Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 238/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 238/R-CM
Ședința publică din 14 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, domiciliată în Pitești, str.- B,.20,.C,.8, județul A, împotriva sentinței civile nr.620/CM din data de 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise, din partea intimatului-reclamant Centrul de Cultură.
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Pitești în data 06.07.2006, reclamantul Centrul de Cultură a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata debitului în sumă de 5023,85 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în urma controlului de audit s-a stabilit în sarcina pârâtei suma în litigiu, provenind din 2 facturi neîncasate, emise de SC CASH ROMANIA.
S-a mai susținut că - contabil șef al reclamantului a emis o notificare pârâtei pentru achitarea debitului.
La data de 13.10.2006, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că debitul este de 4963,39 lei în care sunt incluse penalități la factura nr.-/23.10.2003, în sumă de 943,23 lei precum și contravaloarea unui telefon mobil Siemens cu valoare de inventar de 281,69 lei și ștampila unității cu valoare de inventar de 24,87 lei, astfel cum rezultă din fișa de debit nr.1803/05.10.2006, bonurile de consum ale reclamantei și adresa din 29.09.2005, potrivit căreia pârâta a utilizat ștampila reclamantei pentru semnarea unui contract de cesiune cu privire la un număr de telefon.
Pârâta a depus la dosarul cauzei (respectiv dosarul - al Judecătoriei Pitești ), întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, arătând că pentru facturile fiscale emise în 2002, chiar dacă sumele de bani nu au fost încasate de reclamant, a intervenit prescripția, iar pentru factura fiscală nr.-/23.10.2003, a susținut că reclamantul avea posibilitatea recuperării prin instanță.
Judecătoria Pitești prin sentința nr.5650/15.12.2006 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Reclamantul a formulat recurs împotriva sentinței Judecătoriei Pitești și prin decizia nr.304/R/01.03.2007 a fost respins recursul.
Dosarul nr- a fost înaintat Tribunalului Argeș - secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 08.05.2007, iar reclamantul și-a precizat temeiul de drept al acțiunii, respectiv pe disp.art.270, 272, 273 din Legea 53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În ședința publică din 10.10.2007, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și chemarea la interogatoriu a pârâtei, renunțând în final la cea de-a doua probă, instanța luând act de renunțare.
Prin sentința nr.620/10.10.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul CENTRUL DE CULTURĂ și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 4963, 39 lei, reprezentând prejudiciul produs acesteia.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța a reținut următoarele:
Pârâta a fost salariata reclamantului, în funcția de director iar, la data de 13.07.2007, i-a încetat contractul individual de muncă, conform art.55 lit.b Codul muncii.
În urma controlului de audit efectuat prin raportul de audit nr.215/31.10.2006 s-a stabilit în sarcina pârâtei, fost director al Centrului de Cultură un debit în cuantum de 4963,39 lei, sumă ce provine din facturile nr.-/23.10.2003, în valoare de 3713,6 lei, penalități de întârziere la factura nr.-/23.10.2003 în valoare de 943,23 lei, suma de 281,69 lei, reprezentând contravaloarea unui telefon mobil Siemens (conform valorii de inventar) și contravaloarea unei ștampile cu valoare de inventar 24,87 lei.
S-a menționat în raportul de audit că în data de 31.10.2003 s-a încheiat procesul verbal de predare - primire între SC și reclamant - în calitate de primitor, prin care se predau un număr de 992. tichete de masă, în valoare totală de 57.536.000 lei. Procesul verbal de predare - primire a tichetelor de masă nu a fost înregistrat în evidența contabilă a reclamantului, pe motiv că la acea dată pârâta nu a predat tichetele de casă, dar în urma solicitării CASH & ROMANIA, procesul verbal de predare - primire a fost înregistrat de reclamant sub nr.522/17.10.2005.
Din suma de 57.536.-000 lei ROL, pârâta a achitat la caseria reclamantului suma de 20.400.000 lei ROL, conform chitanțelor nr.-/15.06.2005, nr.-/13.06.2005.
În timpul efectuării verificărilor la solicitarea șefului serviciului de audit, pârâta a predat tichete de masă de la seria - la seria - în număr de 266. și de la seria - un număr de 726, valoarea totală fiind de 57.536.000 lei.
S-a mai constatat că aceste tichete de masă nu au mai putut fi valorificate de reclamant, deoarece au avut valabilitate până la 31.12.2003.
