Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 254/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 254/
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1434/22.11.2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.10163/C/2003 în contradictoriu cu pârâții B, - Sucursala T și Ministerul Finanțelor Publice B, având ca obiect revendicare mobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta apelantă avocat -, iar pentru pârâtele intimate B, - Sucursala T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termen legal.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentantul reclamantei apelante invederează instanței că renunță la judecată față de pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtelor intimate arată că a invocat în cauză excepția lipsei calității procesuale pasive a, solicitând admiterea acesteia.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită respingerea excepției invocate în cauză, întrucât cererea de revendicare vizează obiecte de metale prețioase, iar Statul Român stă în proces prin Banca Națională a României. Pe fond, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtelor intimate solicită admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a invocată în cauză. Pe fond, solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Timiș înregistrată sub nr.10163/2003, reclamanta a chemat în judecată Banca Națională a României, Banca Națională a României - Sucursala T și Ministerul Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant al Statului Român, pentru restituirea bunurilor preluate în mod abuziv, constând în obiecte din metale prețioase ridicate la 25.05.1987 și conform inventarului nr. 250.754 din 10.09.1987.
Reclamanta a solicitat, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură, să-i fie restituită contravaloarea acestor obiecte din aur, care au fost preluate în mod abuziv de lucrători de miliție de la domiciliul său.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat și restituirea următoarelor bunuri din aur: 1143, 74 gr. 1695, 57 gr. 1353, 09 gr. 764,40 gr, 3060, 32 gr. 2661,44 gr, 3812, 40 gr. 24, 37 gr. 720,76 gr. 100,35 gr. 244, 90 gr. 839,18 gr. 45.05 gr. 171, 80 gr. 683, 32 gr. 301, 47 gr. 406, 44 gr. și 234, 14 gr. bijuterii aur.
Ulterior, reclamanta și-a precizat din nou acțiunea, arătând că, față de obiectele solicitate inițial, a înțeles că revendice și următoarele bijuterii din aur: 1143 gr. conform inventarului nr. 27 din 05.03.1988, 1695, 57 gr, conform inventarului nr. 34588 din 30.01.1988, 1357, 98 gr, conform inventarului - din 22.11. 1977; 764,11 gr. conform inventarului nr. -/28.03.1987; 3060, 32 gr. conform inventarului nr. 5 din 18.01.1990; 2661,44 gr, conform inventarului nr. 37111 din 14.04.1988; 3812, 40 gr. conform inventarului nr. 2 din 18.01.1990; 24,37 gr. conform inventarului nr. 421 din 27.11.1972; 720, 76 gr. conform inventarului nr. - din 22.10.1976, 100, 35 gr. conform inventarului nr. - din 25.07.1977, 244, 96 gr. conform inventarului nr. - din 10.12.1982, 839,18 gr. conform inventarului nr. 1120/07.06.1976; 45, 05 gr. conform inventarului nr. 1455 din 30.05.1978; 171, 80 gr. conform inventarului nr. - din 10.12.1982, 683, 32 gr. conform inventarului nr. 28/05.03.1988; 301, 47 gr. conform inventarului nr. 37404 din 27.04.1988; 406,43 gr. conform inventarului nr. 100 din 04.05.1988 și 234, 14 gr. conform inventarului nr. 37403 din 27.04.1988.
Prin întâmpinare și concluzii scrise, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, în principal, pentru lipsa calității procesuale active a acesteia iar, pe fond, ca nedovedită.
Prin sentința civilă nr. 1434 din 22.11.2004 a fost admisă în parte de către Tribunalul Timiș acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor Banca Națională a României și Banca Națională a României - Sucursala T și a obligat pârâtele să restituie reclamantei în natură sau prin echivalent bănesc, bunurile identificate cu inventarul nr. - din 25.07.1977 în greutate de 100,35 gr. și a respins restul pretențiilor reclamantei.
