcursul duratei procesului.
Pârâții, prin cerere reconvențională au solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 24.000.000 Rol reprezentând cota acesteia din contravaloarea lucrării de separare a celor două loturi și a sumei de 8.000.000 Rol contravaloarea agentului termic achitată de aceștia.
Prin decizia civilă nr. 1530 din 01.10.2002 pronunțată de Curtea de APEL IAȘIs -a dispus la cererea reclamantei ieșirea părților din prezenta cauză din indiviziune cu privire la imobilul situat în I, str. -, nr. 1, reclamantei -, fiindu-i atribuit lotul A compus din camerele C3, C2, baie, hol, terasă și suprafața de 178,51. teren conform schițelor anexă la expertiza în construcții, iar pârâților-reclamanți și fiindu-le atribuit lotul B compus din camerele C1, C4 debara situate la parter, precum și loturile B și A2 teren conform schițelor anexă la același raport de expertiză.
Decizia nr. 1530/01.10.2002 a Curții de APEL IAȘI fiind irevocabilă, susținerile recurentei cu privire la faptul că în mod greșit ei i-ar fi fost acordată o suprafață de teren mai mică, nu mai pot fi analizate pentru că, în caz contrar s-ar înfrânge puterea de lucru judecat a acestei hotărâri.
De asemenea, susținerile referitoare la faptul că instanța de apel nu a soluționat problema gardului despărțitor dintre cele două proprietăți, nu pot fi primite, instanța nefiind investită cu o asemenea cerere prin acțiunea introductivă.
Cât privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă acesta nu poate fi primit, din cuprinsul încheierii de dezbateri din data de 06.02.2008, prin care a fost amânată pronunțarea la 13.02.2008, a încheierii din 13.02.2008, a celei din 20.02.2008 și respectiv a deciziei civile nr. 157 din 27.02.2008, reieșind că, completul de judecată ce a soluționat apelul, a fost legal constituit, respectiv din doi JUDECĂTORI: Andronic Adriana Elena, Buliga Georgeta Gheorghiu
Susținerile recurentei referitoare la faptul că cererea sa având ca obiect cercetarea la fața locului, cerere formulată la termenul din 10.11.2006 ar fi fost prorogată și nu respinsă sunt contrazise de încheierea de ședință de la acel termen din care reiese cu claritate că această probă a fost respinsă. La fel, nu pot fi primite criticile referitoare la numirea expertului, din încheierea de ședință din data de 26.01.2004, reieșind că instanța a procedat lanumireaacestuia în conformitate cu dispozițiile art. 202 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța de apel și-a motivat respingerea acestora raportat la limitele investirii sale, la cuprinsul încheierii din 15.12.2006, precum și la cuprinsul rapoartelor de expertiză efectuate atât de expertul desemnat cât și de cel consultant astfel că nici acest motiv de recurs nu poate fi avut în vedere.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin dispozitivul deciziei civile nr. 1350 din 01.10.2002 a Curții de APEL IAȘI s-a.dispus ieșirea din indiviziune a părților privind imobilul situat în I,- prin formarea a 2 loturi, potrivit expertizei ce face parte integrantă din hotărâre, reținându-se cu autoritate de lucru judecat că această expertiză, conferă lotizării un caracter reparativ convenabil pentru ambele părți, implicând cheltuielile minime de amenajare și corespunzând și valoric cotelor indivize ale părților.
În vederea punerii în executare a acestei hotărâri irevocabile și pentru individualizarea lotului fiecărui coproprietar, astfel încât să fie posibilă utilizarea, intimații-recurenți au procedat la efectuarea zidului despărțitor pe costuri proprii. Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, rezultă că valoarea actualizată a lucrării de realizare a zidului despărțitor a celor două loturi (pentru care intimații au obținut certificat de urbanism, autorizație de construcție anexă și au achitat taxa) se ridică la suma de 773,09 Ron. Având în vedere că obligația aducerii la îndeplinire a celor dispuse prin sus menționata decizie irevocabilă revine ambelor părți, în mod corect instanța de fond a obligat recurenta-intimată - să plătească intimaților-recurenți, pârâții J din această sumă (care nu a fost contestată de aceștia din urmă) respectiv 3.865.467 lei cu titlu de daune.
În mod greșit reține tribunalul că intimații ar fi procedat în mod unilateral și abuziv la debranșarea lotului A de la utilități, în caz contrar aceștia putând funcționa în indiviziune, deoarece, dacă nu s-ar fi procedat la debranșare finalitatea hotărârii de partaj nu s-ar fi realizat. În consecință, reținând că debranșarea era unica soluție viabilă în vederea realizării a două unități locative în sensul deciziei de ieșire din indiviziune, Curtea constată că tribunalul în mod greșit a admis cererea recurentei-reclamante privind acordarea daunelor solicitate la punctele 1-5 din cuprinsul cererii introductive.
Cât privește daunele pretinse de recurenta-reclamantă pentru lipsa de folosință a imobilului, instanța reține că, vastul material probator administrat în cauză, nu vine să întărească susținerile acesteia cu privire la cele arătate.
Astfel din declarațiile martorilor audiați în cauză, care, așa cum corect reține și instanța de apel, au perceput în mod direct și nemijlocit cele relatate, rezultă că reclamanta a avut în permanență acces la imobil, că a fost prezentă în repetate rânduri în acesta, fără a fi împiedicată în vreun fel de intimații-pârâți. Faptul că nu a putut locui efectiv în imobil deoarece acesta nu beneficia de utilități nu le poate fi imputat acestora din urmă, ea fiind cea care trebuia să facă demersurile necesare punerii în aplicare a deciziei de partaj, așa cum de altfel au făcut ceilalți coproprietari. Așa fiind în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
În ceea ce privește critica intimaților-recurenți, referitor la faptul că în mod greșit nu le-a fost acordată suma de 8.000.000 lei pentru consumurile reclamantei de agent termic, aceasta nu poate fi primită, atâta timp cât recurenta-reclamantă nu a ocupat spațiul respectiv și nu a beneficiat de aceste utilități.
În consecință, date fiind considerentele expuse și având în vedere și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea de suspendare și excepția invocată de recurenta-reclamantă -, va admite recursul intimaților-recurenți și și va modifica în tot decizia Tribunalului Iași în sensul că va admite apelul formulat de aceștia din urmă și va schimba în parte sentința Judecătoriei Iași în sensul că va respinge și capătul de cerere formulat de reclamantă având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 4.400 euro (echivalent în lei) cu titlu de lipsă de folosință pe perioada septembrie 2001 - iunie 2004. Se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate și se va respinge apelul și recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a judecății formulată de recurenta intimată.
Respinge excepția privind transparența actului de justiție formulată de recurenta intimată -.
Admite recursul formulat de pârâții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 157 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o modifică în tot în sensul că;
Admite apelul formulat de pârâții reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 3542 din 24.03.2006 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge și capătul de cerere formulat de reclamanta pârâtă - având ca obiect obligarea pârâților reclamanți la plata sumei de 4400 EURO echivalentul în lei, cu titlu de lipsa de folosință pentru perioada septembrie 2001 - iunie 2003.
celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge apelul formulat de reclamanta pârâtă - împotriva deciziei civile nr. 157 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta Gheorghiu
- -ta
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
Judecătoria Iași: -scu
17.06.2009
2 ex.-
Președinte:Andronic Adriana ElenaJudecători:Andronic Adriana Elena, Buliga Georgeta Gheorghiu
