Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2365/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2365/R/2009
Ședința publică din: 05.11.2009.
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr.309/A din 4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și intimata reclamantă ORTODOXĂ ROMÂNĂ, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.10.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta încheiere.
CURTEA
Prin sentința civilă 2223/25.09.2001 a Judecătoriei Sighetu Marmațieis -a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta Ortodoxă Română împotriva pârâtei și în consecință pârâta a fost obligată să predea reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință imobilele identificate prin expertiza și schița anexă întocmite în cauză de ing. G, astfel:
veche și teren în suprafață totală de 2696 mp. situate în comuna între vecinii, ulița Bisericii, G, și, notate în CF 117-, nr. top 1.
Suprafața de 6410 mp. din cimitirul nou situat în notat în CF 117 nr. top 497, învecinat cu șoseaua M- S M și cu parcela top nr. 496/2/b/1/h/4 ( tot cimitir).
S-au respins capetele de cerere din acțiune privind revendicarea suprafeței de 3735 mp teren - cimitir vechi notat în CF 117- nr. top 59, precum și rectificarea CF 887 -, nr. top. 59. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 12.995.160 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că extrasele CF 117 și 887 - confirmă că parcelele top nr. 1 și 497 în natură biserică cu teren de 2696 mp și cimitir nou în suprafață de 6410 mp au ca proprietar pe reclamantă cu titlu de rectificare din anul 1967, iar parcele a cu nr. top. 59 - cimitir vechi în suprafață de 3735 mp are ca proprietar pe pârâtă ( 4,18).
Imobilele au fost identificate prin expertiza și schița anexă întocmită în cauză de ing. G care confirmă situația de CF arătată mai sus și că se află în folosința pârâtei ( 44-52).
Cimitirul nou are suprafața totală de 16445 mp din care doar 6410 mp este proprietatea reclamantei.
Pentru considerentele arătate instanța a reținut că acțiunea este întemeiată doar în parte și a admis-o în baza art. 480 cod civil potrivit dispozitivului.
Pârâta fiind proprietar asupra parcelei cu nr. top 59 în baza titlului de proprietate emis conform Legii 18/1991 care nu a fost atacat ( 17-18) s-au respins capetele de cerere ale reclamantei privind revendicarea cimitirului vechi și rectificarea întabulării din CF 887 -.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta iar prin decizia civilă 309 din 4.12.2008 a Tribunalului Maramureș, s-a admis în parte apelul pârâtei și s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul respingerii acțiunii recurentei Ortodoxă cu privire la terenul înscris în CF 117 nr.top 497 precum și în sensul înlăturării dispoziției prin care pârâta este obligată la a preda reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință veche.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în căile de atac.
Pentru a pronunța această hotărâre, au fost reținute următoarele considerente:
Obiect al acțiunii civile adresate Judecătoriei Sighetu Marmației la 18 septembrie 2000 de către Ortodoxă Română îl constituie terenul înscris în CF nr. 117 nr. top 1, 59 și 497. Prin precizarea de acțiune depusă al fila 20, s-a solicitat și rectificarea CF nr. 887 nr. top 59.
Prin sentința civilă nr. 2223/25.09.2001 s-a admis în parte acțiunea reclamantei, pârâta - fiind obligată să predea acesteia veche și terenul de sub nr. top 1, suprafața de 6410 mp de sub nr. top 497. S-a respins acțiunea sub aspectul revendicării parcelei cu nr. top 59 precum și petitul de rectificare CF.
Sentința a fost atacată doar de către pârâta -, fiind supusă discuției în calea de atac doar problema legată de imobilele cu privire la care a fost admisă acțiunea, restul dispozițiilor sentinței intrând în autoritate de lucru judecat.
Așadar interesează imobilele de sub nr. top 1 și nr. top 497.
Așa cum s-a reținut în cuprinsul deciziilor civile nr.2663/2002 și 2454/R/2007, ale Curții de APEL CLUJ, prima instanță nu a fost sesizată cu privire la revendicarea lăcașului de cult înscris și el în CF 117 sub nr. top 1, imobilul construcție nefăcând așadar obiect al acțiunii promovate de către reclamant.
În consecință, prima instanță s-a pronunțat în mod greșit pe mai mult decât i s-a cerut.
Așadar în litigiu se află doar terenul înscris în CF 117 nr. top 1 și parcela cu nr. top 497, înscris în CF drept cimitir nou.
În apel, în ședința publică din 17 aprilie 2008, reprezentanta reclamantei a arătat că înțelege să renunțe la judecată cu privire la parcela cu nr. top 497.
Această cerere de renunțare suferă de mai multe neajunsuri. Nu emană de la reclamantă (nefiind depus ulterior un înscris în acest sens), iar reprezentantul reclamantei nu a făcut dovada unui mandat special acordat de către parte în scopul unei renunțări verbale, astfel cum pretind prevederile art. 69 Cod procedură civilă.
Dincolo de aceste aspecte, s-a constatat că nu există consemnată exprimarea acordului apelantei-pârâte cu privire la această renunțare la judecată nici la termenul de judecată din 17 aprilie, nici la următoarele termene acordate în cauză. Iar la ultimul termen de judecată apelanta - pârâtă, prin reprezentantul său, a arătat că nu este de acord a se lua act de renunțare. Or potrivit art. 246 alin. 4 Cod procedură civilă, când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți.