Prima instanță a avut în vedere și faptul că la data de 05.12.2003, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă și a Normelor metodologice de aplicare a G nr. 190/2000, s-a dispus scoaterea din cauză a Ministerului Finanțelor Publice B pentru lipsa calității procesuale pasive.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei referitoare la revendicarea unor obiecte din aur confiscate de către lucrătorii de miliție, anterior anului 1990, s-a reținut de către prima instanță că reclamanta nu a dovedit că este proprietara acestor bunuri mobile și care au fost confiscate ca fiind bunuri fără stăpân.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând a-i fi admis apelul, schimbată sentința primei instanțe și admisă acțiunea sa, așa cum a fost formulată, întrucât, cu martorii audiați în cauză, a dovedit că, de la domiciliul său, au fost confiscate obiecte din aur de lucrători de miliție și, pentru a nu- fi create probleme de ordin penal în procesele-verbale de confiscare, nu a fost amintit numele său, ci doar că sunt bunuri găsite și fără stăpân.
În apel, reclamanta a depus și înscrisuri pentru a dovedi că mai poartă numele și de și că pe concubinul său de la care s-a confiscat o mare cantitate de aur îl cheamă și este tatăl copiilor săi.
De aceea reclamanta a solicitat a-i fi restituite toate obiectele din aur, pe care le-a enumerat în acțiune.
Prin Decizia civilă nr. 1564/29.06.2005, Curtea de Apel Timișoaraa admis apelul declarat de reclamanta, schimbând în parte sentința apelată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligarea pârâtelor la restituirea în natură către reclamantă a obiectelor din aur consemnate în inventarele nr.1455/1978, nr. -/1977, nr. -/28.03.1987, 5/90, nr. 46272/18.01.1990, nr.2/-/22.11.1977, nr. 27/05.03.1988; nr.34558/30.01.1988, nr. 28/05.03.1988, nr. 37404/27.04.1988; nr. 3711/14.04.1988, 100/04.05.1988; 37403/1988.
S-a respins acțiunea pentru obiectele din aur consemnate în inventarele nr. -, -/1982 și s-a luat act de revocarea capătului de cerere privind bunurile din inventarul nr.421/1972, 1120/1976, obiect al sentinței civile nr.590/2005 a Tribunalului Timiș, celelalte dispoziții ale hotărârii apelate au fost menținute.
Instanța a reținut că bunurile mobile din aur au fost confiscate de la reclamantă, în mod repetat, fie pentru a evita rigorile legii penale, fie pentru a-l salva pe concubinul său frecvent arestat pentru trafic cu obiecte din aur.
Prin Decizia civilă nr.7875/05.10.2006 Înalta Curte de Casație și Justiție Baa dmis recursul pârâtei R - Sucursala T împotriva sus-arătatei decizii, care a fost casată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea completării probatoriului și fixării temeiului juridic al acțiunii reclamantei.
S-a reținut nevoia de a verifica identitatea martorilor audiați cu agenții fostei miliții, care au preluat bunurile de la reclamanta în cauză.
În acest fel, cauza s-a reînregistrat sub nr-.
În apel s-a verificat identitatea martorilor și, conform adresei nr. -/18.10.2007 și s-a audiat numitul; s-a depus documentația relevantă bunurilor solicitate de către
Reclamanta și-a precizat acțiunea, înțelegând să renunțe la bunurile - obiect al inventarului nr.-/25.07.1977, întrucât i-au fost restituite în anul 2005, cât și la inventarele nr. -, -/10.12.1982, întrucât zisă " " este o altă persoană.
Prin decizia civilă nr.129/A/21 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, s-a admis apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr.1434/22.11.2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.10163/C/2003, pe care o schimbă în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă și obligă pârâtele B și - Sucursala T să restituie reclamantei în natură sau în echivalent bănesc obiectele de aur prevăzute în inventarele nr.1455/03.06.1978(dos. nr.27250); nr. -/28.03.1987(dosar nr.27787);nr. 5/90 ( dosar nr.29.934), nr.46272/18.01.1990 ( dosar 29.934), nr.2/-/22.11.1977 ( dos. 27465); nr. 27/05.03.1988 (29352); nr.34558/30.01.1988(dosar 29352);nr.28/05.03.1988 (29352);nr.37404/27.04.1988 ( dosar 29352); nr.77111/14.04.1988 ( 29352); nr.100/04.05.1988 ( 29352); nr. 37401/1988 ( nr.29352).
