Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 256/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 256/
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelurilor civile declarate de reclamantul,domiciliat în G,str.- nr.166-/11,.5, și pârâtul CONSILIUL LOCAL G - reprezentat prin Primar împotriva sentinței civile nr.652/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamantul personal, pentru apelantul-pârât și pentru intimatul Primarul Mun. G, consilier juridic fără delegație în dosar, lipsă fiind intimații STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, PREFECTUL JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;
Consilier juridic depune la dosar copie de pe interogatoriul depus de apelantul reclamant.Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a CONSILIULUI LOCAL G motivat de prevederile art.21 pct.4 din Legea nr.101/2001,în ce privește cel de-al doilea capăt de cerere constând în obligarea la contravaloarea lipsei de folosință.
Apelantul reclamant solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local G,ca fiind neîntemeiată.
Curtea,deliberând,respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local G față de capătul de cerere în pretenții.Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul reclamant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul apelantului pârât solicită admiterea apelului declarat de pârât și respingerea în parte a acțiunii formulată de reclamant,în ce privește capătul de cerere în pretenții.În ce privește apelul declarat de reclamant solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Apelantul reclamant,în ce privește apelul declarat de pârât,solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea formulată,reclamantul a solicitat inițial în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului G și Statul Român obligarea acestora la plata unei sume de bani reprezentând pagubă cauzată pentru o faptă ilicită,în sensul că în mod nelegal i-a fost preluat imobilul situat în G, str. - (fostă str. - - ), nr. 32, imobil compus din suprafața de teren de 622. și construcții, iar de la momentul preluării și până la momentul promovării acțiunii a fost lipsit de atributele dreptului său de proprietate.
În dovedirea acestei acțiuni reclamantul a solicitat administrarea probei cu acte.
În drept a invocat disp.art.480-487 cod civil și la acel moment a menționat expres că acțiunea nu constituie o solicitare în baza Legii nr.10/2001.
Prin întâmpinare pârâtul Consiliul Local al Municipiului Gas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât acțiunea nu a constituit o cerere de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, reclamantul are la îndemână procedura specială a Legii nr.10/2001 de a i se recunoaște drepturile de care a fost lipsit prin exproprierea imobilului și pe terenul expropriat între timp s-au construit blocuri de locuit.
În perioada 1.04.2005 - 15.11.2007 cauza a fost suspendată în baza disp.art.47 din Legea 10/2001.
Prin precizările depuse la dosar la data de 20.10.2006 și prin cererea formulată nemijlocit în instanță la termenul de dezbatere în fond a cauzei din data de 15.11.2007 reclamantul a arătat că de fapt acțiunea este formulată în baza Legii 10/2001, reprezentând cererea de reparare a prejudiciului cauzat prin exproprierea abuzivă, și a solicitat declinarea judecății în favoarea Tribunalului Galați.
Prin sentința civila nr. 8537/15.11.2007 Judecatoria Galația admis excepția necompetenței materiale de soluționare în primă instanță a cauzei și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Galați, reținând că în conformitate cu disp.art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001 competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului în primă instanță.
Pe rolul Tribunalului Galați -Secția Civilă, cauza a fost înregistrata sub nr- și la primul termen de judecată reclamantul a înțeles să-și modifice acțiunea în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâți și a Primarului Mun.G și a Prefectului Jud.G și în sensul de a i se soluționa acțiunea și cu privire la notificarea pe care a formulat-o în baza Legii nr.10/2001 referitor la imobilul în litigiu. A mai arătat cu privire la cererea de acordare a unei sume de bani cu titlu de reparație materială pentru prejudiciul cauzat prin preluarea abuzivă a imobilului că acest prejudiciu îl reprezintă lipsa de folosire a imobilului de la data de 1.07.1994 (data de intrare în vigoare a Legilor nr.30/1994 și nr. 33/1994) și până la zi, calculul sumei urmând a fi realizat după modelul nr.1886/2006.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr.10/2001,Titlurilor I și VII din Legea nr.247/2005, Legilor nr. 30/1994, nr. 33/1994 și nr. 213/1998, nr. 1886/2006 și art.480-487 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probelor cu acte și interogatoriu, această ultimă probă neputând fi administrată întrucât reclamantul nu a depus la dosar interogatoriile respective.
