Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 269/A/2009
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitoș
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de către pârâta ORTODOXĂ împotriva Sentinței civile nr. 557 din 27 martie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimata, având ca obiect revendicare imobiliară.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 9 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 16 octombrie 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 557 din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei ORTODOXĂ.
S-a dispus rectificarea întabulării efectuată în CF 157 cu Încheierea nr. 7762/1967 asupra imobilului cu, nr. top 560/c/2/b/6/b/1 - casă cu grădină intravilan în suprafață de 6824 mp-de sub B1, Ortodoxă Română.
S-a dispus restabilirea situației anterioare înscrierii din anul 1967.
Pârâta a fost obligată la 2154 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin acțiune reclamanta -catolică a chemat în judecată Ortodoxă, solicitând constatarea nulității exproprierii lăcașului de cult greco-catolic din și a casei parohiale aferente, precum și a terenului de 6824 mp din CF 157 top. 560/c/2/b/6/b/1 operată abuziv prin Decretul nr. 358/1948 precum și nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 181/1967 din CF 157 top. 560/c/2/b/6/b/1 și revenire ala situația anterioară rectificării numelui din Ortodoxă Română în - în sensul de a se înscrie pe numele reclamantei întregul imobil.
Reclamanta a făcut pârâtei propunerea de a se întâlni pe data de 07.08.2006 la Primăria, îndeplinind procedura prevăzută de art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 și că urmare a acestui demers nu s-a ajuns la nici un rezultat, prevalându-se de dispozițiile aceluiași act normativ, reclamanta a promovat acțiunea.
Imobilul din litigiu este identificat în CF. 157 cu top 560/c/2/b/6/b/1, este compus din casă cu grădină și 6824 mp teren intravilan. Proprietară tabulară asupra imobilului a fost reclamanta înscrisă în Încheierea nr. 1522/15.09.1939. Titlul în baza căruia reclamanta a dobândit imobilul a fost un contract de vânzare cumpărare aprobat de român unit din
Expertiza judiciară încuviințată în cauză, a concluzionat că pe terenul cu nr. top 560/c/2/b/6/b/1 din CF. 157 există o biserică și o casă cantorială. Prin expertiză nu s-a putut determina suprafața exactă a parcelei cu nr. top de mai sus datorită împrejurării că, medalionul de carte funciară în zona acestui nr. top este deteriorat fiind astfel imposibil să se identifice limitele parcelei.
Prin Decretul nr. 358/02.- pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic, organizațiile centrale și statutare ale acestui cult, ca:, Episcopiile, capitlurile, organele, congregațiunile, protopopiatele, mănăstirile, precum și orice alte instituții și organizațiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista.
Averea acestor entități cu excepția averii parohiilor, a trecut în proprietatea statului cu posibilitatea ca o parte din aceasta să poată fi atribuită de către o comisie - în favoarea Bisericii Ortodoxe Române (art. 2 Decretul nr. 358/02.12.1948).
În temeiul acestui act normativ și a unui Ordin al Ministerului Agriculturii, în anul 1949, imobilul din CF 157 este oferit Ministerului Agriculturii. În adresa care confirmă acest aspect, antetul aparține pârâtei, dar ștampila este a oficiului parohial român unit cu.
În anul 1967, cu Încheierea nr. 181/08.04.1967, pe baza art. 13 din Decretul nr. 177/04.08.1948 privind regimul general al cultelor religioase și a art. 2 din Decretul nr. 358/02.12.1948, s-a rectificat numele proprietarului tabular de sub B1 și din CF.157, respectiv, numele reclamantei înscris în CF a fost hașurat, peste aceasta scriindu-se numele pârâtei.
Analizând această încheiere din coala a CF. 157 s-a constatat că sunt indicate temeiurile de drept și actul material care au stat la baza încheierii CF.
Art. 2 din Decretul nr. 358/1948 interzice cultul greco - catolic și stabilește destinația acestuia averii sale de la data respectivă precizând că aceasta, în cea mai mare parte trecea în proprietatea statului. Excepția acestei reguli a reprezentat-o averea parohiilor. În legătură cu aceasta nu se precizează expres în proprietatea cui se transmite, dar se subînțelege că rămâne în favoarea cultelor recunoscute de lege, cu precădere cultului ortodox. În acest sens, menționează că art. 1 din Decretul nr. 358/1948 care prevede.,În urma revenirii comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român"
Art. 13 din Decretul nr. 177/1948 se referă la condiția de recunoaștere a cultelor - prin decret al Marii Adunări Naționale - pentru a se organiza și a funcționa.
