Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2738/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.8877/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2738/
Ședința Publică din data de 28 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
***************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, împotriva sentinței civile nr.1220 din data de 03.09.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr.1282/C/2007), în contradictoriu cu intimata-pârâtă, având ca obiect"pretenții".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență C, prin consilier juridic, d-na, cu împuternicire de reprezentare juridică atașată la fila 10 dosar recurs, lipsind intimata-pârâtă .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, la dosar, s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 27.04.2009, de către intimata-pârâtă, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență C, într-un singur exemplar.
Recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență C, prin reprezentant, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență C, prin reprezentant, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii, așa cum a fost formulată și motivată în scris, cu consecința admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.1220 din data de 03.09.2008, pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr.1282/C/2007), Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului Spitalul Județean de Urgență
Pentru a pronunța această soluție, analizând cauza în baza actelor existente la dosar și văzând și susținerile părților, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, astfel că a respins-o, pentru următoarele considerente:
În condițiile art.270 și următoarele din Codul muncii, salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din economia reglementării și pe baza practicii judiciare, răspunderea patrimonială a salariatului (angajatului) este condiționată de producerea unei pagube materiale certe - pagubă produsă de către salariat printr-o faptă în legătură cu munca sa, precum și din vina sa. La aceasta se adaugă și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Prima instanță a reținut că, în speță, există fapta - refuzul de a lucra în unitate, există paguba - 36 salarii medii pe economie, însă nu mai există obiectul obligației, câtă vreme, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, actele adiționale au fost declarate nule.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamantul Spitalul Județean de Urgență C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ecurentul-reclamant susține că, în fapt, intimata-pârâtă a încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, însoțit de un act adițional în care se prevedea obligația acesteia de a lucra în unitatea spitalicească pentru o perioadă de minim 5 ani de la obținerea specializării, în caz contrar urmând a fi obligată la plata unor daune penalizatorii, în cuantumul a 36 salarii medii pe economie, din perioada renunțării.
Spitalul ecurent-reclamant arată că, în temeiul prevederilor Ordinului Ministerului Sănătății nr.1214/1993 privind înființarea rezidențiatului, a dispozițiilor art.3 și art.71 din Legea nr.10/1972 ( Codul muncii anterior) coroborate cu dispozițiile art.21 lit. b) și c) din Legea nr.1/1970 (acte normative în vigoare la data încheierii contractului individual de muncă și a actului adițional la acesta), Ministerul Sănătății a emis Ordinul nr.236/2000 de confirmare în rezidențiat, stabilind că perioada pe care medicii rezidenți, după obținerea specializării, erau obligați să o lucreze în unitățile sanitare cu care aveau încheiat contractul individual de muncă este de 5 ani, iar, în cazul nerespectării acestei clauze, stabilind în sarcina medicilor respectivi obligația de a achita daune penalizatorii, în cuantumul a 36 de salarii medii pe economie din perioada renunțării.
Mai arată că, de asemenea, avându-se în vedere dispozițiile art.11 lit. a) din Legea nr.1/1970, prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr.236/2000 și cuprinsul adresei nr.5640/21.01.2000 a Ministerului Sănătății - Direcția Resurse Umane și Profesională, Direcția de Sănătate Publică Cae mis Dispoziția nr.61/3.04.2000 (anterior încheierii contractului de muncă și a actului adițional), prin care se aducea la cunoștința pârâtei, în calitate de medic rezident, că va încheia un contract de muncă cu unitatea sanitară pentru al cărei post a optat la examenul de rezidențiat, contract ce va fi însoțit de un act adițional, în care se va prevedea obligația acesteia de a lucra în unitatea respectivă pentru o perioadă de minim 5 ani de la obținerea specializării, în caz contrar urmând a fi obligată la plata unor daune penalizatorii, de cuantumul a 36 salarii medii pe economie din perioada renunțării.
Recurentul-reclamant învederează că faptul că intimata-pârâtă a susținut un examen de rezidențiat pe post, optând pentru un post de medic în specialitatea medicină de urgență la Spitalul Județean de Urgență C, precum și faptul că, înainte de semnarea contractului individual de muncă și a actului adițional, ea a luat la cunoștință despre drepturile și obligațiile ce îi reveneau în calitate de salariat al acestei unități spitalicești, denotă faptul că intimata-pârâtă a semnat cele două acte în deplină cunoștință de cauză, asumându-și răspunderea prin semnarea lor, de aici decurgând și dispozițiile art. 969 din Codul civil.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.299 - 316 din Codul d e procedură civilă, precum și normele de drept substanțial ale actelor normative menționate în curpinsul motivelor de recurs.
Prin întâmpinarea formulată (filele 8 și 9 din dosarul de recurs), intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Întrucât recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență C nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar generic dispozițiile art.299 - 316 din Codul d e procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct. 8 și pct.9 Cod proc.civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept
Cât privește recursul, Curtea reține că, în fapt, intimata-pârâtă a încheiat cu spitalul recurent-reclamant contractul individual de muncă pe durată nedeterminată nr.19/2000, precum și actele adiționale la acesta, la data de 10.04.2000 și, respectiv la data de 15.06.2000, în care se prevedea, obligația salariatei de a lucra în unitatea spitalicească pentru o perioadă de minim 5 ani de la obținerea specializării, în caz contrar ea urmând a fi obligată la plata unor daune penalizatorii, în cuantumul a 36 salarii medii pe economie din perioada renunțării.
Prin sentința definitivă și executorie nr.657/26.04.20007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, s-a constatat nulitatea celor două acte adiționale susmenționate, reținându-se că acestea limitează dreptul la muncă al salariatei, fiind încheiate în mod abuziv, prin fraudarea intereselor reclamantei. Totodată, s-a mai reținut că, la datele la care au fost încheiate aceste acte adiționale, nu au existat acte normative care să impună obligația încheierii lor, iar nr.OUG259/2000, intrând în vigoare la data de 15.12.2000 (ulterior datelor la care se încheiaseră actele adiționale), rezultă că obligația legală prevăzută în acest act nomativ nu a existat la data la care actele adiționale s-au încheiat.
Sentința susmenționată a devenit irevocabilă la data de 30.01.2008, prin decizia nr.234/30.01.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr- (atașat prezentului dosar), ca urmare a respingerii recursului declarat de către Spitalul Județean de Urgență
Față de acest aspect, Curtea, constatând căau fost declarate nule, în mod irevocabil, printr-o hotărâre judecătorească, actele adiționale prin care a fost instituită, în sarcina salariatei, obligațiaîn legătură cu care și-a formulat pretențiile spitalul recurent-reclamant, apreciază că, în speță,nu se regăsesc, în ceea ce o privește pe intimata-pârâtăelementele răspunderii patrimoniale, nefiind întrunite, cumulativ, cerințele legale ce decurg din dispozițiile art.270 din Codul muncii.
Ca urmare, Curtea apreciază că în mod justificat a reținut prima instanță că, atâta vreme cât nu mai există obiectul obligației salariatei, nu mai are relevanță dacă există fapta - refuzul de a lucra în unitate, precum și paguba - 36 salarii medii pe economie.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că toate criticile recurentului-reclamant sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura ca atare și va menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, împotriva sentinței civile nr.1220 din data de 03.09.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr.1282/C/2007), în contradictoriu cu intimata-pârâtă .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 03.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
