Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 28
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Luminița Cristea
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienții, toți cu domiciliul în T, str. -, str. 48, jud. G, împotriva deciziei civile nr. 32921.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local T, cu sediul în T,-, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B sector 5,-, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice T cu sediul în T,-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2010, fiind consemnate în încheierea din acea zi, când instanța a avut nevoie de timp pentru a delibera și a amânat pronunțarea cauzei la data de 19.01.2010, pronunțând prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI, revizuienții, și au solicitat în temeiul art. 322 alin. 1 pct. 2 cod proc.civilă ( extra petita ) revizuirea deciziei civile nr. 329/R/2009 a aceleași instanțe.
În motivarea cererii revizuienții au învederat că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor bunuri care nu s-au cerut. Recursul formulat de pârâta recurentă viza doar "fructele civile", nicidecum dobânzile legale aferente care au constituit capăt de cerere distinct în acțiunea introductivă soluționat în apel.
În speță, recurenta nu a formulat nici un motiv de recurs, sau cerere în sensul dobânzilor legale, iar dovada evidentă în acest sens sunt motivele de recurs și încheierea vizând dezbaterile orale.
În cauza dată, dobânzile legale " nu curg de drept" pentru a permite o analiză implicită, accesorie, sub aspectul legalității și se cuvin din ziua chemării în judecată și pot fi analizate într-un recurs în casație - ca speță - numai dacă "s-a cerut". Contrar, sunt încălcate disp. art. 322 alin.1 pct. 2, ipoteza "extra petita" ( dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut).
În consecință solicită, admiterea cererii, schimbarea în parte a deciziei civile nr. 329/R/2009 a Curții de APEL GALAȚI, în sensul de a menține suma de 43.855,55 lei cu titlu de dobânzi legale, și înlăturând sintagma "dobânzi legale aferente acestor sume" din dispozitivul deciziei atacate.
Analizând și verificând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, se constată că este nefondată pentru următoarele considerente;
Prin decizia civilă nr-, Curtea de APEL GALAȚIa admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a modificat în parte decizia civilă nr. 343/2008 a Tribunalului Galați în sensul că obligă pe pârât la plata sumelor de 28.058,191 lei și 1063,35 lei reprezentând fructe civile calculate la data de 31.12.2005 precum și la plata dobânzilor legale aferente acestor sume.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 196/17.01.2006 pe rolul Judecătoriei Tecuci reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de aproximativ 350.000-400.000 reprezentând fructe civile culese fără titlu în perioada 1957 și până la zi, fructe aferente a două imobile situate în T,- și nr. 10, precum și obligarea la plata dobânzilor aferente sumelor menționate reprezentând daune interese în valoare de aproximativ 30.000-40.000 ron.
Ulterior, la data de 17.05.2006, reclamanții și-au modificat valoarea pretențiilor solicitate în sensul că le-au majorat la 2.209.605,80 lei Ron pentru fructele civile și la 50.855,43 lei Ron pentru dobânzi.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția competenței materiale a Judecătoriei Tecuci în temeiul art. 17 cod procedură civilă cu motivarea că cererea de față are caracterul unei cereri accesorii și pe cale de consecință competența în a soluționa revine instanței ce a fost învestită cu soluționarea cererii principale, respectiv Tribunalul Galați.
Judecătoria Tecuci prin sentința civilă nr. 1209/12.07.2006 a admis excepția competenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și în baza art. 158 Cod procedură civilă coroborat cu art. 17 Cod procedură civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați secția civilă.
La Tribunalul Galați cauza a fost înregistrată sub nr. 1760/121 în data de 28.08.2006, iar prin sentința civilă nr. 823/13.04.2007 Tribunalul Galați, la rândul său, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.
Dosarul a fost înaintat Curții de APEL GALAȚI care prin sentința civilă nr. 6/F-C din 03.07.2007 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci motivându-se în aceeași manieră în care a făcut-o și Tribunalul Galați.
Prin sentința civilă nr.246/6.02.2008 a Judecătoriei Tecucia fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. A fost respinsă și cererea de chemare în garanție a Consiliului Local T formulată de pârât.
Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanții care au apreciat că în virtutea disp.art.482 și 485 cod civil, posesorul de rea credință trebuie să restituie fructele culese de la momentul culegerii lor, până la momentul când au redevenit proprietari.
