Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 277
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta ( ), cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, - 8,. 6,. 3,. 10, județul M, împotriva sentinței civile nr. 177 de la 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, cu domiciliul în Dr.Tr.S, bd. - -, nr. 9,.2,.1,.4,. 17, județul M, fiind citat și la adresa indicată prin cererea introductivă de instanță în Dr.Tr.S,-, județul M, cu domiciliul în Dr.Tr.S, bd.- -, nr. 21, -.5,.3..7, județul M, fiind citat și la adresa indicată prin cererea introductivă de instanță în Dr.Tr.S,-, județul, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, - A 3,.3,.3,.9, județul, fiind citat și la adresa indicată prin cererea introductivă de instanță Dr.Tr.S,-, județul, " DE S " cu sediul în Dr.Tr.S,-, județul M, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta reclamantă ( ), intimații pârâți, " DE S ".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de apelanta reclamantă prin motivele de apel, după care;
Instanța luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de apelanta reclamantă (), conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamanta () a chemat în judecată pe pârâții, și,Informația de S" solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună obligarea acestora la plata sumei de 500.000 euro, ca urmare a încălcării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 3 din CEDO.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 7.11.2008, în cotidianul Informația de S, a fost publicat un articol cu titlul " cu cenușe în cap", articol ce prezintă alături de fotografia de prim plan a unui porc, fotografia sa.
A menționat reclamanta că prin publicarea acestui articol i s-a adus un prejudiciu personal, moral și profesional deosebit, a suferit traume de natură psihică, a urmat un tratament medical, a apelat la consiliere psihologică, și-a întrerupt activitatea de reporter, redactor și realizator de emisiuni și a suportat batjocura colegilor săi de la alte publicații și televiziuni, fiind supusă unui tratament degradant și inuman.
În drept, a invocat dispozițiile art. 2 și 3 din CEDO.
La termenul de judecată din data de 27.01.2009, reclamantul prin apărător a învederat instanței că acțiunea sa se întemeiază pe art. 3 din CEDO și că este scutită de plata taxei de timbru.
Prin sentința civilă nr.177 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta () în contradictoriu cu pârâții, și,Informația de S".
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta nu a fost supusă unui tratament degradant și inuman, nefiindu-i produse suferințe fizice sau psihice de o asemenea gravitate și intensitate încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 3 din CEDO. În plus, la finalul articolului prin care s-a pretins că i s-ar fi aplicat un tratament degradant reclamantei se precizează că acesta este un pamflet și că orice asemănare cu personaje sau fapte reale este pur întâmplătoare.
Instanța a mai reținut că nu s-a dovedit existența elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și deteriorarea stării de sănătate a reclamantei, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale privind aplicarea art. 3 din CEDO, în ceea ce privește supunerea reclamantei la tratamente inumane și degradante, prin publicarea articolului" cu cenușe în cap".
Aprecierea instanței în sensul că respectivul articol este un pamflet este eronată, întrucât nu este o creație publicistică în care sunt biciuite aspecte negative din viața societății, ci se referă strict la reclamantă, pe care încearcă să o prezinte publicului ca pe o persoană care s-ar apropia prin comportament, atitudine și exercițiu profesional de animalul cu care este evident comparată. Astfel, apelanta reclamantă a fost tratată sub limita existenței umane, și i-a fost creat un prejudiciu personal, moral și profesional deosebit de grav, prin provocarea de traume de natură psihică. Apelanta a fost nevoită să apeleze la consiliere psihologică, și a suferit afecțiuni de natură cardiacă.
S-a mai arătat că deși pârâții au refuzat în mod nejustificat să răspundă la interogatoriul dispus de instanță, nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod pr. civ. și nu s-a considerat această atitudine procesuală ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantei sau un început de dovadă în folosul ei.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile, în sensul obligării pârâților la plata sumei de 500.000.Euro, reprezentând despăgubiri civile.
