Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 278/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 278
Ședința publică de la 26 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil formulat de pârâta CASA ASIGURĂRILOR DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII, ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, împotriva deciziei civile nr. 543 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2602 din 04 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, pârâta MINISTERUL SĂNĂTĂȚII B, intervenienta PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta pârâtă CASA ASIGURĂRILOR DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII, ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, intimatul reclamant PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, intimatul pârât MINISTERUL SĂNĂTĂȚII B și intimatul intervenient PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat depunerea întâmpinării formulată PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, concluziile scrise formulate și depuse de recurenta pârâtă, precum și cererile formulate de recurenta pârâtă CASA ASIGURĂRILOR DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII, ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI și intimatul intervenient PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care, apreciindu-se cauza în stare de soluționare, s-a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată la data de 25.03.2005 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolja chemat în judecată pe pârâții Casa de Asigurări și Ministerul Sănătății, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la restituirea sumei de 1 439 837 174 lei, reactualizată conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că această sumă a fost restituită de reclamant în luna decembrie 2002, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate conform sentinței civile nr. 1324/15.10.2002 a Tribunalului Dolj, irevocabilă prin decizia Curții de APEL CRAIOVA nr. 2621/22.12.2002.
În aceste condiții, reținerile pe care Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj le-a efectuat, în procent de 7%, și virarea sumelor respective în contul Casei reprezintă pentru reclamant o plată nedatorată iar pentru pârâtă o îmbogățire fără justă cauză.
Prin sentința civilă nr. 1625/2.12.2005, Tribunalul Dolja declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, având în vedere valoarea obiectului acțiunii.
Prin sentința civilă nr.2606/4.04.2006, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății și a admis cererea formulată în contradictoriu cu pârâta CASA, obligând-o pe aceasta la plata sumei de 143 983,7174 lei (RON ) despăgubiri civile, reactualizată la data efectuării plății.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut o plată nedatorată către pârâta CASA, constând în sumele reprezentând cota de 7% contribuție asigurări sociale pe perioada 1.10.2000 - 31.12.2001, așa cum s-a reținut în sentința civilă nr. 13247/2002 a Tribunalului Dolj, sume pe care reclamantul le-a restituit angajaților.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta CASA, solicitând și repunerea în termenul de apel întrucât nu a primit comunicarea hotărârii.
În motivarea apelului s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesual pasive, arătându-se că, de la data la care reclamantul consideră că a fost prejudiciat până la data introducerii cererii de chemare în judecată, au trecut mai mult de trei ani.
De asemenea, apelanta a mai arătat că între reclamant și CASA nu au existat raporturi juridice în baza cărora această instituție să poată fi obligată la restituirea sumelor pretinse.
În ceea ce privește fondul cauzei, apelanta a arătat că legea este foarte clară în ceea ce privește pe angajații parchetului, în sensul că se acordă asistență medicală gratuită doar în situația în care s-a plătit contribuția de asigurări de sănătate.
La data de 8.10.2007 în cauză a fost formulată cerere de intervenție în interesul intimatului reclamant, de către Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin care a fost solicitată respingerea apelului.
Prin decizia civilă nr.543 din 09 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Doljs -a respins cererea de repunere în termen formulată de apelantă, ca lipsită de obiect.
S-a respins apelul formulat de apelanta Casa.
S-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în interesul intimatului reclamant.
Instanța a că sentința civilă nr. 2606/4.04.2006 nu fost comunicată apelantei, această parte fiind astfel în termenul pentru declararea căii de atac, astfel că cererea de repunere în termen este lipsită de obiect.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă întrucât conform art. 7 al 1 decret 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. dreptului la acțiune al reclamantului a avut loc la data pronunțării sentinței civile nr. 1324/15.10.2002 pronunțată de Tribunalul Dolj, care stă la baza formulării prezentei cereri. Cum acțiunea reclamantului a fost formulată la data de 25.03.2005, se constată că aceasta se află în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege.
Excepția lipsei calității procesual pasive invocată de apelantă a fost respinsă pentru următoarele motive:
Potrivit art.52 al.3 Legea 145/1997, în vigoare în perioada 1.01.2000- 31.01.2001, contribuția pentru asigurările sociale de sănătate se deduce din impozitul pe salariu sau din impozitul pe venit după caz, stabilit potrivit legii și se varsă la casa de asigurări de sănătate. Având în vedere că în perioada arătată reclamantul a virat către CASA contribuția salariaților la asigurările de sănătate în cotă de 7 %, rezultă că acesta are calitate procesuală în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 1324/15.10.2002 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2621/22.11.2002 a Curții de APEL CRAIOVA au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție să restituie procurorilor și personalului auxiliar ce funcționează la parchetele din raza de activitate a Tribunalului Dolj, suma reținută ca procent de 7 % contribuție de asigurare socială de sănătate din salariul cuvenit fiecăruia pentru perioada 1.01.2000- 31.03.2001, reactualizat cu coeficientul de devalorizare monetară, defalcat pe fiecare lună, până la data executării hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în mod nelegal s-a reținut din salariul petenților o cotă procentuală de 7 % drept primă de asigurare de sănătate, întrucât aceștia beneficiază de gratuitatea asistenței medicale, fără condiția unei contribuții în acest sens.