Actul material pe baza căruia s-a efectuat înscrierea este un,raport oficios" care, potrivit principiului CF al legalității trebuie să se circumscrie în limitele prevăzute de textele de lege analizate mai sus.
Decretul nr. 358/02.12.1948 a fost abrogat de Decretul-lege nr. 9/1989, iar Decretul nr. 177/04.08.1948 a fost abrogat de art. 51 din Legea nr. 489/2006 pentru regimul general al cultelor religioase.
Având în vedere aspectele detaliate mai sus, reclamanta a solicitat rectificarea CF. 157 și revenirea la situația anterioară înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei în această coală funciară.
Conform dispozițiilor art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938 rectificarea unei întabulări se poate cere numai în situații precise și limitativ stabilite. Una din aceste situații este reglementată prin punctul 3 al textului de lege de mai sus, potrivit căruia rectificarea poate fi cerută,dacă nu mai sunt întrunite condițiunile de existență ale dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea".
În speță, înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei s-a operat în baza unor acte normative, în prezent abrogate, aceasta fără a lua în discuție caracterul abuziv al acestora. Prin urmare efectele juridice ale actelor normative care au stat la baza înscrierii în CF au încetat. Odată cu încetarea acestor efecte sunt înlăturate și condițiile de existență ale dreptului.
Pârâta nu a negat faptul că în litigiu a fost destinată cultului greco-catolic. Nemulțumirea acesteia constă în faptul că în prezent, în localitate nu sunt credincioși greco-catolici motiv pentru care proprietatea ar trebui să rămână cultului ortodox și Bisericii Ortodoxe.
Proprietatea este garantată de Constituția României. Art.1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, ca primă regulă, principiul respectării proprietății,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale."
Aplicarea acestui principiu nu impune ca recunoașterea proprietății să se facă în funcție de una sau mai multe persoane. Așadar faptul că, în speță s-a precizat că, în localitatea nu sunt decât doi credincioși greco-catolici nu este de natură a hotărî asupra dreptului de proprietate. Modalitatea în care va fi administrat în continuare imobilul poate constitui subiect sau obiect de negociere, dar restituirea proprietății, atunci când se cere și se dovedește, trebuie admisă. Decizia ÎCCJ depusă la dosar de către pârâtă este anterioară modificării Decretului nr. 126/1990 prin nr.OG 64/2004.
Calea acțiunii în rectificare aleasă de reclamantă grevată prin cererea de anulare a titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea a cărei rectificare se solicită, este în contextul, art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, o cale corectă.
Reclamanta a făcut dovada că se găsește în situația reglementată de art. 34 pct. 3 din Decretul - lege nr. 115/1938. Titlul în baza căruia s-a înscris în CF. 157 dreptul de proprietate al pârâtei nu mai produce efecte juridice fiind un act normativ abrogat, astfel că acțiunea reclamantei a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Ortodoxă, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantei.
În motivare a arătat că cererea reclamantei se întemeiază pe dispozițiile Decretului-Lege nr. 126/1990 art. 3 alin. 2, care se referă la situația juridică a lăcașurilor de cult, însă imobilul cu nr. top. 560/c/2/b/6/b/1 - casă cu grădină, nu se încadrează în obiectul acestei legi.
Consideră că prin rectificarea unei înscrieri reclamanta nu poate deveni proprietară pe ceea ce nu a avut. Imobilul a fost demolat în anul 1967 și a fost construită o casă nouă astfel că CF 157 cuprinde casa construită în anul 1980 de către pârâtă.
Arată că susținerea instanței de fond în sensul că titlul în baza căruia s-a înscris dreptul pârâtei în CF nu mai produce efecte juridice deoarece este un act normativ abrogat nu este legală, întrucât s-ar ajunge ca legea nouă care a dispus abrogarea să retroactiveze, ceea ce este interzis prin art. 15 alin. 2 din Constituție. Numai dacă înscrierile s-ar fi făcut în baza Decretului nr. 177/1948, după abrogarea lui, s-ar putea spune că această înscriere nu produce efecte juridice, dar în momentul operării s-au constatat îndeplinite prevederile art. 37 din Legea nr. 177/1948.
