Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 247/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR. 247/
Ședința publică din 03.11.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de apelantii-pârâți-intimați STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, - B,sector 5.str.- nr.17;STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - C, str.- nr.18, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR - C,- și de apelantul-reclamant-intimat GH. G - Constanta,-.-4...26 - împotriva sentintei civile nr.147/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimatul-pârât Constanta - C,-, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data 20.10.2008,27.10.2008 ce au fost consemnate în încheierea de ședință din 20.10.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Reclamantul -. Gac hemat în judecată pe pârâții Municipiul C prin Primar, C și Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, pentru ca în contradictoriu cu aceștia și prin hotărâre judecătorească să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în C,- (fostă-, fostă - - nr.11) imobil compus din construcție și teren aferent, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul învederează instanței faptul că, are calitatea de succesor, fiind moștenitorul lui care la rândul ei, l-a moștenit pe, fiul soților și conform certificatului de moștenitor, nr.81/1955, nr.1016/1980 și nr.90/1998.
și au avut în proprietate 3 corpuri de clădire identice lipite între ele, dar cu intrări separate, două situate pe str.- -, iar al treilea este situat pe aceeași stradă, cu str.- -, obiectul litigiului formându-l corpul din mijloc, situat pe-.
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.1770/17.04.1914 imobilul situat pe- și 11 este format dintr-o clădire cu 2 etaje și terenul aferent a fost preluat de, care figurează la adresa din- și în extrasul de carte funciară nr. 1462/1940.
Imobilul din litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950 poziția 358 pe numele lui, care cumpărase de la un alt moștenitor al proprietarilor inițiali, imobilul alăturat de pe-.
Reclamantul a formulat notificare, însă nu a primit nici un răspuns motiv pentru care s-a formulat prezenta acțiune.
Tribunalul Constanta prin sentința civilă nr.147/19.02.2008 a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finantelor.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Constanta,-, - parter.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul G G, s-a constatat nelegalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în C,- (actuală-) ce a apartinut lui.
A fost obligat Municipiul C prin Primar să restituie în natură reclamantului, imobilul situat în C,- (fostă-) compus din teren în suprafață de 123. delimitat prin patrulaterul A-B-C-D în planul de amplasament anexă la raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expertul ing. și constructie cu destinația de locuintă tip aflată pe acest teren, mai puțin partea din imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.28971/25.09.1997 încheiat între Constanta în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător, respectiv 1 cameră de locuit la parter, cu suprafata de 20,05. și un compartiment din pivnita de la subsol, în suprafață de 7,50.
S-a constatat că pentru partea din imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzătoare valorii de 14.327,0 lei stabilite prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, în conformitate cu art.19 alin.3 din Legea nr.10/2001.
A fost obligat reclamantul să achite pârâtei C suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a retinut pe baza probelor administrate, faptul că, imobilul care formează obiectul cauzei, a fost preluat de stat abuziv, statul nu are un titlu valabil de preluare, Decretul nr.92/1950 fiind un act normativ lovit în întregime de neconstituționalitate.
Are prioritate în cauza de față restituirea în natură, respectiv a părtii din imobil ocupat de chiriasi și a terenului aferent acestei părti din construcție, iar pentru partea din imobil ocupată de (teren+ construcție) conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu C, reclamantul urmează să primească despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finantelor Publice - DGFPS Constanta, -. G și Municipiul Constanta prin Primar.
1.Ministerul Economiei și Finantelor Publice - DGFP Constanta, critică hotărârea instanței de fond, întrucât în mod greșit s-a respins excepția privind lipsa calității procesual pasive, în această cauză.
Prin nr.HG113/1992 se stipulează că bunurile de interes local din domeniul public și privat al statului au fost trecute în patrimoniul comunelor, oraselor și judetelor. Ministerul Economiei și Finantelor reprezintă interesele statului în justiție în litigiile al căror obiect îl formează bunurile din domeniul public de interes national, în condițiile în care participă nemijlocit și în nume propriu. În atare situație pentru bunul din litigiu care face parte în prezent din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, Statul prin Ministerul Economiei și Finantelor nu au calitate procesual pasivă, aceste atributii fiind în sarcina unității administrativ-teritoriale care îl detine în patrimoniu Municipiul Constanta.
Pe fondul cauzei, instanța de fond în mod greșit a stabilit cuantumul sumei ce urmează a fi acordată ca măsură reparatorie. Potrivit art.13 din titlul VII din Legea nr.247/2005 cuantumul final al despăgubirilor urmează să fie analizat și stabilit de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
2. În motivele de apel, -. G arată că în mod gresit s-a indicat în dispozitivul sentintei de fond că imobilul a apartinut lui, numele corect fiind.În privința cuantumului despăgubirilor acordate pentru partea din imobil vândută, suma corectă trebuie să fie de 30.800 lei, în raport de valoarea de circulatie de pe piața liberă și nu pretul tehnic așa cum a calculat expertul.