Prin precizările depuse la dosar la data de 28.03.2008 reclamantul a arătat că suma de bani pe care o solicită cu titlu de despăgubiri este de 307.890 lei calculată pentru perioada 1.07.1994 - 31.03.2008 și după modelul 1886/2006 în sensul de a i se plăti suma de 3 lei / cu titlu de prejudiciu cauzat prin lipsa de folosință.
Prin întâmpinare, Prefectul Județului Gai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât Instituția Prefectului nu mai emite acte în sensul art.25 din Legea nr.10/2001, într-o acțiune în revendicare întemeiată pe art.480-481 Cod civil Prefectul nu are calitate procesuală pasivă pentru că nu este posesorul imobilului, iar conform art.2 din 1095/2005 Prefectul nu aduce decât la îndeplinire cele dispuse în baza Legii nr. 247/2005, și prin apariția Legii nr.10/2001 acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun nu mai poate fi soluționată.
Pârâtul Primarul Municipiului Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că reclamantul a formulat notificarea prevăzuta de Legea nr.10/2001 și aceasta se află în curs de soluționare, având în vedere că zona este sistematizată în sensul că au fost construite blocuri de locuințe și astfel imobilul nu mai poate fi restituit în natură și pretențiile solicitate nu sunt legal solicitate întrucât s-a realizat scopul exproprierii.
În dovedirea acestei susțineri pârâtul a depus la dosar acte care formează procedura administrativă de soluționare a notificării reclamantului.
Pârâtul Statul Român, deși legal citat, nu a fost reprezentat în instanță și nici nu și-a exprimat în scris poziția cu privire la acțiunea promovată.
Prin răspunsurile la întâmpinări reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Prefectului Județului G și respingerea pozițiilor exprimate prin întâmpinări întrucât acțiunea promovată nu este o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun, Prefectul are obligația conform Legii 247/2005 să avizeze și să înainteze Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Dispoziția cu privire la imobilul în litigiu, conform Deciziei XX / 2007 în lipsa emiterii unei Dispoziții în baza Legii nr.10/2001 în termenul legal instanța de judecată poate pronunța o soluție asupra fondului solicitării, acțiunea este perfect admisibilă întrucât nu invocă disp.art.480 Cod Civil sau art.35 din Legea 33/1994, iar suma solicitată cu titlu de despăgubiri este capabilă să îi acopere prejudiciul cauzat prin faptul că a fost în imposibilitate de a-și folosi imobilul după ce a fost preluat abuziv de stat.
La termenul de judecată din data de 19.05.2008, Tribunalul a invocat din oficiu și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, dar în lipsa părților nu s-a putut afla poziția lor cu privire la această excepție.
La solicitarea expresă a instanței pârâtul Primarul Municipiului Gam enționat că în continuare nu a fost emisă o Dispoziție în baza Legii nr.10/2001 cu privire la imobil.
Analizând și coroborând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Având în vedere disp.art.137 alin.1 pr.civ. Tribunalul a analizat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român și Prefectul Județului
Din analiza pieselor dosarului, ca și din recunoașterile părților, imobilul a fost preluat abuziv de stat, dar la acest moment se află în proprietatea / posesia unității administrativ-teritoriale, Municipiul Prin dispozițiile Legii speciale nr. 10/2001 s-a stabilit că în astfel de cauze (Decizia XX/2007 a ) calitate procesuală pasivă are Primarul Municipiului G ca entitate deținătoare a imobilului. Este adevărat că prin Legea nr.247/2005 Prefectul dobândește anumite atribuții de aplicare a legii speciale, dar acestea sunt ulterioare stabilirii existenței și întinderii dreptului persoanei solicitante, dreptul dedus judecății nu se stabilește și în contradictoriu cu acesta și obligațiile Prefectului sunt administrative. Totodată, Instituția Prefectului nu are calitate procesuală pasivă nici într-o solicitare de obligare a sa la acoperirea unui prejudiciu cauzat pentru fapte ilicite întrucât nu acesta a fost subiectul activ al săvârșirii faptei ilicite. De asemenea, este adevărat că preluările abuzive din perioada anterioară anului 1990 s-au realizat ca politică de stat, dar Statul Român într-o acțiune întemeiată pe Legea 10/2001 nu are calitate procesuală pasivă și în acțiunea în pretenții formulată pe baza disp.art.998-999 Cod civil, art.480 Cod civil și Legea nr.10/2001 persoana care i-a creat reclamantului un prejudiciu începând cu data de 1.07.1994 este unitatea administrativ-teritorială, iar nu Statul.