Pentru toarte aceste considerente nu se va da curs cererii de renunțare la judecată formulată de către reprezentanta reclamantei-intimate, problema parcelei cu nr. top 497 fiind supusă discuțiilor pe fond.
Încă de la înscrierea reclamantei în cartea funciară în anul 1967 parcela cu nr. top 497 în suprafață de 6410 mp, apare la categoria de folosință cimitir, apărând cu denumirea " cimitir nou".
Nici una dintre părțile din proces nu contestă această destinație a terenului, iar reclamanta nu a produs dovezi în sens contrar.
Potrivit prevederilor Legii 213/1998 cimitirele comunale, aparțin domeniului public al unității administrativ teritoriale.
În virtutea acestor prevederi legale proprietar al cimitirului nou înscris sub nr. top 497 fiind comuna, este exclus un drept de proprietate al reclamantei care să-i permită a solicita predarea bunului în posesie.
Cât privește parcela cu nr. top. 1 în suprafață de 2696 mp pe care este edificată veche, potrivit îndrumarului cuprins în decizia de casare nr. 2454/R/2007, cauza trebuie privită din perspectiva drepturilor părților asupra lăcașului de cult.
Dreptul de proprietate al Parohiei Ortodoxe Române asupra terenului s-a înscris în CF 117 în anul 1967 când era recunoscut de către Statul Român doar cultul ortodox nu și cel greco-catolic. Valabilitatea înscrierii acestui drept a fost supusă discuției instanțelor de judecată care au decis în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 448/2000 a Curții de APEL CLUJ în sensul respingerii acțiunii în rectificare promovată de către -.
După cum reiese din adresa Ministerului Culturii și cultelor depusă în apel la fila 42, "Sf. și " datează din anul 1600.
Astfel la momentul instituirii cultului greco-catolic în Transilvania la sfârșitul sec. XVII, începutul sec. XVIII, veche din exista, aflându-se în patrimoniul bisericii ortodoxe.
Așadar nu s-a putut discuta despre un drept tabular actual sau un drept de proprietate din trecut probat de către - asupra bisericii și terenului aferent acestui lăcaș de cult.
Apelanta pârâtă nu a făcut dovada unui titlu asupra acestui teren. Declarațiile martorilor audiați în apel nu lămuresc acest aspect, fiind declarații contradictorii, iar procesul verbal încheiat la data de 26 mai 1992 nu constituie o probă în sensul urmărit de către apelant. Încercările de conciliere eșuate la acel moment, redate în cuprinsul procesului verbal nu conțin decizii ale reprezentanților celor două culte cu privire la proprietate sau folosința bisericii sau terenului. Nu există nici o dovadă depusă la dosar privind un transfer al dreptului de proprietate asupra construcției și terenului aferent și nici o convenție cuprinzând clauze precise privitoare la atribuirea unui eventual drept de folosință în folosul pârâtei pentru a se putea determina existența unui astfel de drept și termenul înăuntrul căruia acest drept există.
Pentru toate aceste considerente apelul pârâtei - va fi admis în parte, dispunându-se schimbarea sentinței civile nr. 2223/25.09.2001 a Judecătoriei Sighetu Marmației în sensul respingerii acțiunii civile a reclamantei cu privire la terenul înscris în CF 117 nr. top 497 precum și înlăturării dispoziției prin care pârâta este obligată la a preda reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință veche.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului în totalitate.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Se susține astfel că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii prin prisma Decretului 358/1948 și art.36 din Decretul nr.177/1948, situație în care imobilul din litigiu trebuia operat în CF pe numele Statului Român.
Or, pentru ca intimata să devină de drept proprietară acestor bunuri, trebuiau îndreptate cerințele art.37 din Decret 177/1948, adică constatarea acestor cazuri de judecătoria populară a locului. Or, lipsind cerința legală de mai sus, și întabularea s-a făcut nelegal pe seama intimatei care nu putea să dobândească proprietatea direct de la lege.
Recurenta mai susține că, contrar aprecierilor instanței, ce a intrat în posesia bunului prin acordul intimatei, folosind acest imobil de peste 15 ani, fapt ce reiese și din comportarea față de acesta, ca un adevărat proprietar, în sensul că a îngrădit imobilul, a construit poarta de intrare executând lucrări de renovare la biserică și de refacere în totalitate a acoperișului.
Se susține că și în privința cheltuielilor de judecată, instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.274 pr.civ. întrucât totalitatea cheltuielilor au fost determinate în concluziile scrise depuse în apel.
Prin întâmpinarea depusă la filele 108-109 Ortodoxă Română s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct. 9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de apel a analizat hotărârea atacată prin prisma principiului "tantum devolutum, quantum apellatum" și a obiectului dedus judecății precum și a recomandărilor obligatorii ale deciziei de casare nr.2454/29.11.2007 a Curții de APEL CLUJ dosar - (23-25).
Ca atare, instanța de apel în rejudecare a dat eficiență dispozițiilor art.315 pr.civ. conformându-se recoamandărilor din decizia de casare sus menționată.
Astfel, susținerile recurentei sunt nefondate, ele neîndeplinind cerințele art.304 pct. 9 pr.civ.
Nefondate sunt și susținerile recurentei legate de cheltuielile de judecată întrucât instanța a dat eficiență dispozițiilor art.276 pr.civ. în ce privește compensarea cheltuielilor de judecată avute de părți atât în primă instanță cât și în căile de atac promovate.
Așa fiind, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.309 din 4 decembrie 2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PE/CA
22.12.2009 - 4 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
