Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 262/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 262/R/2010
Ședința publică din 3 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
- - -președinte al Secției civile
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
--- -
-- -
GREFIER:
TARȚA
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 970 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, privind și pe pârâții G, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reclamantul-recurent, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în cursul dimineții, pârâții-initmați G, au depus la dosar, prin fax, o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri.
La termenul de azi, reclamantul-recurent depune la dosar, planșe fotografice pentru a dovedi faptul că terenul expropiat nu se afla pe o cum a fost specificat în raportul de expertiză, ci pe un loc drept, copia anexei 1 privind evaluarea terenului aparținând proprietarului SC SRL Z și copia anexei 14 privind evaluarea terenului apaținând proprietarului Voctor, prin care reclamantul-recurent dorește să aducă la cunoștința instanței, modul neechitabil de stabilire a despăgubirilor cu privire la cele două terenuri care sunt învecinate.
La întrebarea instanței, reclamantul-recurent arată că pretențiile pe care le are față de cei trei experți, pârâții-intimați în cauză, nu vizează despăgubiri bănești. Ceea ce pretinde de la ei este să realizeze încă odată raportul de expertiză și să stabilească în mod corect valoarea reală a terenului, la prețul primit de ceilalți proprietari, iar la măsurătorile ce le vor efectua la fața locului să fie citate părțile, potrivit prevederilor art. 208 Cod procedură civilă, întrucât raportul de expertiză a fost efectuat fără a fi citat să se prezinte în teren. Solicită de asemenea ca instanța de judecată, potrivit prevederilor art. 215-217 Cod procedură civilă, să descindă la fața locului pentru a constata faptul că terenul ce i-a fost expropriat se află pe șes, și nu în așa cum greșit s-a reținut în raportul de expertiză.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reclamantului-recurent, o chestiune prealabilă, respectiv care instanță era competentă să soluționeze cauza pe fond.
Reclamantul-recurent arată că potrivit Legii nr. 33/1994, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Tribunalului Sălaj.
Întrebat fiind, reclamantul-recurent arată că nu a solicitat despăgubiri bănești de la cei experți, pretențiile sale raportat la cei trei experți se rezumă la refacerea raportului de expertiză și evaluarea corectă a terenului, avându-se în vedere modul în care au fost evaluate terenurile vecine. Reclamantul-recurent arată că a fost competent Tribunalul Sălaj să judece cauza în prima instanță, deoarece acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994, potrivit căreia, competența de soluționare a cauzelor revine tribunalului. A solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se reface raportul de expertiză în prezența sa și pentru a se stabili diferența de despăgubiri pe care trebuie să o primească raportat la valoarea terenurilor învecinate.
Curtea pune în discuția reclamantului-recurent excepția autortății de lucru judecat privind hotărârea prin care s-au acordat despăgubiri, având în vedere că solicită judecarea cauzei în temeiul prevederilor Legii nr. 33/1994.
Reclamantul-recurent arată că potrivit prevederilor legale, nulitatea unui act juridic se poate invoca oricând, și solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că sentința nr. 307/2008 nu are nici o autoritate întrucât se bazează pe trei anexe care nu le-au fost comunicate părților.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 970 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaja fost respinsă ca nefondată acțiunea precizată a reclamantului, împotriva pârâților G, și Primăria Municipiului
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 408/09.03.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- în favoarea persoanelor care nu au fost de acord cu despăgubirile oferite pentru expropriere de către pârâta Primăria municipiului Z, s-au stabilit despăgubiri în condițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 în funcție de valoarea tehnică stabilită de către experți, pârâți în prezenta cauză.
Potrivit expertizei de specialitate depusă în dosarul cu numărul de mai sus, pentru terenul reclamantului în suprafață de 809. s-a stabilit o valoare de piață de 8,15 Eur/, respectiv o valoare totală de 22.300 lei.
Având în vedere faptul că reclamantul nu a fost mulțumit de cuantumul despăgubirilor care i-au fost acordate și având în vedere prevederile art. 165 din Codul d e procedură civilă, s-a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar cu nr-. Ulterior acțiunea a mai fost disjunsă, formându-se dosare noi cu numerele -, - și în final -.
Prin sentința civilă nr. 307/15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. - s-a luat act de sesizarea Primăriei municipiului Z și s-a stabilit dreptul la despăgubiri pentru terenul expropriat al reclamantului și respectiv a defunctei moștenită de, ca fiind în sumă de 22.300 lei care urma a se consemna la. Sucursala S - Z pe numele reclamantei și a moștenitorilor defunctei până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii din dos.nr- a Judecătoriei Zalău.
Tribunalul a apreciat că aspectele legate de despăgubirile care se cuvin reclamantului ca urmare a exproprierii au făcut obiectul mai multor dosare, soluționate prin sentința civilă nr.307/15.02.2008, iar împotriva acestei hotărâri poate fi exercitată calea de atac prevăzută de lege și nu promovarea unei noi acțiuni având aproximativ același obiect.
Referitor la numirea experților în cauză, tribunalul a reținut că pârâții G, și au executat expertiza de evaluare a terenului în dosarul nr-, potrivit dispozițiilor Legii nr. 33/1994.
