Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 272R
Ședința publică de la 19 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Antonela
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea pârâtă împotriva deciziei civile nr. 390R/02.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți Primăria Municipiului B prin Primar General, SC SA, Greta, C.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea pârâtă, personal și asistată de avocat G, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/12.03.2009, intimata - reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, intimata - reclamantă, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 80975/16.01.2009, lipsind intimații reclamanți, și intimații pârâți Primăria Municipiului B prin Primar General, SC SA, Greta, și C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că la data de 17.04.2009 contestatoarea pârâtă a depus 5 exemplare ale motivelor contestației în anulare depuse personal la data de 17.03.2009 (aflate la filele 64-65 din dosar), care au fost comunicate intimatelor - reclamante, și intimatei - pârâte Primăria Municipiului B prin Primar General.
Reprezentantul intimatei - reclamante învederează instanței că nu a luat cunoștință de conținutul motivelor contestației în anulare depuse personal la data de 17.03.2009 de către contestatoarea - pârâtă, întrucât nu i-au fost comunicate și solicită amânarea pronunțării.
Curtea constată că motivele contestației în anulare depuse personal la data de 17.03.2009 de către contestatoarea - pârâtă au fost comunicate intimatei - reclamante.
Părțile prezente, prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei - pârâte solicită admiterea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 390R/02.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția IX a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, în dosarul nr-, desființarea hotărârii atacate și rejudecarea recursului. Continuând, arată că instanța de recurs a omis a analiza motivele de recurs. Precizează că între motivele de recurs care au stat la baza criticilor aduse hotărârii pronunțată de instanța de apel s-au aflat încălcarea dispozițiilor art.18 lit.c din Legea nr. 10/2001, art.45, art.46 alin.1, art.47 din Legea nr. 10/2001. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - reclamante solicită respingerea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 390R/02.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția IX a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, în dosarul nr-, ca nefondată. Susține că în cuprinsul cererii de recurs pârâta a indicat un unic motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, având ca obiect imobilul construcție și terenul de sub acesta, excepție respinsă de instanța de fond ca neîntemeiată și critici privind modul de soluționare a acțiunii în revendicare prin încălcarea normelor legale prevăzute de Legea nr. 10/2001, critici formulate de recurenți, pentru susținerea aceleiași finalități a inadmisibilității acțiunii în revendicare. Mai arată că din considerentele deciziei împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare rezultă fără echivoc împrejurarea că instanța de recurs, procedând la sistematizarea criticilor, a cercetat cauza sub toate aspectele, a arătat temeiurile și justificarea respingerii motivului de recurs și a dovedit netemeinicia acestuia. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - reclamante solicită respingerea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.390R/02.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția IX a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, în dosarul nr-, ca inadmisibilă. Continuând, arată că în faza de judecată a recursului s-a indicat un singur motiv de recurs. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare contestația în anulare.
CURTEA,
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 02.07.2002 și declinată apoi către Judecătoria Sectorului 1 B, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului B, SC SA, Greta și, solicitând instanței ca, pronunțată hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imoblul situat în B,-, construcție și teren construit în suprafață de 367 mp, precum și să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâți cu privire la apartamentele din acest imobil.
Prin sentința civilă nr.6058//07.10.2003, Judecătoria Sectorului 1 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respins cererea ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Prin decizia civilă nr.2223A/21.10.2004 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă în dosarul nr.3510/2003 a fost admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței judecătoriei, care a fost anulată, cauza fiind reținută spre evocarea fondului.
La data de 22-07-2005 cauza a fost scoasă de pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI și înaintată Tribunalului București.
Prin decizia civilă nr.1752A/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, evocând fondul, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare formulate în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B cu privire la terenul liber de construcții, această cerere fiind respinsă ca inadmisibilă, a fost admisă în parte cererea precizată formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului B, SC SA, Greta, și C, a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și au fost obligați pârâții persoane fizice să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților imobilul din B,-, sectorul 1.
Prin decizia civilă nr.390R/2.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală în dosarul nr- a fost constatat nul recursul declarat de recurenta reclamantă și a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți., Greta, și C împotriva deciziei civile nr.1752A/20.12.2007 Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
Împotriva acestei decizii a declaratcontestație în anularecontestatoarea pârâtă, solicitând desființarea deciziei instanței de recurs și rejudecarea acestuia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 5.11.2008 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 alin.1 teza a II-a Cod Proc.Civ. contestatoarea a arătat că instanța de recurs, din greșeală a omis să analizeze mai multe motive de recurs.