In baza art.246 pr.civ. s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecată pentru bunurile din inventarul nr. -/25.07.1977; nr.-, -/10.12.1982, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
In considerentele deciziei civile, instanța de apel, raportat la dispozițiile deciziei de casare privind fixarea temeiului juridic al acțiunii reclamantei, completarea probatoriului pentru verificarea identității martorilor audiați cu agenții fostei miliții, a reținut că temeiul acțiunii reclamantei, fixat inițial în limitele art. 1 Protocolul nr.1 adițional la CEDO, este reprezentat de dispozițiile G nr. 190/2000, cu modificările și completările ulterioare, aspect precizat de către reclamanta în cauză.
Din adresa Inspectoratului de Poliție al Județului T nr. -/16.10.2007 rezultă că numiții, au activat ca ofițeri în perioada 23.08.1979-19.01.1990, respectiv 15.08.1957-01.12.1988, în cadrul serviciului economic, având ca linie de muncă traficul de valută și metale prețioase, context în care efectuau descinderi și percheziții la domiciliul suspecților, operând și confiscarea de bunuri.
În cauza de față, cei doi ofițeri au fost audiați ca martori, context în care au relatat că au ridicat de la reclamanta cantitatea totală de 9 kg aur ( 4 kg + 5 kg), ocazie cu care au întocmit înscrisuri în care, în mod fictiv, au arătat că bunurile au fost găsite, fiind fără stăpân.
Depozițiile acestora sunt întărite de declarația martorului Crucea, care a fost menajeră în casa reclamantei și cunoaște faptele pretinse de cei doi martori, foști lucrători ai miliției.
Probele converg cu declarația concubinului reclamantei, care arată că s-a aflat în relație de colaborare cu ofițerii miliției și ai serviciilor secrete, furnizându-le nu numai informații, dar și bunuri din aur, pentru a nu-i fi aplicabile rigorile Decretului nr. 210/1960 sau pentru a fi pus în libertate.
În asemenea condiții, Curtea constată că organele fostei miliții negociau însăși legea, contrar Constituției.
Preluarea are caracter abuziv, și prin aceea că în documentele întocmite la fața locului se inserau împrejurări ireale, precum caracterul de bunuri abandonate, în sensul Decretului 111/1951, fără respectarea procedurii prevăzute de acest act normativ, care impunea concursul unei instanțe judecătorești, abilitată să pronunțe o hotărâre de constatare a abandonului, în prealabil operațiunilor de confiscare a respectivelor bunuri.
Calitatea procesuală activă a reclamantei a fost probată în prezenta cauză, căci agenții statului, în calitate de martori au arătat condițiile în care au procedat la confiscarea repetată a obiectelor din aur aflate în posesia reclamantei și a concubinului acesteia, iar faptul posesiei bunurilor mobile valorează proprietate, în sensul art. 1909 Cod civil.
Sub toate aceste aspecte, Curtea constată că reclamanta și-a dovedit calitatea procesuală activă, în timp ce pârâții în cauză nu au putut face dovada preluării legitime a bunurilor pretins abandonate, nici din perspectiva Decretului 111/1951, care impunea procedura declarării judecătorești a abandonului nici din perspectiva producerii proceselor-verbale de confiscare, ridicare a bunurilor în discuție, ca probe, asemenea înscrisuri fiind distruse după expirarea termenului de păstrare de 10 ani, deși erau cunoscute împrejurările în care s-au săvârșit asemenea preluări abuzive în România, în perioada regimului totalitar.
În asemenea condiții, nu se poate imputa reclamantei imposibilitatea producerii unor probe cu înscrisuri, în sens contrar inventarelor din care rezultă, exclusiv, faptul predării bunurilor în depozit la.R - ca bunuri abandonate.
Nici împrejurarea că aceleași bunuri au fost revendicate și de alte persoane în alt proces, nu este relevantă în cauză, câtă vreme în acest demers nu s-au formulat cereri de intervenție de către eventualii deținători ai unor titluri cu privire la bunurile solicitate în prezenta cauză.