În mod greșit s-a constatat lipsa calității procesual pasive a Pentru partea din imobil neînstrăinată și care se află în administrarea Constanta, acesta are calitate procesuală pasivă.
3. Municipiul Constanta prin Primar, în motivele de apel, critică hotărârea instantei de fond întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul din litigiu. Declaratia de notorietate dată în fața notarului nu face dovada identității între și, câtă vreme nu se coroborează cu alte probe din dosar.
Nu s-a probat cu acte de stare civilă faptul că, reclamantul este aceeași persoană cu singurul moștenitor acceptant. Nu există identitate între imobilul inițial și cel solicitat.
de date pentru Cartea Funciară nu clarifică situația imobilului a cărui restituire se solicită.
Există două contracte de vânzare-cumpărare care vizează constructia de 60. Astfel există contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Constanta și pentru două camere și beci situate la parterul imobilului din- și contractul de vânzare-cumpărare nr.28971/1997 încheiat între Constanta și pentru o cameră și pivniță situate la parterul clădirii din același imobil.
În privința despăgubirilor, au fost ignorate dispozițiile din Titlul VII din Legea nr.247/2005 care abilitează Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Instanța nu se poate subroga atribuțiunilor Comisiei Centrale evaluând partea din constructie imposibil de restituit în natură.
Examinând criticile formulate Curtea retine următoarele:
1.Referitor la apelul declarat de Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finantelor Publice - DGFPS Constanta.
În privința calității procesual pasive, privind acest apelant, instanța de fond a respins corect exceptia lipsei calității procesual pasive, întrucât apelantul reclamant -. Gaî nțeles să învestească instanța cu un capăt de cerere distinct, respectiv constatarea nelegalității măsurii trecerii în proprietatea statului a imobilului din litigiu, conform art.6 din Legea nr.213/1998.
Prin Decretul nr.92/1950 s-a dispus naționalizarea imobilului proprietatea numitului, menționat în anexă la decret la poziția nr.358, situat în C,-, bun dobândit prin cumpărare de la, fratele lui autorul reclamantului.
Din eroare, cu ocazia preluării proprietății de către stat, s-a apreciat că cele 3 corpuri de clădiri, lipite între ele, constituie un singur imobil, proprietatea lui. În realitate prin actul de partaj voluntar, autentificat sub nr.1770/17.04.1914, transcris sub nr.2420, partea din imobil situată în Constanta,- și 11, compus dintr-o clădire cu două etaje și terenul aferent i-a fost atribuit lui.
Întrucât autorul reclamantului nu a fost menționat în anexa la Decretul nr.92/1950, bunul fiind preluat de la o persoană care nu era proprietarul acestuia, în mod corect, prima instanță sesizată cu un capăt de cerere ce viza constatarea nelegalității măsurii trecerii în proprietatea statului a imobilului proprietatea autorului reclamantului, a analizat în contradictoriu cu Statul, prin Ministerul Finantelor, conformitatea măsurii cu dispozițiile Decretului nr.92/1950 și conformitatea acestui act normativ cu Constituția României și tratatele internationale la care era parte aceasta, la data preluării bunului.
În legătură cu despăgubirile acordate critica este fondată.
Instanta de apel va răspunde la această problemă, cu ocazia analizării apelului formulat de reclamantul -. G, critica fiind comună celor două apeluri.
2.Referitor la apelul declarat de -.
Numele corect al autorului reclamantului este și nu. Aceasta reprezintă o eroare de dactilografiere ce poate fi îndreptată.
Referitor la critica ce vizează modalitatea de calcul a despăgubirilor, motiv de apel invocat și de Ministerul Finanțelor, se reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.16 al.(2) din Titlul VII al Legii nr.247/2005, în sensul că se va stabili cuantumul exact al despăgubirilor, în raport de valoarea de circulație a imobilului, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după procedura reglementată de legea specială.
Așa cum reiese din cele două alineate ale art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin consemnarea în cuprinsul unor dispoziții/decizii a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubire, ipoteză la care se referă alin.(1) și notificări care nu erau încă solutionate într-o asemenea modalitate, în privința cărora s-a reglementat în cuprinsul alin.(2), să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de documentele cu propuneri de acordare a despăgubirilor.
Prin Decizia nr.52/4.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casatie și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că prevederile cuprinse în art.16 și urm.din Legea nr.247/2005 nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.