Deși s-a încercat de controlul audit contactarea pârâtei conform adresei nr.593/25.10.2005 pentru a da explicații privind nevalorificarea tichetelor de masă în termenul de valabilitate, aceasta nu s-a prezentat.
Au fost încălcate de pârâtă disp.art.39 pct.4 din Legea bugetului de stat nr.631/2002, întrucât în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, deoarece în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Din totalul de 57.536.000 lei ROL, pârâta a achitat suma de 20.400.000 lei ROL, raportul de audit a stabilit recuperarea de la pârâtă a diferenței, respectiv 37.136.000 lei ROL, conform disp.art.270 Codul muncii.
S-a mai constatat că în perioada concediului medical și a suspendării dreptului de semnătură în calitate de director, pârâta a utilizat ștampila reclamantului în relațiile cu terțe persoane și a încheiat un contract de prestări servicii nr.0903/25.09.2003 cu SC Pitești prin care se obliga să livreze hrană angajaților.
Tot prin raportul de audit a fost reținută în sarcina pârâtei contravaloarea unui telefon mobil și a ștampilei, deși reclamantul i-a solicitat pârâtei să predea cele două obiecte de inventar sau să achite debitul.
Art.270 Codul muncii, reglementează răspunderea patrimonială a salariaților atunci când produc pagube angajatorului.
În speță, sunt îndeplinite condițiile pentru funcționarea răspunderii patrimoniale în sensul existenței unei pagube materiale, paguba s-a datorat vinovăției pârâtei și având legătură cu munca sa, pârâta răspunzând patrimonial și fiind obligată să acopere paguba produsă.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea precizată formulată în temeiul art.270 Codul muncii și a fost obligată pârâta la plata sumei de 4963,39 lei reprezentând prejudiciu produs reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.3, 7 și 9 Cod procedură civilă.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3 Cod proc.civilă, se susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea competenței altei instanțe, instanța competentă fiind judecătoria, ci nu tribunalul, în complet specializat de dreptul muncii, deoarece la data formulării acțiunii, respectiv 6 iulie 2006, recurenta nu mai era angajata reclamantului, raporturile de muncă cu acesta încetând la data de 1.09.2005.
În motivul doi de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă, se susține că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, se susține că instanța nu a ținut seama de faptul că la data când a încetat raportul de muncă, respectiv 1.09.2005, factura nr.-/23.10.2003, în valoare de 3.713, 6 lei putea fi încasată de către reclamant, prin organele sale de conducere, suma nefiind prescrisă, cei trei ani de prescripție îndeplinindu-se la 23.10.2006.
Se menționează că este culpa reclamantului, pentru neîncasarea facturii amintite, înregistrată în contabilitate, deoarece acesta nu a formulat acțiune împotriva debitorului neplătitor.
În motivul trei de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod proc.civilă, se susține că hotărârea nu conține motivele pe care se sprijină.
Astfel, nu se arată în ce constă culpa recurentei, care sunt probele din care rezultă vinovăția acesteia și dacă recurenta avea atribuții de serviciu privind încasarea contravalorii facturilor. Pentru a clarifica aceste aspecte, instanța, din oficiu, trebuia să solicite fișa cu atribuțiile de serviciu ale recurentei, încasarea facturilor intrând în sarcina compartimentului contabilitate.
Prin întâmpinarea de la filele 34-36 dosar, intimatul - reclamant, Centrul de Cultură a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de la fond ca temeinică și legală.
În recurs au fost depuse o serie de acte, printre care și fișa postului (fila 39), precum și actele de la filele 41 - 67 dosar.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate la fond și în recurs, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă și pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3 Cod proc.civilă, vizând încălcarea competenței altei instanțe este neîntemeiat urmând a-l respinge ca atare, reținându-se că Tribunalul Argeș este competent material să judece cauza de față.
De altfel, Curtea constată reaua credință a recurentei în invocarea acestui motiv de recurs, prin care susține că este competentă judecătoria să soluționeze cauza de față, iar la fond aceasta a susținut contrariul, invocând excepția necompetenței judecătoriei, arătând că tribunalul este competent să soluționeze cauza de față.