In consecință, în baza dispozițiilor art.294, 296.pr.civ. Curtea a admis apelul reclamantei, cu consecința schimbării în parte a sentinței civile apelate, iar pe fond admiterea acțiunii reclamantei conform precizărilor formulate de aceasta ulterior.
Impotriva deciziei civile nr.129/21.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a declarat recurs pârâta Banca Națională a României -Sucursala T, iar prin decizia civilă nr.7961/R/11.12.2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție B în dosar nr-, s-a admis recursul declarat în cauză și s-a casat decizia civilă recurată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
In considerentele deciziei civile de casare s-a reținut că în raport de disp.art.129 alin.1 pr.civ. în scopul pronunțării unei sentințe legale și temeinice, instanța trebuia să dispună administrarea probei de înscrisuri pentru a se stabili pe deplin situația de fapt privind modul de preluare a bunurilor și bunurile confiscate, și pentru a dovedi dreptul de proprietate al reclamantei asupra acestor bunuri.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr.5820/1/22.05.2009, iar în urma dispoziției instanței de la termenul de judecată din 22.06.2009, în sarcina reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art.1169 civ. și art.129 pr.civ. de indicare a probelor suplimentare necesare dovedirii acțiunii, la data de 25.06.2009, reclamanta a depus înscrisul intitulat "Precizări" și în susținerea acțiunii, copia sentinței civile nr.4634/31.03.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de reclamantă, în raport de actele depuse la dosar și dispozițiile OUG nr.190/2000, cu modificările și completările ulterioare, probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a investit la data de 19 septembrie 2003 Tribunalul Timiș cu prezenta acțiune civilă, întemeiată inițial în limitele art.1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO, reprezentat de dispozițiile OUG nr.190/2000, cu modificările și completările ulterioare, solicitând obligarea pârâtelor - Sucursala T și B la restituirea bunurilor preluate în mod abuziv, constând în obiecte din metale prețioase ridicate la data de 25.05.1987 și conform inventarului nr.- din 10.09.1987, iar conform precizărilor de acțiune ulterioare, a solicitat restituirea următoarelor bunuri din aur: 1143, 74 gr. 1695, 57 gr. 1353, 09 gr. 764,40 gr, 3060, 32 gr. 2661,44 gr, 3812, 40 gr. 24, 37 gr. 720,76 gr. 100,35 gr. 244, 90 gr. 839,18 gr. 45.05 gr. 171, 80 gr. 683, 32 gr. 301, 47 gr. 406, 44 gr. și 234, 14 gr. bijuterii aur.
Ulterior, reclamanta și-a precizat din nou acțiunea, arătând că, față de obiectele solicitate inițial, a înțeles că revendice și următoarele bijuterii din aur: 1143 gr. conform inventarului nr. 27 din 05.03.1988, 1695, 57 gr, conform inventarului nr. 34588 din 30.01.1988, 1357, 98 gr, conform inventarului - din 22.11. 1977; 764,11 gr. conform inventarului nr. -/28.03.1987; 3060, 32 gr. conform inventarului nr. 5 din 18.01.1990; 2661,44 gr, conform inventarului nr. 37111 din 14.04.1988; 3812, 40 gr. conform inventarului nr. 2 din 18.01.1990; 24,37 gr. conform inventarului nr. 421 din 27.11.1972; 720, 76 gr. conform inventarului nr. - din 22.10.1976, 100, 35 gr. conform inventarului nr. - din 25.07.1977, 244, 96 gr. conform inventarului nr. - din 10.12.1982, 839,18 gr. conform inventarului nr. 1120/07.06.1976; 45, 05 gr. conform inventarului nr. 1455 din 30.05.1978; 171, 80 gr. conform inventarului nr. - din 10.12.1982, 683, 32 gr. conform inventarului nr. 28/05.03.1988; 301, 47 gr. conform inventarului nr. 37404 din 27.04.1988; 406,43 gr. conform inventarului nr. 100 din 04.05.1988 și 234, 14 gr. conform inventarului nr. 37403 din 27.04.1988.
