Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 246/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 246
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 614 din 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurenții reclamanți și și avocat pentru intimații pârâți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că intimații pârâți au depus întâmpinare, după care:
Instanța, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului casarea deciziei atacată și trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea completării probatoriului. A depus concluzii scrise și a solicitat a se lua act că nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații pârâți, a susținut că motivele invocate nu se încadrează în nici unul din punctele art.304 cod. proc. civ solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 5 septembrie 2005 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, pentru obligarea acestora la plata sumei de 3.024.000 lei, pentru prejudiciul produs ca urmare a nefolosirii suprafeței de 28,8. pe ultimii 3 ani, precum și obligarea pârâților să ia măsurile necesare pentru a împiedica scurgerea apelor pluviale pe terenul proprietatea acestora.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 24 martie 1994 au cumpărat de la, un imobil situat în comuna Podari, compus din teren în suprafață de 520. din totalul de 808. o casă cu 6 camere și o fântână, așa cum rezultă din contractul de vânzare, autentificat sub nr.8940/24.03.1994.
Au mai arătat că pârâții au demolat gardul vechi, au ocupat suprafața de 28,8. ( 1,20 pe toată lungimea de 24 ) și au edificat o casă din cărămidă acoperită cu țiglă, iar pe o lungime de 10. din totalul de 24, începând de la stradă, au edificat un gard de cărămidă care se continuă cu casa acestora.
Că, pârâții au cumpărat ulterior teren de la aceeași vânzătoare, astfel că fântâna lângă care era amplasat vechiul gard depășește proprietățile și se găsește acum pe terenul pârâților.
Au susținut că, în condițiile în care pârâții au ocupat o din proprietatea acestora prin amplasarea cu rea credință a construcțiilor, se consideră îndreptățiți la obținerea de despăgubiri pentru prejudiciul produs ca urmare a nefolosirii de teren, cu atât mai mult cu cât nu cer demolarea construcției.
De asemenea, reclamanții au precizat că pârâții au edificat casa pe hotarul stabilit de ei, apele pluviale se scurg pe terenul proprietatea lor, motiv pentru care solicită să fie obligați să ia măsurile necesare pentru a împiedica scurgerea streașinii pe terenul acestora.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că sunt proprietarii unui teren în suprafață de 1000.(în acte) și 950.(rezultați din măsurători), situat în vecinătatea reclamanților, respectiv pe latura sudică a proprietății acestora, celelalte limite fiind S - drum acces, E - calea ferată C - C, V - DJ.
Că, terenul descris a fost dobândit prin acte succesive translative de proprietate, astfel contractul de vânzare -cumpărare nr.1410/22.01.1993 pentru suprafața de 195. contractul de vânzare - cumpărare pentru suprafața de 519,950. de la proprietar.
Pârâții au mai arătat că la data dobândirii de către reclamanți a imobilului, aceștia erau deja proprietarii unei suprafețe de 192., iar în perioada 1999 - 2004 au ridicat pe terenul dobândit o construcție cu destinația de spațiu comercial și un gard nou din cărămidă pe o lungime de 10. păstrând vechiul amplasament, precum și limitele proprietății, fără a ocupa din proprietatea reclamanților.
Prin sentința civilă nr.4497 din 2 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâților și.
Au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat recurs, calificat apel d e către instanță, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Că, așa cum a rezultat din rapoartele de expertiză extrajudiciare depuse la dosar, pârâții trebuiau să-i despăgubească pe reclamanți pentru ocuparea suprafeței de 22,36. prin construirea streașinii din partea de nord a casei.
Au invocat nelegalitatea raportului de expertiză, fiind efectuat de către un expert specialitatea agricultură și că nu au semnat procesul - verbal întocmit de către acesta, ca urmare a obiecțiunilor care de altfel au și fost încuviințate de către instanță.
Prin decizia civilă nr.614 din 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins apelul declarat de apelanții reclamanți și, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Au fost obligați apelanții, către intimați, la 500 RON cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea deciziei s-a reținut că, raportat la obiectul judecății, instanța a făcut o corectă apreciere a probelor, apele pluviale fiind preluate de burlane și care asigură deversarea pe terenul pârâților, iar în cauză nu s-a făcut dovada ocupațiunii, reclamanții ocupând o suprafață de teren mai mare decât cea menționată în actele acestora de proprietate.
S-a reținut că raportul de expertiză a fost efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, răspunzându-se la obiectivele încuviințate de instanță.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și, criticând-o ca nelegală - art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.998 Cod civil, art. 1204 Cod civil, art. 129 Cod pr. civilă și art. 6 din CEDO.
S-a mai arătat că, din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert, rezultă că pârâții au ocupat o suprafață de dimensiuni 0,65 pe 34,4., respectiv cu streașina de la casă, fapt recunoscut și la interogatoriu de pârâtul, recunoaștere care a fost ignorată de către instanțe.
În același timp, apelanții au susținut că reținerea instanței a faptului că dețin o suprafață mai mare de teren decât cea înscrisă în actele de proprietate, nu are relevanță juridică în prezenta cauză, deoarece obiectul judecății nu l-a constituit o acțiune în revendicare.
S-a criticat hotărârea și sub aspectul greșitei respingeri a cererii privind efectuarea unei noi expertize în apel.
Recursul nu este fondat.
Este de remarcat, în primul rând, că aprecierea instanțelor privind ocupațiunea suprafeței de teren și respectiv scurgerea apelor pluviale pe terenul reclamanților constituie o chestiune de fapt și se bazează pe interpretarea probelor administrate ( înscrisuri, expertiză, declarații de martor ) și care nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, după abrogarea cazurilor de casare prevăzute de pct. 10 și 11 în vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului ar fi fost posibilă numai în măsura în care recurenții, în temeiul dispozițiilor art. 305 Cod pr. civilă,ar fi administrat proba cu înscrisuri care să contrazică situația de fapt reținută în etapele procesuale anterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Raportat la situația de fapt reținut5ă, instanțele au făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, în cauză neputând fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâților, nefiind reținută ocupațiunea terenului, sarcina probei revenind reclamanților potrivit art.1169 Cod civil.
Critica privind greșita apreciere a răspunsului la interogatoriu, care în argumentația recurenților face dovada deplină a ocupațiunii, este nefondată, deoarece mărturisirea după abrogarea art. 1200 pct. 3 cod civil a fost trecută în rândul dovezilor de drept comun, putând fi combătută prin proba contrară, iar judecătorul poate să înlăture recunoașterea unei părți, dacă din ansamblul probelor rezultă o situație contrară.
Mai mult, se constată că răspunsul la interogatoriu dat de către pârât constituie o mărturisire complexă și care trebuie apreciată în ansamblul său, art. 1206 alin. 2 Cod civil consacrând regula indivizibilității mărturisirii.
Nefondată este și critica privind nelegala respingere a cererii de efectuare a unei noi expertize în apel, instanța respingând argumentat această măsură.
Având în vedere ceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă a se respinge recursul.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 614 din 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Obligă recurenții reclamanți și la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, către intimații pârâți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
25.03.2008
Judec.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Stela Popa, Paraschiva Belulescu