Contestatoarea a susținut că cererea sa este admisibilă, deoarece subt în deplinite cerințele că numai recurentul este cel ce poate introduce contestație în anulare, din moment ce este vorba despre omisiunea de a discuta un motiv de recurs; - instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare; - această omisiune să se fi produs din greșeală și nu când precizează de ce a considerat că nu trebuie să le analizeze și pe celelalte.
În concret, între motivele de recurs care au stat la baza criticilor aduse hotărârii pronunțată de instanța de apel, s-au aflat și următoarele:
1. încălcând dispozițiile art.18 lit.c din Legea nr.10/2001, instanța tribunalului neglijează complet dispozițiile cuprinse în art. 46.3 din HG nr. 498/2003 (Normele de aplicare unitara a Legii 10/2001): onform acestui text "Acele înstrăinări efectuate în temeiul 112/1995 cu modificările ulterioare și cu deplina respectare a condițiilor legii până la apariția Legea nr. 213/1998 (cum este și cazul său) au beneficiul deplin al Legii nr.10/2001, cu modificările ulterioare în sensul ca sunt recunoscute si conservate efectele acestor acte";
2. au fost încălcate dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001 - care stabilesc condițiile în care pot fi anulate actele de înstrăinare a bunurilor imobile înainte de apariția Legii nr.10/2001: din conținutul acestui articol se pot desprinde următoarele concluzii: că retrocedarea bunului imobil înstrăinat este posibilă doar dacă se constatată în prealabil nulitatea actului de înstrăinare, altfel fiind incidente dispozițiile art.18 lit.c; că acest text este aplicabil imobilelor înstrăinate (chiar și cele pe Legea nr. 112/95) iar existența lui in Legea nr. 10/2001 nu poate fi neglijată de judecători; că imobilului în discuție îi sunt aplicabile normele legale mai sus - menționate, pe care nimeni nu are voie să le încalce.
3. au fost încălcate dispozițiile art. 46 alin.1 din Legea nr. 10/2001 - care statuează că prevederile acestei legi sunt aplicabile chiar și acțiunilor începute până la apariția legii. Este cu atât mai clar că aceste dispoziții sunt cu atât mai mult aplicabile acțiunilor ce privesc astfel de imobile, pornite după apariția Legii nr.10/2001.
Suntem în prezența unui nou text ce nu permite interpretări pe lângă lege și care este în deplin consens cu dispozițiile art.6 al.2 din Legea nr. 213/1998. (posibilitatea unei acțiuni în revendicare doar dacă imobilul nu face obiectul unor legi speciale)
4. au fost complet neglijate dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001: respectând aceeași notă de consecvență și coerență, legiuitorul stabilește că persoanele ce se consideră vătămate și cărora li s-au respins acțiuni, cereri, până la apariția prezentei legi, pot solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, in condițiile prezentei legi. Este clar că după apariția legii, altă modalitate reparatorie - în afara legii nu este permisă de legiuitor atunci când suntem în situația unui imobil înstrăinat cu respectarea Legii nr. 112/1995.
5. În fine, a evidențiat că soluția din apel încalcă în mod flagrant principiul securității circuitului civil. În acest sens a arătat că recurenții au devenit proprietari în condițiile Legii nr. 112/1995 cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale, dreptul lor intrând în circuitul civil, drept ce trebuie respectat conform principiului menționat; admiterea unei astfel de acțiuni reprezentând o încălcare a dreptului de proprietate dobândit în condiții legale. Într-o astfel de situație, nici un cumpărător pe Legea nr. 112/1995 nu va avea garanția că dreptul sau de proprietate va fi protejat de lege, putând oricând să fie chemat în judecată.
A susținut contestatoarea că, analizând cu atenție decizia criticată, este ușor de observat că aceste motive de nelegalitate pe care le-a evidențiat în fața instanței de recurs: - nu au fost analizate de către instanța de recurs; - nu au fost omise în mod deliberat; - nu se găsește în considerente vreo apreciere cu privire la acestea, din care sa rezulte motivul pentru care instanța a conchis să nu se mai refere la acestea; - nu se desprinde nici din context, dacă instanța a dorit sau nu să le analizeze.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 08.04.2009, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației în anulare.
La termenul din 14.04.2009 curtea a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție principală formulată în cauză de intimata Greta, constatând că aceasta este inadmisibilă.
Examinând temeinicia cererii de contestație în anulare specială prin prisma dispozițiilor art.318 alin.1 teza a doua Cod Proc.Civ. și față de conținutul deciziei atacate, Curtea constată că cererea este nefondată.
Contestația în anulare întemeiată pe al doilea motiv cuprins în art.318 poate fi formulată numai atunci când instanța de recurs (care a respins recursul sau l-a admis numai în parte) a omis să analizeze un motiv cu care a fost învestită.