Pentru dovedirea susținerilor sale, respectiv a faptului că obiectele preluate ca bunuri abandonate în locuri publice, în realitate, au fost bunurile deținute de reclamantă, deci, pentru dovedirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunurilor solicitate, a împrejurărilor și condițiilor concrete în care s-a procedat la vremea respectivă, la confiscarea și preluarea bunurilor revendicate, reclamanta s-a folosit de probe testimoniale, înscrisuri, probatoriu suplimentat și prin al doilea ciclu procesual, după casarea deciziei civile nr.1654/A/29.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, conform deciziei civile nr.7875/R/5.10.2006 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție.
Probatoriul testimonial administrat atât în fața instanței de fond, cât și în apel, a reliefat împrejurarea că în perioada anilor 1987 și 1988, în două rânduri, s-au ridicat de la domiciliul reclamantei o cantitate de peste 4- 5 kg aur, și pentru evitarea trimiterii în judecată a reclamantei, sub aspect penal, i s-a propus să se consemneze în procesul verbal de preluare și de inventariere că bunurile respective au fost găsite, că sunt fără stăpân.
Datorită amenințărilor și presiunilor exercitate în repetate rânduri asupra membrilor familiei reclamantei, care provenea dintr-o familie cu o situație materială foarte bună, concretizate în mai multe descinderi la domiciliul acesteia, arestarea soțului în repetate rânduri, ceea ce constituia o temere acută asupra reclamantei, și pentru a nu i se constitui dosar penal, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr.210/1960, reclamanta a acceptat propunerea lucrătorilor de miliție, prezenți la descinderi, ca în documente să se consemneze că bunurile confiscate de la ea au fost găsite în diverse locuri și deci, sunt fără stăpân.
Elocvente în acest sens sunt depozițiile martorilor și, foști lucrători ai Județului T, în perioada respectivă, care au declarat expres, relativ la modul de întocmire a documentelor de confiscare că "procedura a fost aceeași" (fila 18 dosar fond - declarația martorului ), în sensul că primind informații despre persoana reclamantei care deține bijuterii din aur, au descins la domiciliul acesteia în două rânduri, și după identificarea obiectelor din aur, la înțelegere cu reclamanta, pentru evitarea angajării răspunderii penale, s-a consemnat că bunurile au fost găsite în diverse locuri, abandonate, deci fără stăpân.
Despre această procedură de identificare bunurilor, de confiscare efectivă de la adevăratul proprietar (în speță, de la reclamantă ), dar prin consemnarea în documentele de preluare faptului că bunurile au fost găsite, abandonate, pentru a se evita trimiterea în judecată a adevăratului proprietar, relatează și martorul (fila 17 dosar fond) de asemenea, fost lucrător al miliției.
Depozițiile celor doi martori, sus-menționați sunt elocvente în ceea ce privește dovedirea calității de proprietar a reclamantei asupra bunurilor confiscate de la domiciliul ei, consemnate în procesul verbal de inventariere enumerate în acțiune, întrucât, așa cum rezultă din adresa nr.31082/16.10.2007 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului T (fila 15 dosarul Curții de Apel Timișoara nr-) aceștia au activat ca ofițeri în cadrul Serviciului - Economic, având ca linie de muncă traficul cu valută și metale prețioase, astfel că, printre atribuțiunile de serviciu ale ofițerilor erau și efectuarea de descinderi și percheziții la domiciliul suspecților, precum și ridicarea în vederea confiscării a metalelor prețioase sau a sumelor de bani găsite la domiciliul lor.
Aceste declarații concordă cu cele consemnate în inventarele depuse la dosar, în sensul că obiectele din metal prețios au fost găsite, abandonate, deși, în realitate, ele au fost confiscate de la reclamanta.
Tot în acest sens este și depoziția martorei Crucea, fostă menajeră în casa reclamantei, care a fost prezentă personal și a asistat la descinderile miliției la domiciliul reclamantei, la amenințările primite de reclamantă pentru a preda bijuteriile deținute; la confiscarea acestor bunuri și întocmirea de documente în care se consemna că bunurile au fost găsite, fără stăpân.