Apelul este fondat, și potrivit art. 296 Cod pr. civ. se va admite, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata de despăgubiri civile ca echivalent bănesc al prejudiciului moral suferit prin publicarea în cotidianul " Informația de S", a articolului cu denumirea " cu cenușe în cap", din data de 7.11.2008, și a fotografiilor publicate în cuprinsul aceluiași articol.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile din materia răspunderii civile delictuale, conținute în art.998-999 Cod civil, și pe dispozițiile art.3 din Convenția europeană a drepturilor omului, care consacră dreptul fundamental al oricărei persoane a de a nu fi supus tratamentelor degradante.
Noțiunea de "tratamente degradante" are în vedere atingeri grave ale demnității umane, astfel că o măsură care este de natură să coboare statutul social al unei persoane, situația sau reputația ei poate fi considerată un tratament degradant, dacă atinge un anumit nivel de gravitate.
Curtea europeană a statuat cu valoare de principiu, în cauza Irlanda contra Regatului Unit( 18 ianuarie 1978), că un tratament aplicat unei persoane urmează a se califica degradant atunci când creează acesteia un sentimente de teamă, de neliniște și de inferioritate, de natură aou mili, a înjosi și, eventual, de a-i înfrânge astfel rezistența fizică și psihică. Pentru a califica un tratament ca fiind degradant în sensul art. 3 din Convenție, se impune a se analiza dacă scopul aplicării lui este umilirea sau înjosirea victimei și dacă prin efectele produse, a fost sau nu atinsă personalitatea acesteia în mod incompatibil cu dispozițiile acestui text, iar din această perspectivă, caracterul public al tratamentului poate constitui un element pertinent.
Dreptul prevăzut de art. 3 din Convenție este garantat tuturor indivizilor, indiferent de circumstanțe și comportamentul victimei, statul fiind obligat, în virtutea art. 1 din Convenție, să asigure oricărei persoane aflată sub jurisdicția sa drepturile și libertățile garantate de Convenție. Această normă implică obligația pozitivă a statelor de a întreprinde măsuri pentru ca nimeni să nu fie supus torturii sau tratamentelor inumane ori degradante.
În cele mai multe spețe, Curtea Europeană a analizat încălcarea art. 3 din Convenție, din perspectiva tratamentelor degradante, pentru cazurile în care victimele se aflau într-o situație privativă de libertate, însă nu numai comportamentul statului, ci și comportamentul unui particular față de altul se poate constitui într-o încălcare a art. 3 din Convenție.
În cauză, Curtea apreciază că articolul intitulat " cu cenușe în cap", deși intitulat pamflet, conține referiri lipsite de echivoc cu privire la persoana reclamantei, aspect subliniat și de ghilimelele aplicate substantivului din titlu, cenușe, identic cu numele de familie al reclamantei, precum și de postarea, pe prima pagină, a fotografiei unui porc, precum și fotografiei reclamantei la finele articolului.
În plus, din conținutul acestuia rezultă indubitabil că s-a încercat realizarea unei comparații între un animal și persoana reclamantei, comparații care au fost de natură să îi afecteze acesteia demnitatea și să o înjosească în ochii opiniei publice, a familiei, a colegilor de serviciu și în proprii.
Se are în vedere și profesia reclamantei, de redactor și realizator de emisiuni TV, context în care publicarea articolului arătat i-a adus și prejudicii de ordin profesional, și a expus-o umilinței și batjocurii publice.
Martorii audiați la prima instanță, colegi de serviciu cu reclamanta( filele 51 și 52 ), au arătat că în urma lecturării articolului din ziar au înțeles fără dubiu că face referire la persoana reclamantei, că ulterior aceasta a trăit sentimente de neliniște și timorare, fiind nevoită să urmeze un tratament medical psihiatric, și că întreaga familie a acesteia a fost afectată și umilită. Totodată, au arătat că după publicarea articolului, o perioadă de timp, reclamanta și-a încetat activitatea publicistică la ziarul "Datina", activitate pe care a reluat-o de curând.