În aceste condiții Tribunalul a considerat că Statul Român și Prefectul Județului G nu au calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care a admis excepția invocată și a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acești pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
Cu privire la fondul cauzei Tribunalul a considerat că acțiunea este fondată în parte, motivat de următoarele argumente:
Din copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2174/31.07.1935 de fostul Tribunal al Județului -Secția I (fila 43 dosar nr- al Judecatoriei Galați ) și din autorizația de construire eliberată în anul 1948 de Primăria Municipiului G-fila 44 dosar - al Judecătoriei Galați ) rezultă că autorul reclamantului, a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren situată în G, fosta-, pe care a fost edificată o construcție de.
În această situație Tribunalul a apreciat că reclamantul a făcut pe deplin dovada existenței în patrimoniul autorului său a dreptului de proprietate privind imobilul în litigiu, conform disp.art.23 din Legea nr.10/2001, republicată.
Tribunalul a fost în imposibilitate de a stabili cu exactitate suprafața de teren cumpărată de în anul 1935 întrucât în actul translativ de proprietate nu se face această mențiune, astfel că a apelat la alte înscrisuri depuse de părți la dosar, cum sunt: foaia matricolă a imobilului (fila 52 dosar nr. - al Judecatoriei Galați ), tabelul cuprinzând proprietarii expropriați și procesul-verbal de evaluare nr.2/1988, foaia matricolă a străzii și două chitanțe privind plata impozitului din anul 1987 (filele 5-12 dosar nr. - al Judecatoriei Galați ), conform art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată.
Este adevărat că în foaia matricolă aferentă anilor 1958-1961 imobilul era precizat ca având suprafața totală de teren de 622., dar în anii 1966-1970 se menționează că există suprafața de 928. în anii 1971-1975 suprafața de 492. iar ceea ce s-a expropriat a fost doar suprafața totală de 370,32. din care suprafața de 295,02. ocupată de construcții.
Mai mult decât atât, din certificatele nr. 63328 și nr. 63330 / 1987 eliberate de fosta Circă Financiară a Municipiului G (fila 10 dosar nr- al Judecatoriei Galați ) a rezultat că în evidențele fiscale imobilul avea 245 sau 246. iar nu suprafața de 622.
Având în vedere că reclamantul nu a depus la dosar nici o altă probă din care să rezulte care a fost suprafața reală de teren preluată abuziv de stat, ci doar s-a mulțumit să arate că imobilul avea suprafața de 622. Tribunalul a reținut că ceea ce reclamantul a pierdut prin exproprierea abuzivă a fost doar suprafața totală de 370,32. din care suprafața de 295,02. ocupată de construcții.
Așa cum și pârâtul Primarul Municipiului Gaa rătat, notificarea formulată de reclamant în baza Legii nr.10/2001 se află încă în faza procedurii administrative și nu s-a finalizat cu emiterea unei Dispoziții, motiv pentru care și în baza Deciziei nr.XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, Tribunalul i-a recunoscut pe calea prezentei acțiuni dreptul reclamantului dedus judecății.
Întrucât pe suprafața de teren expropriată s-au construit blocuri de locuințe ea nu mai poate fi restituită în natură, s-a făcut aplicarea disp.art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, în sensul că reclamantului i se va recunoaște dreptul de a primi măsuri reparatorii prin echivalent atât pentru suprafața de 370,32. teren, cât și pentru construcțiile în suprafața totală de 295,02. descrise prin autorizația de construire și procesul-verbal de evaluare nr.2/13.02.1988, măsuri reparatorii ce vor fi stabilite și acordate conform Capitolelor I, III și din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
Cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului Consiliul Local al Municipiului G să-i plătească suma de 307.890 lei, Tribunalul a apreciat că aceasta este fondată în parte, fiind calculată pentru perioada 1.07.1994 - 13.05.2008, dar nu la suprafața de 622. ci la suprafața de 370,32. (suprafață reținută de Tribunal ca fiind preluată abuziv de stat), și la o valoare de 3 lei /
S-a apreciat că suma solicitată cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință de 3 lei/ este o sumă mai mult decât decentă având în vedere realitățile imobiliare din zonă, dar această valoare a fost reținută având în vedere principiul disponibilității părților în procesul civil.