Nu în ultimul rând, concubinul reclamantei, audiat în apel, arată că modul în care s-a procedat la confiscarea acestor bijuterii din aur, deținute de familia reclamantei din strămoși el făcând precizarea că în timp a stabilit o relație de colaborare cu ofițerii de miliție și ai serviciilor secrete, cărora le furniza atât informații, cât și obiecte din aur pentru a nu-i fi aplicate rigorile Decretului nr.210/1960, sau, pentru a fi pus în libertate, arestat fiind de mai multe ori.
In concluzie, Curtea reține că probatoriul testimonial administrat în cauză, atât în fața instanței de fond, cât și în apel, completat cu înscrisuri, a dovedit atât calitatea procesuală activă a reclamantei, cât și caracterul abuziv și modalitatea abuzivă de preluare a bunurilor revendicate prin inserarea în documentele întocmite a unor împrejurări ireale relativ la caracterul de bunuri abandonate - în sensul Decretului nr.112/1951, deși acesta prevedea o procedură specială, ce impunea concursul instanței judecătorești, pentru pronunțarea prealabilă operațiunilor de confiscare a acestor bunuri, a unei hotărâri judecătorești.
Având în vedere că susținerile reclamantei apelante privind calitatea sa procesuală activă, de adevărat proprietar al bunurilor confiscate abuziv a fost pe deplin dovedită, iar pârâții nu au administrat nici o probă în sensul dovedirii legitimității preluării bunurilor, afirmativ abandonate, în raport de temeiul de drept indicat - Decretul nr.111/1951, ce impunea parcurgerea obligatoriu a procedurii declarării judecătorești a abandonului, prealabil operațiunilor de confiscare a respectivelor bunuri, demersul judiciar inițiat de aceasta este întemeiat.
Sub aspectul probator, Curtea reține că în cauza de față, calitatea procesuală activă a reclamantei a fost pe deplin dovedită, iar împrejurările în care s-a procedat la confiscarea acestor bunuri, ca și stări de fapt, au fost detaliat relatate de martorii și, foști agenți de miliție, cu atribuții exprese pe acest segment, constatând veridicitatea celor consemnate în procesele de inventariere, în sensul găsirii bunurilor ca abandonate în diverse locuri.
Față de starea de fapt și față de considerentele de mai sus, văzând prevederile art.34 din HG nr.190/2000 aprobată prin Legea nr.262/2002 și modificată prin OG nr.24/2003, art.39 și 40 din HG nr.344/ 2003 de Aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr.190/2000, va admite în parte acțiunea precizată ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Instanța constată că preluarea obiectelor de aur s-a făcut prin mijloace specifice aparatului represiv al statului comunist din acea perioadă, confiscarea fiind deci forțată de împrejurările și de modul în care fostele organe de miliție își făceau datoria, astfel că în mod flagrant i-a fost încălcat reclamantei dreptul de proprietate prin exercitarea atribuțiilor statului prin constrângere fizică și psihică.
Această metodă de preluare prin ascunderea identității adevăratului titular al dreptului de proprietate al bunurilor confiscate, consemnarea fictivă că bunurile au fost abandonate și preluarea lor cu încălcarea dispozițiilor Decretului nr.111/1951 potrivit cărora trecerea în proprietatea statului se putea face după un an de la ultimul act de administrare a bunurilor și printr-o hotărâre judecătorească și nu printr-un act al organului de urmărire penală, dovedesc indiscutabil caracterul abuziv al preluării și în același timp încălcarea disp.art.481 civ. art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și Constituția României în vigoare la aceea dată. In același timp Legea nr.591/2004 a declarat abuzivă preluarea aurului în baza Decretului nr.111/1951.
Constatând că în baza art.1 din primul Protocol adițional la Convenție semnat la în 1952 și ratificat prin Legea nr.30/1994, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că "nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional", având în vedere că dreptul de proprietate al reclamantei asupra valorilor de aur a trecut în proprietatea statului fără temei legal, măsura confiscării fiind abuzivă iar pârâta - Sucursala Municipiului B nu a făcut dovada contrară, acțiunea de restituire urmând a fi admisă în parte și pentru aceste considerente.