Este adevărat că pârâții persoane fizice, în calitate de jurnaliști, se bucură, la rândul lor, de libertatea de exprimare, garantată de art. 10 din Convenție, inclusiv prin admiterea unei posibile doze de exagerare sau chiar de provocare, însă exercitarea acestui drept este subordonată condiției ca ziariștii să acționeze cu bună credință, astfel încât să ofere informații exacte și demne de crezare, cu respectarea deontologiei profesionale. Astfel, ei pot formula judecăți de valoare critice, numai cu condiția de a putea să le demonstreze veridicitatea, în caz contrar, afirmațiile făcute fără o bază factuală apar ca fiind excesive și se situează în afara protecției conferite de art. 10 din Convenție. ( Dalban contra României, 1999; Oberschlick contra Austriei, 2001; Jerusalem contra Austriei, 2001).Or, în cauză, prin limbajul folosit și prin utilizarea de comparații cu caracter jignitor și defăimător, fără o justificare pertinentă, s-au depășit limitele permise în manifestarea libertății de exprimare, fiind adusă atingere demnității și vieții particulare a reclamantei și dreptului acesteia la imagine.
Astfel, se apreciază că prin fapta săvârșită de pârâți, constând în publicarea articolului defăimător la adresa reclamantei, aceasta a suferit un prejudiciu de natură morală, fiindu-i afectate atributele persoanei care influențează relațiile sociale - onoare, reputație - prejudiciu care, potrivit art. 998-999 cod civil și art. 3 din CEDO, se impune a fi reparat prin plata unei despăgubiri bănești corespunzătoare.
Chiar dacă instanța nu poate, în absența administrării unei probe științifice să aprecieze asupra legăturii de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de pârâți prin publicarea articolului și deteriorarea stării fizice de sănătate a reclamantei, dovedită prin actele medicale depuse la dosar, este însă în măsură să constate existența acestei condiții a răspunderii civile delictuale, respectiv a relației cauză -efect,între acțiunea pârâților și prejudiciul moral încercat de reclamantă.
Curtea va face și aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod pr.civ. și va aprecia că refuzul nejustificat al pârâților și de a răspunde la interogatoriul propus de reclamantă și încuviințat de instanță ( filele 95-98) are valoarea juridică a unui început de dovadă în folosul părții potrivnice, care a fost completat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Cât privește cuantificarea daunelor morale, Curtea apreciază, în limita rezonabilă a marjei de aproximare, în lipsa unor criterii legale obiective, și în raport de consecințele psihice negative suferite de victima faptei ilicite, de importanța valorilor lezate, și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, că suma de 5000 Euro, respectiv echivalentul în lei al acesteia, este suficientă, rezonabilă și suficientă pentru a repara prejudiciul produs.
Față de considerentele expuse, în baza art. 296 Cod pr.civ. se va admite apelul, se va schima sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu obligarea pârâților la plata către reclamantă a echivalentului în lei a sumei de 5000 Euro, la data plății, cu titlu de daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta ( ), cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, - 8,. 6,. 3,. 10, județul M, împotriva sentinței civile nr. 177 de la 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, cu domiciliul în Dr.Tr.S, bd. - -, nr. 9,.2,.1,.4,. 17, județul M, fiind citat și la adresa indicată prin cererea introductivă de instanță în Dr.Tr.S,-, județul M, cu domiciliul în Dr.Tr.S, bd.- -, nr. 21, -.5,.3..7, județul M, fiind citat și la adresa indicată prin cererea introductivă de instanță în Dr.Tr.S,-, județul, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, - A 3,.3,.3,.9, județul, fiind citat și la adresa indicată prin cererea introductivă de instanță Dr.Tr.S,-, județul, " DE S "cu sediul în Dr.Tr.S,-, județul
Schimbă sentința, în sensul că admite în parte acțiunea, și obligă pe pârâți la plata echivalentului în lei a sumei de 5000 Euro, la data plății.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/7 ex./6.11.2009
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Oana Ghiță