Prin urmare, instanța de judecată va putea cenzura cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului, în procedura reglementată de art.26 din Legea nr.10/2001 numai în cazul în care sunt calculate printr-o decizie anterioară intrării în vigoare a Legii nr.247/2005.
Prin Legea nr.247/2005 s-au adus modificări, mai ales normelor de drept material din Legea nr.10/2001, unele referindu-se la însăși restrângerea sferei măsurilor reparatorii prin echivalent susceptibile să fie acordate pentru imobilele preluate abuziv.
De aceea deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instantelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului judecătoresc conform art.24 (26) din Legea nr.10/2001.
Cum în speță nu suntem în prezenta unei decizii emise anterior, care ar da posibilitatea instantei de aoc enzura, instanța urmează să constate dreptul reclamantului la despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
3.Referitor la apelul declarat de Municipiul Constanta prin Primar
Potrivit art.22 din Legea nr.10/2001 "actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare."
Deoarece textul citat nu contine prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilului solicitat și, eventual, a calității de moștenitor al fostului ori adevăratului proprietar, înseamnă că sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele întâlnite în materia actiunii în revendicare imobiliară.
Întrucât textul vorbește de "actele doveditoare ale dreptului de proprietate", prin aceasta, se înțeleg înscrisurile constatatoare ale unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumtie relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
În speța de față, actul de partaj voluntar autentificat prin nr.1770/17.04.1914 transcris sub nr.2420 din aceeași dată încheiat între moștenitorii autorului, demonstrează că a rămas în proprietatea exclusivă a imobilului situat în str.- - 11 compus dintr- "clădire având jos o prăvălie împărtită în 2 odăi și sus două etaje cu câte trei odăi, fiecare cu tot terenul, curtea și dependintele lui". Actul de partaj voluntar se coroborează cu extrasul de carte funciară nr.1462/1940 în care apare nominalizat la adresa din C,-, cu un imobil compus din parter și două etaje cu terenul - curte - din spatele constructiei și cu istoricul de rol fiscal comunicat de Consiliul Local al Municipiului Constanta cu adresa nr.-/14.09.2007. În registrul matricol din perioada 1942-1950 la matricola 103, la adresa din Constanta- figurează.
Prin urmare în mod corect instanta de fond a retinut că s-a făcut dovada proprietății autorului, iar cu expertiza tehnică s-a demonstrat că există aceeași identitate între imobilul revendicat și imobilul autorului reclamantului apelant.
În privința calității de persoană îndreptățită, apelantul-reclamant a făcut dovada cu certificatul de moștenitor nr.90/1998, cu declaratiile autentice de notorietate că, este moștenitorul lui.
Există un singur contract de vânzare-cumpărare încheiat între Constanta și - contractul nr.28971/1997 pentru 1 cameră de la parter cu suprafata utilă de 20,25 mp și o parte din pivnită în suprafață de 7,50 mp, contract încheiat în baza legii nr.112/1995, restul imobilului fiind ocupat de chiriasi, și în baza unor contracte de închiriere.
În această situație în mod corect instanta de fond a dispus restituirea în natură a părtii din imobil ocupat de chiriasi, iar pentru apartamentul vândut lui apelantul-reclamant are dreptul la măsuri reparatorii în conformitate cu Titlul VII din Legea nr.247/2005. În aceste condiții Primarul Municipiului Constanta urmează să fie obligat să emită o decizie motivată cu propunere de despăgubiri conform legii speciale mai sus mentionate.
În raport de considerentele arătate mai sus, urmează a fi admise apelurile, schimbă în parte hotărârea apelată, în sensul că pentru partea din imobil care a făcut obiectul vânzării-cumpărării conform contractului nr.28971/1997 încheiat cu reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Urmează a obliga Primarul Municipiului Constanta să emită dispoziție motivată cu propunere de despăgubiri conform legii speciale mai sus mentionate.
Urmează a fi mentinute celelalte dispoziții ale hotărârii de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile civile declarate de apelantii-pârâți-intimați STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, - B,sector 5.str.- nr.17;STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - C, str.- nr.18, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR - C,- și de apelantul-reclamant-intimat GH. G - Constanta,-.-4...26 - împotriva sentintei civile nr.147/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimatul-pârât Constanta - C,-
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că, pentru partea din imobil care a făcut obiectul vânzării-cumpărării conform contractului nr.28971 din 25.09.1997 încheiat cu reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Obligă Primarul Municipiului Constanta să emită dispoziție motivată cu propunere de despăgubiri conform legii speciale mai sus mentionate.
Mentine restul dispozițiilor hotărârii de fond.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,azi 03.11.2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Jud.fond:
Red.dec.jud.
Tehnored.gref.-4 ex.
17.11.2008
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Mihaela Popoacă