In acest sens, au fost respectate întocmai dispozițiile art.129 alin.5 pr.civ. în sensul admiterii de către instanță, în scopul verificării pe deplin a situației de fapt, a probelor apreciate necesare, pertinente și utile în scopul pronunțării unei sentințe legale și temeinice.
Din perspectiva deciziei de casare nr.7961/R/11.12.2009, relativ la obligativitatea instanței, de a dispune administrarea probei cu înscrisuri, în sarcina reclamantei, pentru a se stabili pe deplin situația de fapt a modului de preluare a bunurilor și dovedirii dreptului de proprietate a reclamantei asupra lor, Curtea apreciază că reclamanta și-a dovedit pe deplin calitatea procesuală activă, sub aspectul împrejurărilor concrete, reale și obiective în care au avut loc confiscările, a caracterului abuziv al măsurilor luate, atât din perspectiva modului de operare, cât și a celui de întocmire a proceselor verbale de inventariere, cu încălcarea dispozițiilor legale.
a contrario, pârâta nu a putut administra nici o probă care să certifice starea de fapt reținută în procesul verbal de inventariere, din perspectiva Decretului nr.111/1951, care impunea parcurgerea unei anumite proceduri cu pronunțarea prealabilă confiscării, a unei hotărâri judecătorești.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1434/22.11.2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.10163/C/2003 în contradictoriu cu pârâții B, - Sucursala T și Ministerul Finanțelor Publice B, va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că, va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtelor, pe care le va obliga să restituie către reclamantă, în natură sau prin echivalent bănesc - în situația în care aceste bunuri nu se mai regăsesc în natură, obiectele de aur prevăzute în inventarul nr.1455/3.06.1978 (dosar nr.27250); inventarul nr.-/28.03.1987 (dosar nr.27787); nr.5/90 (dosar nr.29934); nr.46272/18.01.1990 (dosar nr.29934); nr.2/-/22.11.1977 (dosar nr.27465); nr.27/5.03.1988 (dosar nr.29352); nr.34558/30.01.1988 (dosar nr.29352); nr.28/5.03.1988 (dosar nr.29352); nr.37404/27.04.1988 (dosar nr.29352); nr.77111/14.04.1988 (dosar nr.29352); nr.100/4.05.1988 (dosar nr.29352); nr.27401/1988 (dosar nr.29352).
Va lua act de renunțarea reclamantei la judecata pentru bunurile menționate cu inventarul nr.-/25.07.1977; nr.-, -/10.12.1982.
Va menține în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1434/22.11.2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.10163/C/2003 în contradictoriu cu pârâții B, - Sucursala T și Ministerul Finanțelor Publice
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtelor, pe care le obligă să restituie către reclamantă, în natură sau prin echivalent bănesc - în situația în care aceste bunuri nu se mai regăsesc în natură, obiectele de aur prevăzute în inventarul nr.1455/3.06.1978 (dosar nr.27250); inventarul nr.-/28.03.1987 (dosar nr.27787); nr.5/90 (dosar nr.29934); nr.46272/18.01.1990 (dosar nr.29934); nr.2/-/22.11.1977 (dosar nr.27465); nr.27/5.03.1988 (dosar nr.29352); nr.34558/30.01.1988 (dosar nr.29352); nr.28/5.03.1988 (dosar nr.29352); nr.37404/27.04.1988 (dosar nr.29352); nr.77111/14.04.1988 (dosar nr.29352); nr.100/4.05.1988 (dosar nr.29352); nr.27401/1988 (dosar nr.29352).
Ia act de renunțarea reclamantei la judecata pentru bunurile menționate cu inventarul nr.-/25.07.1977; nr.-, -/10.12.1982.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.:/22.12.2009
Tehnored./M/ 6 ex./18.01.2010
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
-recl. apel. - -T,-, jud.
-pâr.int. - B -B,-, sector 3
- - Sucursala T-T, str.- nr.1, jud.
-Ministerul Finanțelor Publice B--, sector 5
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Carmina Orza