Prin decizia civilă nr.343/2008 a Tribunalului Galațis -a admis apelul declarat de reclamanți, a fost schimbată în parte sentința civilă și în rejudecare s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților sumele de 1.866.975,67 lei, 38.494,31 și 43.855,55 lei, reprezentând fructele civile și dobânzi legale aferente acestora.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că acțiunea de față are drept obiect obligarea pârâtului la plata contravalorii fructelor civile aferente imobilelor situate în T,- și nr.10, fiind întemeiată pe disp.art 482-485.civ, art 1088-1090.civ.
În cazul admiterii acțiunii în revendicare, pe lângă restituirea bunului sau contravaloarea lui, în cazul în care a pierit, se mai produce și un alt efect, referitor la restituirea fructelor. Ele se cuvin proprietarului în virtutea dreptului său de proprietate, cu condiția ca pârâtul să fi fost de rea-credință. El va fi obligat la restituire din momentul în care a intrat în posesia bunului.
În speța dedusă judecății, s-a reținut cu putere de lucru judecat reaua-credință a pârâtului care a intrat în posesia bunurilor în mod abuziv.
Nu are nici o importanță faptul că imobilele au avut destinația de casă de locuit. Reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestor bunuri, fiind în imposibilitate de a-și exercita prerogativele conferite de acest drept(de a folosi și dispune de imobile conform voinței acestora).
Legea 10/2001 nu-și găsește aplicarea în cazul de față. Acțiunea în revendicare a fost promovată cu mult timp înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ iar reclamanții nu au înțeles să urmeze procedura prevăzută de aceasta.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul Local și Statul Român prin Ministerul Justiției (motive formulate de Administrația Finanțelor Publice).
A) Statul Român a criticat decizia pronunțată în apel, în principal, sub
următoarele aspecte:
1) Chiriile nu pot fi restituite decât de la momentul introducerii cererii în revendicare, moment de la care statul devine posesor de rea-credință;
2) Chiriile pot fi acordate doar pentru perioada 10.01.2003-25.05.2004, când a fost efectuată plata despăgubirilor, pentru celelalte sume pretinse intervenind prescripția dreptului material la acțiune.
Ulterior, recurentul a completat motivele de recurs cu alte excepții de ordine
publică:
3) Autoritatea de lucru judecat raportat la sentința civilă nr.153/F/15.03.2002 a Tribunalului prin care s-a respins capătul de cerere privind plata lipsei de folosință și plata dobânzii aferente ca nefondat.
4) Prescripția dreptului material la acțiune (reiterată și dezvoltată de recurentă
5) Lipsa calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Recurentul pârât Consiliul Local Tac riticat decizia din apel sub
următoarele aspecte:
1) Instanța nu a luat în discuție și nu s-a pronunțat asupra apărărilor de fond formulate de către intimați.
2) Reclamanților le-au fost acordate deja despăgubiri reprezentând valoarea actualizată a imobilelor preluate abuziv de către Statul Român.
3) Reclamanții nu au prezentat nici un element de probă privind realizarea în vreun mod a fructelor civile de natura chiriilor.
Analizând decizia prin prisma motivelor invocate instanța reține cu privire la excepțiile invocate de recurentul Statul Român instanța reține următoarele.
Instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prev. de art.1201 cod civil
privind autoritatea de lucru judecat raportat la cauza ce a făcut obiectul dosarului 534/1999.
Astfel, prin sentința civilă nr.262/1999 a Tribunalului Galațis -a admis acțiunea și a fost obligat Statul Român la plata sumei de 1.521.883.813 lei reprezentând valoarea a două imobile și teren aferent. A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 68.809.793 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.
Prin decizia civilă nr.69/A/2000 a Curții de APEL GALAȚIs -au admis apelurile declarate de părți și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Unul dintre motivele de apel găsite întemeiate viza faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, deși fructele imobilului nu au fost solicitate de reclamanți, instanța le-a acordat.
În rejudecarea cauzei, s-a pronunțat sentința civilă nr.153/15.03.2002 a
Tribunalului Galați, prin care a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligat Statul Român să plătească contravaloarea actualizată a imobilelor.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata lipsei de folosință cu motivarea că reclamanții ce au formulat acțiunea în baza dreptului comun nu pot beneficia de drepturi mai largi decât foștii proprietari ce au uzat de calea Legea nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.58/2002 Curtea de APEL GALAȚIa fost desființată sentința civilă cu trimitere spre rejudecare, motivat de faptul că din minută lipsește mențiunea obligatorie potrivit căreia sentința s-a pronunțat în ședință publică.
Prin decizia civilă nr.2112/2003 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul declarat de reclamanți și s-a casat decizia civilă cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor, apreciindu-se că lipsa acelei mențiuni nu e motiv de nulitate absolută.