S-a considerat că acest capăt de cerere se impune a fi admis având în vedere următoarele considerente: caracterul abuziv al preluării imobilului prin expropriere este recunoscut chiar prin art. din Legea nr.10/2001, republicată.
România a devenit parte contractantă a Convenției Europene a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994 și astfel începând cu acest an a recunoscut toate garanțiile acordate proprietarilor prin art.1 din Protocolul nr.1 anexă la Convenție.
În sensul dispozițiilor mai sus arătate a rezultat că reclamantul a fost lipsit în mod abuziv de bunul său, iar o reparație eficientă și efectivă impune acordarea unor despăgubiri care să acorde titularului și contravaloarea lipsei de folosință, valoare de care ar fi beneficiat dacă și-ar fi exercitat toate atributele dreptului de proprietate. Ca urmare, văzând și disp.art.481 Cod civil, Tribunalul va a obligat Consiliul Local G să-i plătească reclamantului suma de 185.530,32 lei, cu titlu de contravaloare lipsă de folosință imobil, calculată după relația 167 luni x 370,32. x 3 lei /, dar și sumele de bani datorate cu același titlu și care vor fi calculate în perioada iunie 2008 și până la executarea efectivă a prezentei hotărâri.
Pentru aceste considerente,prin sentința civilă nr.652/19.05.2008 Tribunalul Galația admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român și Prefectul Jud.G și a respins acțiunea în contradictoriu cu aceștia pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis acțiunea în contradictoriu cu pârâții Primarul Mun.G și Consiliul Local galați.
A constatat că reclamantul este îndreptățit să primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în G,str.- nr.32,imobil compus din 370,32 mp și construcții în suprafață de 295,02 mp,conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
A obligat Consiliul Local G să plătească reclamantului suma de 185.530,32 lei c/v lipsă de folosință imobil,precum și sumele de bani datorate cu același titlu,calculate până la executarea efectivă a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâtul Consiliul Local G reprezentat de Primarul Mun.
În motivarea apelului său,reclamantul a criticat hotărârea sub aspectul întinderii suprafeței de teren ce i-a aparținut și care era de 622 mp,precum și sub aspectul cuantumului despăgubirilor care trebuia stabilit în raport de întreaga suprafață solicitată.
Pârâtul în apelul său a susținut că soluția instanței de fond este greșită în ceea ce privește obligarea la plata sumei de 185.530,32 lei cu titlu de c/v lipsă folosință imobil.
Pe parcursul judecării apelului,pârâtul apelant a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local G motivat de faptul că potrivit art.21 pct.4 din Legea nr.10/2001,restituirea în natură sau echivalent se face prin dispoziția Primarului și nu a Consiliului Local.
Excepția este nefondată pentru că din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că acțiunea a avut două capete de cerere și s-a judecat în contradictoriu cu doi pârâți: Primarul Mun.G (pentru primul capăt de cerere întemeiat pe Legea nr.10/2001) și Consiliul Local G (pentru cel de-al doilea capăt de cerere constând în obligarea la c/v lipsei de folosință a imobilului).
Tribunalul în mod corect a reținut calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local G în capătul de cerere privind pretențiile.
Cu privire la apelurile declarate,Curtea apreciază că apelul declarat de pârât este întemeiat,iar cel declarat de reclamant este nefondat.
În mod corect prima instanță a reținut suprafața de teren astfel cum era menționată în actul de expropriere,respectiv 370,32 mp,din care suprafața utilă 295,02 mp,în condițiile în care din actul de proprietate nu rezultă suprafața terenului.