S-a arătat în doctrină și în practica judiciară că această situație este incidentă atunci când instanța de recursnu a examinat un motiv de modificare sau de casareinvocat și nu atunci când nu a analizat în concrettoate argumentelefolosite de recurent pentru susținerea motivului de recurs respectiv.
Din examinarea lucrărilor dosarului de recurs, Curtea reține că cererea de recurs formulată a pârâți a indicat dintre cazurile de casare și de modificare cuprinse în art.304 Cod Proc.Civ. numai pe acela prevăzut de pct.9 al textului, respectiv " când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
În dezvoltarea acestei critici, recurenții pârâți au arătat, în esență, că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr. 213/1998, ale art.18 lit.c din Legea nr. 10/2001 și art.46.3 din HG nr.498/2003, în sensul că aceste prevederi legale statuează imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor înstrăinate cu respectarea Legii nr.112/1995, cum era cazul imobilelor dobândite de pârâți și care făceau obiectul acțiunii.
Totodată, recurenții-pârâți au susținut că instanța de apel a încălcat și dispozițiile art.45, art.46 alin.1 și art.47 din Legea nr. 10/2001, susținând că retrocedarea imobilului se putea dispune numai în situația în care se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995 (capăt de cerere respins de instanța de apel), precum și că la apariția legii speciale nr.10/2001, restituirea se putea face numai în condițiile acesteia, deci nu în natură, ci prin echivalent.
Din examinarea deciziei atacate Curtea reține că au fost pe larg examinate criticile referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, cu referire directă și la dispozițiile art.18 lit.c și art.45 din Legea nr. 10/2001 și la alte prevederi speciale cuprinse în acest act normativ, instanța de recurs constatând, pe de o parte, proprietarul nu este îndreptățit numai la măsuri reparatorii prin echivalent, și că are deschisă și calea acțiunii în revendicare.
Pe de altă parte, instanța de recurs a statuat și în sensul că admiterea în prealabil a acțiunii în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți în temeiul Legii nr.112/1995 nu este o condiție prealabilă formulării acțiunii în revendicare și nici o cerință pentru admiterea acesteia.
În privința temeiniciei acțiunii în revendicare, instanța de recurs a reținut că aceasta a fost în mod corect soluționată de instanța de apel, și în argumentarea sa a înlăturat susținerile recurenților pârâți legate de aplicarea art.45 (fost 46) alin.2 din Legea nr. 10/2001, text pe care l-a considerat inaplicabil în cauză.
În consecința acestor constatări, se reține, în primul rând, că instanța de recurs a analizat pe larg motivul de recurs invocat (art.304 pct.9 Cod Proc.Civ.) prin raportare directă la modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanța de apel.
În al doilea rând, instanța de recurs a analizat pe larg și toate argumentele recurenților pârâți deduse din aplicarea prevederilor legale speciale care justificau, în opinia lor, respingerea acțiunii în revendicare, astfel că nu se poate susține nici omisiunea de a examina argumentele care au susținut motivul de modificare invocat în recurs.
Pentru ansamblul acestor considerente, constatând că motivul de contestație în anulare cuprins în art.318 teza a doua Cod Proc.Civ. nu se regăsește în speță, Curtea va respinge ca neîntemeiată prezenta cerere.
În temeiul art.274 Cod Proc.Civ. și față de solicitarea intimatei reclamante, va obliga contestatoarea să plătească intimatei suma de 900 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial potrivit chitanței depusă la fila 178 în dosar.
Văzând și dispozițiile art.320 alin.3 Cod Proc.Civ. raportat la art.377 alin.2 pct.4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea pârâtă, cu domiciliul în B,-, parter,. 3, sector 1,împotriva deciziei civile nr.390R/02.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații-reclamanți cu domiciliul în B,-, sectorul 1, domiciliată în B,- B,. 3,. 10, sector 1, domiciliată în Municipiul Mediaș,-, județul S, domiciliat în B,- B,. 3,.10, sector 1, și intimații-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, SC SA, cu sediul în B,- A, sector 3, domiciliat în B,-,. corp A,. 2, sector 1, domiciliată în B,-,. corp A,.2, sector 1, domiciliată în B,-,. parter,. 3, sector 1, domiciliată în B,-,.1,.5, sector 1, domiciliat în B,-,.1,. 5, sector 1, C, domiciliată în B,-,.1,.2, sector 1, ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei suma de 900 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.
.red. AP,
2 ex./05.06.2009
Jud Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a IX-
,
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Ileana Ruxandra Dănăilă, Antonela
