Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(579/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.260A
Ședința publică de la 27 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1889 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns apelantul - reclamant și intimata - pârâtă Primăria Municipiului B prin Primarul General.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, având în vedere cererea de soluționare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.11.2008, sub nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, precizată la data de 28.11.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului B, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate că titlul și dreptul de proprietate al reclamantului asupra apartamentului nr.7, situat în B,- A,.2, sector 1, este preferabil în raport cu titlul de proprietate al statului.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a susținut că a dobândit acest apartament prin actul de vânzare - cumpărare nr.2059/1968, iar ulterior statul a preluat apartamentul în mod abuziv, în baza Decretului nr.223/1974, care era neconstituțional, printr-o decizie ce nu i-a fost comunicată nici până în prezent.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile dreptului comun, susținând că titlul său de proprietate este preferabil, atât în raport cu titlul invocat de stat, cât și în raport cu orice alt titlu invocat de terți care au cumpărat imobilul de la stat.
Prin sentința civilă nr.1889/18.12.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, invocată din oficiu, și pe cale de consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat o acțiune în revendicare, prin care solicită compararea titlului său de proprietate asupra apartamentului menționat în cerere cu titlul statului, acțiune ce nu poate fi asimilată contestației prevăzută de art.26 din Legea nr.10/2001.
S-a apreciat că dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 exclud posibilitatea formulării de către foștii proprietari sau de succesorii acestora a unor acțiuni de revendicare conform dreptului comun a bunurilor preluate de stat fără titlu valabil, în cazul în care aceste bunuri fac obiectul unor legi speciale de reparație. În condițiile în care la data de 14.02.2001 a fost adoptată Legea nr.10/2001, care reprezintă o lege specială de reparație pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, tribunalul a considerat că acțiunile în revendicare având ca obiect astfel de imobile, introduse direct la instanțele de judecată sunt inadmisibile.
În condițiile în care apartamentul solicitat de reclamant prin acțiune intră sub sfera de reglementare a acestei legi speciale și se află în posesia unei unități deținătoare, respectiv a Municipiului B, tribunalul a considerat că reclamantul avea obligativitatea formulării unei notificări în baza Legii nr.10/2001 și numai după ce aceasta se soluționa de unitatea deținătoare prin emiterea unei dispoziții sau decizii motivate se putea adresa instanței de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel a susținut că a formulat notificare pentru restituirea apartamentului, înregistrată sub nr.11240/2001, dar prin adresa nr.-/16.01.2002 Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001 i-a comunicat că acesta nu poate fi restituit în natură deoarece a fost înstrăinat în baza Legii nr.112/1995 numiților și.
S-a susținut că actul de vânzare - cumpărare încheiat în favoarea chiriașilor este lovit de nulitate pentru fraudă la lege, iar instanța de fond a greșit când a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile articolului 296 Cod Procedură Civilă și de criticile dezvoltate de apelant, care stabilesc limitele devoluțiunii în prezenta cauză, Curtea va reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Apartamentul nr.7 situat în B,- A,.2, sector 1 fost proprietatea apelantului - reclamant și a soției sale, fiind dobândit de aceștia prin contractul pentru construirea de locuințe proprietate personală nr.2059/1968 (filele 2-5 din dosarul de fond).
Prin Decizia nr.191/01.02.1983 emisă de - Comitetul Executiv apartamentul a fost trecut fără plată în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 223/1974, urmare a plecării acestora în străinătate.
Prin notificarea nr.905/08.08.2001 apelantul - reclamant și succesorii fostei soții a acestuia, în prezent decedată, au solicitat, în baza Legii nr.10/2001, restituirea în natură a apartamentului (fila 19-21).
Prin adresa nr.28204/16.01.2002 eliberată de Primăria Municipiului B se comunică apelantului - reclamant faptul că apartamentul solicitat prin notificare a fost înstrăinat conform Legii nr.112/1995, iar restituirea în natură nu mai este posibilă.
Prin sentința civilă nr.2094/09.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr- s-a admis acțiunea în constatare formulată de apelantul - reclamant împotriva Primăriei Municipiului și s-a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr.191/01.02.1983 emisă de Biroul Permanent al Comitetului Executiv al prin care apartamentul a fost trecut în proprietatea statului.
În raport de aceste înscrisuri depuse în apel, care dovedesc faptul că în prezent apartamentul solicitat de apelantul - reclamant prin acțiune nu se mai află în proprietatea statului, precum și demersurile făcute de acesta pentru restituire în conformitate cu Legea nr.10/2001, tribunalul apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut inadmisibilitatea acțiunii.
În motivarea acestei excepții și în lipsa unor probe ce se impuneau a fi administrate de către reclamant, în conformitate cu dispozițiile articolului 1169 Cod Civil, dar și de instanță din oficiu, conform dispozițiilor articolului 129 Cod Procedură Civilă, tribunalul a reținut faptul că apartamentul s-ar afla în posesia unei "unități deținătoare", situație în care reclamantul ar fi trebuit să urmeze procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001 pentru restituire.
Din probele administrate de apelantul - reclamant în apel rezultă însă că apartamentul nu se mai află în proprietatea statului, fiind înstrăinat chiriașilor conform Legii nr.112/1995, iar apelantul - reclamant a formulat în termen legal notificare pentru restituirea acestuia, în conformitate cu Legea nr.10/2001.
Prin decizia nr.33/09.06.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a reținut căexistența Legii nr.10/2001 nu exclude în toate situațiile posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, căci este posibil ca reclamantul, într-o atare acțiune să se poată prevala de un bun în sensul articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să i se asigure accesul la justiție.
Sentința civilă nr.2094/09.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului preluat de la apelantul - reclamant, reprezintă conform practicii Curții Europene a Drepturilor Omului un bun în sensul Convenției și impune conform deciziei obligatorii enunțate anterior respingerea excepției inadmisibilității acțiunii de revendicare formulată de acesta.
În consecință, reținând că instanța de fond a reținut greșit, pe baza unei situații de fapt nereale, inadmisibilitatea acțiunii, Curtea va dispune în baza articolului 297 Cod Procedură Civilă admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul - reclamant, domiciliat în B,-,.13 A,.4,.99, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1889/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5.
Desființează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
.
4 ex./06.05.2009
TB-4 -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