Chiar dacă reclamantul a depus copia foii matricole aferentă anilor 1958-1961,din care reiese că în această perioadă figura în evidență cu suprafața de 622 mp,aceasta nu poate fi considerată o dovadă a proprietății în condițiile în care,tot din evidențele eliberate de aceeași instituție - Primăria Mun.G - Secția financiară - reiese că în anul 1987 la 14 octombrie,imobilul din- figura cu suprafața de 246,respectiv 245 mp.
În raport de aceste probe contradictorii și cum nici în apel nu s-a făcut dovada suprafeței solicitate,Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut suprafața din actul de expropriere - Decretul nr.308/11.12.1987 anexa nr.6.
Pentru aceste considerente apelul reclamantului este nefondat.
În ceea ce privește apelul declarat de către pârât,acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Tribunalul a obligat Consiliul Local G la plata sumei de 185.530,32 lei cu titlu de c/v lipsă folosință imobil aferentă perioadei 1.07.1994-13.05.2008 pe motivul că preluarea imobilului prin expropriere este recunoscută de Legea nr.10/2001 ca fiind o măsură abuzivă,iar în sensul dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului,reparația eficientă și efectivă impune acordarea unor despăgubiri care să cuprindă și c/v lipsei de folosință,valoare de care ar fi beneficiat dacă și-ar fi exercitat toate atributele dreptului de proprietate.
Din analiza art.2 din Legea nr.10/2001 modificată nu rezultă că imobilele expropriate sunt menționate în mod expres și absolut ca fiind preluate în mod abuziv în sensul acestei legi,ci această preluare trebuie analizată de la caz la caz și încadrată sau nu în cazurile prevăzute de acest articol, la pct.f, h,
Or,din considerentele sentinței de fond nu rezultă nici o analiză și nici o încadrare în vreunul dintre cazurile de preluare abuzivă prin expropriere,în sensul că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la aspectele invocate de către reclamant,respectiv la nepublicarea decretului de expropriere și la neacordarea despăgubirilor urmare a exproprierii.
În afară de aceasta,reclamantul a solicitat obligarea Consiliului Local G la plata de despăgubiri ca urmare a nefolosinței imobilului ce a fost expropriat în anul 1987,cerere care a fost întemeiată pe disp.art.480 și urm. Cod civil și pe Legea 33/1994.
Însă,prin decizia civilă nr.53/4 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că din moment ce a fost adoptată Legea nr.10/2001 care reglementează toate situațiile ce privesc restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,retrocedarea în natură sau prin echivalent cerută în baza Legii nr.33/1994 a rămas fără obiect.
Așadar,cadrul legal privind măsurile reparatorii pentru imobilele expropriate este Legea 10/2001 care în art.11 nu prevede însă ca formă de reparație și despăgubirea pentru folosul nerealizat de la data preluării imobilului,la zi.
Tribunalul a mai motivat soluția și pe disp.art.1 CEDO.
Potrivit art.1 CEDO,orice persoană fizică sau morală are dreptul de a-i fi respectate bunurile.
Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generice ale dreptului internațional.
În alin.2 al aceluiași articol,se prevede că dispozițiile precedente nu aduc prejudicii dreptului pe care Statele îl au de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor în conformitate cu interesul general.
În virtutea rolului consacrat de alin.2 al art.1 CEDO, Statul Român a adoptat procedura reparatorie prevăzută de Legea nr.10/2001 care are plenitudine de jurisdicție în materie.
Pentru aceste considerente,Curtea va admite apelul pârâtului și va schimba în parte sentința civilă,în sensul că va respinge capătul de cerere în pretenții și ca efect al respingerii apelului reclamantului se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul ,domiciliat în G,str.- nr.166-/11,.5, împotriva sentinței civile nr.652/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
ADMITE apelul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL G - reprezentat prin Primar împotriva aceleiași sentințe civile.
Schimbă în parte sentința civilă nr.652/2008 a Tribunalului Galați în sensul că respinge ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului Consiliul local al municipiului G la plata sumei de 185.530,32 lei reprezentând c/valoarea lipsei de folosință a imobilului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: - -/22.12.2008
: /30.12.2008
7 ex.
FOND:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, George Popa