Mai arată că instanța a dispus restituire unei biserici deși reclamanta nu a avut niciodată un act de proprietate pentru biserică, instanța nu a verificat dacă a existat o biserică și o casă și dacă ele au fost preluate de ortodoxă, ci de locul unde se găsește lăcașul de cult Ortodoxă, considerând că tot ce folosește ortodoxă trebuie să se restituie bisericii greco-catolice, indiferent unde este și dacă este notat sau nu în CF.
Reclamanta, -, prin întâmpinarea de la 9-12, solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează.
Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra petitului 1 din acțiunea reclamantei referitor la constatarea nulității exproprierii lăcașului de cult greco-catolic și a casei parohiale din localitatea precum și a terenului în suprafață de 6824 mp din cf 157 nr. top 560/c/2/b/6/b/1.
Reclamanta a depus un script intitulat "precizare de acțiune" (fila 35 dosar fond) prin care solicită rectificarea cf 157 în sensul anulării încheierii de întabulare și restabilirea situației de carte funciară. Mai arată că renunță la capetele de cerere formulate în acțiunea introductivă, având însă aceleași temeiuri legale și aceași stare de fapt.
Prin acest script se reformulează într-o oarecare măsură petitul 2 și 3 din acțiunea introductivă iar reclamanta indică oricum că se referă doar la petitele 2 și 3 iar nu și la petitul 1 atunci când menționează că "renunță la capetele de cerere formulate în acțiunea introductivă,având însă aceleași temeiuri legaleși aceași stare de fapt", ca și cele formulate prin precizarea de acțiune iar nu și la celelalte petite la care nu se referă precizarea de acțiune.
Oricum prima instanță nu ține seama de acest script și nici nu îl menționează în motivarea sentinței iar în dispozitiv se referă doar la acțiunea introductivă, lipsind sintagma "acțiunea precizată".
Dacă prima instanță ar fi considerat că prin acest script se renunță la judecată cu privire la petitul 1 atunci trebuia să ia act de această renunțare la judecată. Chiar dacă scriptul ar putea fi considerat o renunțare la judecată trebuie observat că acesta este semnat doar de către avocatul reclamantei și nu există nici dovada unui mandat expres pentru renunțarea la judecată, cerință prevăzută de art. 69 alin. 1 Cod procedură civilă.
Chiar dacă ar fi existat un astfel de mandat trebuia observat că aceasta se referă doar la forma inițială a petitelor 2 și 3 iar nicidecum la judecarea petitului 1.
Oricum, o renunțare la petitul 1 ar fi dus la imposibilitatea admiterii acțiunii cu privire la petitul 2 și 3 atâta timp cât acțiunea în rectificare de carte funciară este în majoritatea cazurilor o acțiune accesorie, care se grefează pe o acțiune principală, cum este în speță cea în nulitatea preluării imobilului, rectificarea cărții funciare și restabilirea situației anterioare fiind doar consecința firească a constatării nulității actului de preluare.
Fără petitul principal de constatare a nulității preluării imobilului nu se poate dispune rectificarea cărții funciare atâta timp cât titlul în baza căreia s-a făcut preluarea nu a fost anulat sau preluarea în sine nu a fost anulată dat fiind că cel ce are în proprietate în prezent acel imobil se poate prevala de titlul în baza căreia s-a făcut preluarea, titlu care este valabil până nu i se constată viciile și care poate fi exhibat cu succes de către actualul proprietar.
Prima instanță reține că înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei s-a operat în baza unor acte normative, în prezent abrogate, și că prin abrogare efectele juridice ale actelor normative care au stat la baza înscrierii în CF au încetat iar odată cu încetarea acestor efecte sunt înlăturate și condițiile de existență ale dreptului.