În consecință, instanța a constatat că dispozițiile acestei hotărâri au dobândit autoritate de lucru judecat, astfel că legalitatea și temeinicia reținerii cotei de 7 % cu titlu de contribuție pentru asigurările de sănătate, din salariile procurorilor și personalului auxiliar, angajați ai reclamantului, în perioada 1.01.2000-31.03.2001, nu mai poate fi pusă în discuție în această cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, motivând că în mod greșit instanțele au ignorat faptul că prin decizia nr. 5812/22 oct. 2004, pronunțată de ÎCCJ în dosarul 4877/2003 s-a admis recursul în anulare promovat de procurorul general, s-a desființat sentința civilă 1324/2002 a Tribunalului Dolj, astfel că nu mai există temeiuri pentru a se solicita restituirea sumelor de bani în litigiu.
În apărare, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. În cuprinsul întâmpinării s-a făcut referire doar la cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, arătându-se că deși sentința civilă 2606/4.04.2006 a fost comunicată în luna iunie 2006, apelul a fost declarat în luna mai 2007, fără a se cere repunerea în termen de către apelantă și fără se invoca motive de întrerupere a termenului de apel. Intimata a arătat că achiesează la concluziile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj în ce privește lipsa calității procesuale pasive și prescripția dreptului la acțiune.
A fost formulată întâmpinare și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, solicitându-se respingerea recursului, cu motivarea că decizia pronunțată în recursul în anulare contravine practicii CEDO.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi promovată doar pentru motivele expres prevăzute de art. 304 c, iar, în considerarea principiului disponibilității, instanța este investită doar cu criticile aduse în scris de recurent, fără a avea posibilitatea de a extinde analiza recursului la alte motive de nelegaliatte. excepție de la această regulă motivele de nelegalitate de ordine publică, acestea putând fi puse în discuție și de instanță din oficiu.
Prin motivele de recurs s-a invocat nelegalitatea deciziei doar pe considerentul că titlul executoriu reprezentat de sentința civilă 1324/ 15.10.2002 a Tribunalului Dolj a fost desființată prin decizia 5812/2004 a ÎCCJ, pronunțată în soluționarea recursului în anulare ce făcut obiectul dosarului 4877/2003, prin urmare doar această critică va face obiectul analizei în recurs.
Instanța europeană de contencios al drepturilor omului a elaborat o jurisprudență potrivit cu care dreptul de acces la un tribunal presupune, printre altele, respectarea principiului securității juridice. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului, consacrat în preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului, este principiul securității raporturilor juridice, care impune ca soluția dată în mod irevocabil de către un tribunal unui litigiu să nu fie repusă în discuție într-un alt proces.
Promovarea unui recurs în anulare la peste un an de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile 1324/ 15.10.2002 a Tribunalului Dolj ( prin decizia civilă 2621/12.12.2002 a Curții de APEL CRAIOVA ) și soluționarea acestui recurs la doi ani de la data respectivă, după ce sumele de bani menționate în titlul executoriu au fost încasate de destinatari, este de natură a crea un dezechilibru în actul de justiție, considerat o atingere a drepturilor dobândite în urma unei judecăți.
Potrivit practicii constante a instanței europene, admitere recursului în anulare introdus de procurorul general înlătură efectele unei proceduri judiciare care a dus la pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, care se bucură de autoritate de lucru judecat ( Hotărârea din 28.10.1999 în cauza Brumărescu României, Hotarârea din 30.09.2003 în cauza Todorescu României, Hotărârea din 29.04.2003 în cauza Ghițescu României).
Ca urmare, prin desființarea titlului executoriu după admiterea recursului în anulare s-a încălcat principiul securității raporturilor juridice, astfel că susținerea recurentei va fi înlăturată de instanță și considerat fără efecte asupra acțiunii de față.
Cât privește întâmpinarea formulată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ, se reține că aceasta nu răspunde motivelor de recurs și pune în discuție chestiuni care au fost soluționate de instanțele anterioare în favoarea recurentei. Potrivit art. 296 teza II, recurentei nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac, deci nu se mai poate analiza dacă apelul declarat de aceasta a fost în termen.
Apreciind că tribunalul a aplicat corect dispozițiile legale privitoare la aplicarea principiului îmbogățirii fără justă cauză și că motivul de recurs invocat nu este fondat, în temeiul art 312, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta CASA ASIGURĂRILOR DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII, ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, împotriva deciziei civile nr. 543 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2602 din 04 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, pârâta MINISTERUL SĂNĂTĂȚII B, intervenienta PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect pretenții.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex./1.04.2008
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Gabriela Ionescu, Marin Covei