De altfel, problema competenței materiale a fost clarificată irevocabil prin hotărârea nr.304/R/1.03.2007, care a stabilit competenta Tribunalului Argeș, Completul specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, reținându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se constată că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la 6.07.2006, înainte de împlinirea termenului de prescripție, cât privește factura nr.-/23.10.2003, în valoare de 3.713,6 lei emisă de Cash & România, după constatarea prejudiciului adus și după notificarea recurentei cu privire la prejudiciul constatat prin raportul de audit nr.215/31.10.2005.
De precizat faptul că factura nu a fost înregistrată în contabilitate, contabilul neavând cunoștință de aceasta, încât nu poate fi reținută culpa unității reclamante și pasivitatea acesteia în nerecuperarea debitului.
Al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, arătând în concret care este culpa recurentei, probele din care rezultă vinovăția acesteia, existența pagubei materiale, raportul de cauzalitate dintre prejudiciul produs în legătură cu activitatea salariatului și vinovăția acesteia, solicitându-se fișa cu atribuțiile de serviciu aflată la fila 39.
S-a constatat că recurenta pârâtă a deținut funcția de director la Centrul de Cultură în perioada 2001-2005, iar împrejurarea că nu a avut întocmită o fișă a postului nu este de natură a proba că nu au existat raporturi de muncă, ci este o dovadă a modalității defectuoase de conducere a instituției, recurenta fiind cea care avea obligația de a întocmi fișele posturilor prevăzute în organigramă. De precizat faptul că fișa postului depusă în recurs nu poate fi avută în vedere, aceasta fiind nedatată, nesemnată și fără număr de înregistrare.
În motivarea sentinței de la fond s-a arătat că recurenta a îndeplinit prima condiție pentru angajarea răspunderii patrimoniale, prevăzută de art.270 Codul muncii, în sensul că aceasta era salariata reclamantului la data producerii prejudiciului.
Dispozițiile art.270 alin.1 Codul muncii, prevăd că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În ceea ce privește existența pagubei materiale aceasta există, fiind dovedită cu înscrisurile aflate la dosar.
S-a arătat de către instanța de fond că recurenta a încheiat contractul de prestări servicii nr.0903/25.09.2003, dintre Centrul de Cultură și SC Cash & România SRL, pentru asigurarea hranei reci către angajații, urmând ca plata serviciilor prestate să se facă pe bază de tichete de masă. S-a reținut că acest contract a fost semnat numai de recurentă, în calitate de reprezentant legal al Centrului de Cultură, neexistând o viză de control financiar preventiv din partea contabilului și nici viză de legalitate din partea consilierului juridic. În plus, contractul nu a fost predat reclamantului pentru a fi înregistrat, angajații reclamantului neavând cunoștință de încheierea contractului amintit.
Ulterior încheierii contractului, recurenta a livrat hrană pentru angajații timp de o lună, fără a preciza în ce bază se execută livrarea, la data de 23.10.2003 a fost emisă factura nr.- pentru suma de 57.536,00 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, iar la data de 31.10.2003, recurenta a primit de la SC SRL un număr de 992 tichete de masă în valoare de câte 58.000 lei, tichete care nu au fost predate reclamantului, iar procesul-verbal de predare primire a acestora nu a fost înregistrat, iar tichetele de masă nu au mai putut fi valorificate de către reclamant deoarece acestea au avut valabilitate până la data de 31.12.2003.
După încetarea raporturilor de muncă dintre recurentă și reclamant s-a efectuat un control de audit, în urma căruia s-au descoperit neregulile existente, pagubele materiale produse de către recurentă din vina acesteia și în legătură directă cu activitatea depusă de aceasta.
O dovadă în plus a vinovăției recurentei, în crearea pagubei materiale o constituie și faptul că aceasta a achitat o parte din prejudiciu, depunând la casieria unității suma de 20.400 lei.
De reținut faptul că funcția de director îndeplinită de către recurentă implică atribuția de reprezentare a instituției - reclamante în raporturile cu terții, precum și angajarea instituției în raporturile cu terții, recurenta fiind singura salariată care a semnat contractul încheiat cu SC SRL, precum și procesul-verbal de predare-primire a tichetelor de masă.
În atare situație este îndeplinită și ultima condiție pentru angajarea răspunderii patrimoniale a recurentei, privind producerea pagubei în legătură cu activitatea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâta, domiciliată în Pitești, str. - B,.20,. C,.8, județul A, împotriva sentinței civile nr.620/CM din data de 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind CENTRUL DE CULTURĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
/Ex.2 /07.04.2008.
Jud.fond;
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Nicoleta