Curtea constată că o astfel de alegație este profund eronată deoarece actele normative, anume Decretul nr. 358/02.12.1948 și Decretul nr. 177/04.08.1948, care au fost abrogate prin Decretul-lege nr. 9/1989 și prin Legea nr. 489/2006, au produs efecte pe toată perioada în care au fost în vigoare iar prin simpla lor abrogare efectele ce s-au produs în trecut nu au fost anulate.
Abrogarea nu produce efecte pentru trecut ci doar pentru viitor deoarece în alt fel ar însemna ca noul act normativ să producă efecte și pentru trecut, or un astfel de lucru nu poate fi admis.
Prima instanță reține incidența dispozițiilor art. 34 pct. 3 din Decretul-lege nr. 115/1938, potrivit căruia rectificarea poate fi cerută,dacă nu mai sunt întrunite condițiunile de existență ale dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea".
În speță nu este incidentă această ipoteză a acțiunii în rectificare, aceasta fiind incidentă în alte cazuri, nu cum este situația în cauză ce are în vedere nulitatea titlului, în speță fiind incident pct. 1 al art. 34 din Legea nr. 7/1996, act normativ în vigoare la data soluționării prezentei acțiuni, ipoteză care permite rectificarea cărții funciare atunci când înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, în concret este vorba de ipoteza a 2-a, anume atunci când actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, sau în vechea variantă, cea prevăzută de Decretul-lege nr. 115/1938, atunci când titlul în temeiul căruia s-a săvârșit, nu au fost valabil.
Cu privire la ipoteza aplicabilă, prima instanță se contrazice deoarece, după ce constată incidența pct. 3, tot ea constată că soluția acțiunii în rectificare aleasă de reclamantă grevată pe cererea de anulare a titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea a cărei rectificare se solicită, este în contextul, art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, o cale corectă.
Dar, pe lângă că nu soluționează cererea de anulare a titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea, trebuie constatat că această cerere se încadrează la pct. 1, atât al art. 34 din Legea nr. 7/1996, cât și al Decretului-lege nr. 115/1938.
Mai trebuie precizat că anularea încheierii de întabulare solicitată de către reclamantă prin petitul 2 face parte din acțiunea în rectificare iar nu din acțiunea în anularea titlului sau actului.
Tot aici se impune constatat că prima instanță pretinde a analiza temeiurile de drept și actul material care au stat la baza încheierii CF, analizând art. 2 din Decretul nr. 358/1948 și art. 13 din Decretul nr. 177/1948, dar omite să observe că în cf sub B 15 e menționat art. 13 din Decretul nr. 177 din 14 august 1948 și art. 2 tot din Decretul nr. 177 dar de data aceasta din 02 decembrie 1948, or corect era Decretul nr. 358 iar nu nr. 177 din 02 decembrie 1948.
Cu privire la competența primei instanțe ca și cu privire la calea de atac se impune a se preciza că obiectul cauzei se referă la un locaș de cult, la o casă parohială (cantorală în acțiune) și terenul aferent, or competență judecării unor astfel de acțiuni revine tribunalului, potrivit art. 3 alin. 1 și 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 182/2005, indiferent dacă în cartea funciară există înscrise aceste imobile sau nu, competența stabilindu-se în funcție de obiect iar nu în funcție de înscrierea în cartea funciară. Valoarea acestor imobile, teren și construcții au fost indicate prin cererea de apel ca fiind de peste 500.000 lei și nu a fost contestată de către reclamantă prin prezentarea unor dovezi în vederea stabilirii valorii, sau indicarea acestei valori la tribunal după cum avea obligația la instanța de fond, neputând să își invoce propria culpă, deci calea de atac este apelul, potrivit art. 2821Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 296, art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să admită ca fondat apelul declarat de pârâta ORTODOXĂ împotriva sentinței civile nr. 557 din 27.03.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o va desființa în totalitate și va trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe pentru a se pronunța cu privire la toate petitele acțiunii, să lămurească situația renunțării la judecata unor petite și să stabilească valoarea obiectului acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta ORTODOXĂ împotriva sentinței civile nr. 557 din 27.03.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează în totalitate.
Trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- --- - - -
de, dactilografiat de
În 4 ex. la data de 26.10.2009
Judecător fond -, Tribunalul Sălaj
Președinte:Marta Carmen VitoșJudecători:Marta Carmen Vitoș, Ioan Daniel Chiș