În rejudecarea apelurilor, prin decizia civilă nr.216/2003 a Curții de APEL GALAȚIs -a respins ca nefondat apelul, dar s-a reținut în considerente că nu se pot acorda fructe civile deoarece acestea nu au fost solicitate la fond și că acest aspect a fost lămurit irevocabil prin decizia civilă nr.60/2000 a Curții de APEL GALAȚI.
Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat.
În concluzie, pentru existența autorității de lucru judecat e necesar ca instanța să se fi pronunțat pe fondul cauzei. In speță, această condiție e doar aparent îndeplinită.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța
reține că aceasta este întemeiată.
Dreptul proprietarului de a obține odată cu restituirea bunului și toate accesoriile sale (fructe și producte) este un drept de creanță. Potrivit disp.art.3 din Decretul 167/1958, termenul de prescripție a acțiunilor referitoare la un obiect patrimonial este de 3 ani.
Raportat la momentul introducerii prezentei acțiuni ianuarie 2006 rezultă că perioada pentru care puteau fi solicitate fructele civile fără a se putea opune prescripția este ianuarie 2003-ianuarie 2006. Cum din actele dosarului rezultă că hotărârea prin care s-au acordat despăgubiri reprezentând contravaloarea imobilelor a fost executată la data de 25.05.2004, ulterior acestei date nu se pot acorda fructe civile. De altfel, reclamanții au fost de bună credință și au recunoscut acest aspect. In concluzie, fructele civile pot fi acordate doar pentru perioada ianuarie 2003 - mai 2004.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statului Român s-a reținut că în condițiile în care prin sentința civilă nr.1253/2002 a Tribunalului Galațis -a stabilit cu autoritate de lucru judecat că Statul Român este cel ce datorează despăgubiri pentru bunurile preluate abuziv, e evident că acesta are calitate procesuală activă și în acțiunea prin care se solicita accesoriile bunului (fructele civile).
Pe fondul cauzei instanța a reținut că potrivit disp.art.485 cod civil "posesorul
dobândește fructele numai dacă e de bună credință, iar potrivit disp.art.487 cod civil el încetează să fie de bună-credință la momentul în care viciile îi sunt cunoscute.
În consecință, la momentul introducerii acțiunii în justiție contra posesorului
02.02.1999, pârâtul a încetat să mai fie de bună credință și de la acel moment se datorează fructele civile. Numai ca așa cum s-a reținut la punctul 2 datorită prescripției dreptului material la acțiune în prezent pot fi acordate doar pentru perioada ianuarie 2003-mai 2004.
Conform raportului de expertiză instrumentat în cauză - suma datorată cu titlu de chirie pentru teren în perioada 01.01.2003-31.12.2003 este de 19.455,459 lei sumă actualizată cu rata inflației pentru anii 2004, 2005, iar pentru perioada ianuarie - mai 2004 este de 8602,7323 lei - în total 28.058,1913 (99-100 dosar fond).
Suma pe care ar fi folosit-o reclamanții pentru închirierea a 2 imobile identice
au locuințele demolate ar fi fost de 1038,196 pentru anul 2003 și de 25,1617 pentru perioada ianuarie - mai 2004 - în total 1063,357 lei (123-124 dosar fond). Sumele sunt actualizate cu rata inflației până la 1 ianuarie 2006.
de rea credință, odată cu restituirea fructelor este obligat să plătească și dobânzi conform art. 1088 și 1090 cod civil de la data cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei decizii civile intimații, și au formulat cerere de revizuire.
Față de temeiul de drept invocat art. 322 pct. 2 cod proc.civilă se reține;
În speță, se susține de către revizuienți că instanța de recurs s-ar fi pronunțat și asupra dobânzilor legale, în condițiile în care recurenții nu au invocat acest motiv.
Or, prin recursul său Statul român a solicitat casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună menținerea hotărârii instanței de fond.
Această solicitare, demonstrează clar că s-a atacat soluția instanței de apel dată pe ambele capete de cerere, atacându-se în consecință și acordarea dobânzilor legale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, nu regăsim nemulțumiri stricte pe capătul de cerere privind dobânzile pentru că de fapt criticile aduse celor două capete de cerere sunt comune. Însă precizarea că s-a solicitat, modificarea în totalitate a deciziei pronunțate în apel demonstrează faptul că recursul Statului român viza ambele capete de cerere.
Față de considerentele expuse, instanța urmează să respingă cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienții, toți cu domiciliul în T, str. -, str. 48, jud. G, împotriva deciziei civile nr. 32921.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.ER/18.02.2010
Dact.IS/22.02.2010/11ex.
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Luminița Cristea