Obiecțiunile privind numirea acestora, a normelor procedurale care urmau a fi respectate în vederea efectuării expertizei, precum și a conținutului lucrării de specialitate, se puteau ridica cu ocazia judecării pe fond a acțiunilor privind stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului ca urmare a exproprierii.
Expertiza privind evaluarea terenurilor expropriate a constituit o probă în dosarele în care reclamantul a avut aceeași calitate procesuală care îi conferea dreptul de a se pronunța în legătură cu aspectele relevate mai sus.
Pentru a obliga pârâții la plata unor despăgubiri în favoarea reclamantului în condițiile art. 998 și urm. din Codul civil, reclamantul trebuia să facă dovada îndeplinirii unor cerințe referitoare la existența unui prejudiciu, a faptului că pârâții au săvârșit fapte culpabile, că între prejudiciu și faptele săvârșite există un raport de cauzalitate. Faptul că reclamantul potrivit percepției proprii a apreciat terenul expropriat ca având o altă valoare decât aceea stabilită prin expertiza efectuată de către pârâți nu echivalează cu dovada existenței unui prejudiciu. De asemenea, nemulțumirea reclamantului cu privire la concluziile raportului de expertiză efectuat de pârâți nu înseamnă implicit că în sarcina acestora se poate reține vinovăția sau culpa. Ori față de cele de mai sus existența unui raport de cauzalitate este exclusă, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea față de pârâții persoane fizice.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs în termen legal reclamantul, solicitând instanței rejudecarea acțiunii promovate împotriva experților u G, și și Primăria municipiului
În motivarea recursului reclamantul a arătat că nemulțumirea principală constă în faptul că în sentința recurată nu s-a făcut nicio referire la diferența de despăgubire solicitată de la 8,15 Euro/mp la 33 Euro/mp. Reclamantul a arătat că este nemulțumit că pentru suprafața exproriată i s-au acordat despăgubiri în cuantum mai mai mic decât pentru alte terenuri similare care au fost expropriate în aceeași zonă. Reclamantul a arătat că experții nu s-au prezentat la interogatoriu și judecătorul nu a stăruit de a fi aduși la fața locului, potrivit disp. art. 215-217 Cod proc.civ. unde să dovedească că terenul de la 91 este pe și cu condiții mai grele de exploatare decât cel de la 90, care este pe șes și are o calitate mai bună.
Recurentul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, cercetarea terenului la fața locului în prezența experților, care să refacă raportul de expertiză.
Au fost invocate disp. art. 4 din Legea nr. 33/1994, reclamantul arătând că toate terenurile expropriate care servesc aceluiași serviciu, sunt situate sub amprenta centurii și trebuie fie stabilit același preț mediu pe fiecare mp expropriat.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamantul a formulat acțiunea personal, fără asistență juridică calificată, de aceea rolul tribunalului dea califica acțiunea a fost deosebit de dificil, întrucât reclamantul a depus mai multe precizări și note de ședință la mai multe termene de judecată desfășurate în fața instanței de fond.
Sintetizând nemulțumirile reclamantului, curtea constată că acesta a solicitat ca pârâta Primăria municipiului Z să fie obligată la despăgubiri decurgând din diferența de valoare de 33 Euro/mp la 8,15 Euro/mp (la cât a fost evaluat terenul expropriat reclamantului - 2,. 15, 16 ).
Reclamantul a chemat în judecată pârâții G, și și a solicitat ca aceștia să fie obligați să refacă raportul de expertiză de evaluare a terenului expropriat reclamantului. Și în recurs reclamantul a precizat că nu a solicitat obligarea experților la despăgubiri.
Prin sentința civilă nr. 970/15 mai 2009 criticată de recurent, tribunalul a respins acțiunea față de primărie, deoarece prin sentința civilă nr. 307/15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaja fost stabilit dreptul la despăgubiri pentru terenul expropriat care a aparținut reclamantului și a arătat că nu se mai poate promova o nouă acțiune având aproximativ același obiect. În ceea ce privește pârâții persoane fizice, tribunalul a respins acțiunea față de aceștia, deoarece nu sunt îndeplinite disp. art. 998.civil.
Curtea apreciază că statuările instanței de fond sunt criticabile, deoarece reclamantul nu a solicitat obligarea pârâților G, și la plata despăgubirilor ca o consecință a antrenării răspunderii civile delictuale potrivit disp. art.998 civil, ci a investit instanța cu o acțiune având ca obiect obligație de a face, respectiv obligarea experților de a reevalua terenul expropriat. Acesta era obiectul acțiunii asupra căreia tribunalul trebuia să se pronunțe, deoarece fiind vorba de o cauză civilă, aceasta este guvernată de principiul disponibilității pe care instanța trebuia să-l respecte.
În ceea ce privește acțiunea promovată în contradictoriu cu Primăria municipiului Z, instanța era obligată să se pronunțe pe acțiunea în despăgubiri cu care a fost investită. Faptul că s-au acordat despăgubiri prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, trebuia analizat de instanță prin perspectiva disp. art. 166 Cod proc.civ. precum și admisibilitatea acestei acțiuni.
Întrucât instanța de fond nu a respectat principiul disponibilității și nu a judecat acțiunea cu care a fost investită, curtea în temeiul art. 312 alin. 5 Cod proc.civ. va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 970 din 15.05.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
8 ex/15.02.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
