Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 280/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 280/R/2008 | |
Ședința publică 30 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Viorica Crișan | - - |
JUDECĂTORI: Viorica Crișan, Marta Carmen Vitos Traian | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul D împotrivadeciziei civile nr. 80/A din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe reclamanta Societatea Agricolă "" SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta reclamantei intimate Societatea Agricolă "" SA, avocat, lipsă fiind pârâtul recurent. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 ianaurie 2008, pârâtul recurent a depus la dosar prin registratura instanței, taxa judiciară de timbru aferentă recursului, potrivit mențiunilor din citațioe, iar la data de 22 ianuarie 2008, reclamanta intimată a depus la dosar, prin registratura instanțe, întâmpinare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a hotărârii pronunțată de instanța de apel. Cheltuielile de judecată le va solicita cu ocazia judecării fondului cauzei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 255/30.01.2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița - în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției invocată de pârâtul și în consecință, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta SOCIETATEA AGRICOLĂ B prin lichidator, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect pretenții.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza actelor și lucrărilor dosarului a reținut următoarea stare de fapt:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanta Societatea Agricolă - prin lichidator a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 114.505,2912 lei, reprezentând despăgubi pentru repararea prejudiciului cauzat de acesta prin fapta sa ilicită, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Societatea Agricolă "" SA a participat cu bunurile imobile construcții și teren ce constituiau Ferma 2, situate în B, str. - -, la capitalul social al - SRL. La data de 12 mai 1997 Adunarea generală a acționarilor Societății agricole "" SA a hotărât retragerea sa din respectiva societate și vânzarea către aceasta a bunurilor cu care a participat la asociere, pentru suma de 79.300 lei, motivat de faptul că aceste bunuri au fost supuse unor transformări.
Pentru punerea în executare a acestei hotărâri s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare sub semnătură privată nr. 277/07.07.1997, prețul urmând a fi achitat până la finele anului 1998. În conformitate cu art. 5 din contract, dreptul de proprietate asupra imobilelor ce formau obiectul contractului urma să se transmită numai după plata integrală a sumei de 79.300 lei.
În perioada anilor 1997 - 1998, cumpărătorul a achitat numai o parte din prețul stabilit, respectiv suma de 38.800 lei. Cu toate acestea, la data de 25.03.1999, pârâtul a încheiat actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 661/26.03.1999, cu privire la imobilul înscris În CF 1053 B, nr. top. 3145/1/1, constând în sediu Ferma 2, anexe și teren de 884 mp. deși nu avea o împuternicire din partea societății în acest sens, făcându-se mențiune a achitării parțiale a prețului și obligația de plată integrală până la finele anului 1999.
După intabularea în CF pe numele cumpărătorului s-a procedat la dezmembrarea imobilelor în nr. top. 3145/1/1/1 și 3145/1/1/2, urmată de ipotecarea lor în favoarea - SA Filiala B - N în baza contractelor de ipotecă nr. 42 și 43 din 31 mai 1999 pentru garantarea unor împrumuturi de 67.800 lei și respectiv 59.000 lei.
Prin Sentința civilă nr. 212/C/2002 pronunțată de Tribunalul Bistrița - N în dosar nr. 339/2001, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 661/26.03.1999, reținându-se că societatea nu a acordat pârâtului împuternicirea de a încheia contractul în formă autentică, ceea ce echivalează cu lipsa consimțământului persoane juridice la încheierea lui.
Prin actiunea civilă ce a format obiectul Dosarului nr. 3483/2003 al Tribunalului Bistrița - N s-a solicitat rectificarea și radierea înscrierii dreptului de proprietate și a ipotecii, în favoarea - SA și - SA. Judecătorul sindic desemnat în dosarul de faliment nr. 23/F/1999 privind pe debitoarea - SA a respins acțiunea, reținând, pe de-o parte, că repunerea părților în situația anterioară nu mai este posibilă, întrucât structurile au suferit modificări sau au fost demolate și reconstruite de cumpărătoare, drepturile reclamantei derivând din contractul nr. 277/ 7 iulie 1999, fiind stabilite în dosarul 840/2000 al Tribunalului Bistrița - N la suma de 114.505,2912 lei; pe de altă parte s-a reținut faptul că în ce privește încheierea contractelor de ipotecă, acestea și au produs efectele, întrucât - SA era un terț de bună credință față de raporturile dintre cele două societăți.
La data pronunțării respectivei hotărâri, bunurile imobile ale - SRL au fost lichidate în întregime, întreaga sumă fiind distribuită către - SA.
Astfel, în absența încheierii contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică încheiat de către pârât fără acordul societății, instituirea dreptului de ipotecă în favoarea - SA nu ar fi fost posibilă. În acest mod, arată reclamanta nu poate fi contestat raportul de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul cauzat.
Pârâtul invocând prev.art.3 din Decretul nr.167/1958 solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă, invocând că se referă la pretenții bănești nevalorificate căror scadență era 31.12.1999, în condițiile în care în contractul de vânzare-cumpărare s- menționat că diferența de preț neachitată va trebui plătită până la finele anului 1999.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției, întrucât existența pagubei nu putea fi cunoscută anterior distribuirii sumelor obținute din vânzarea bunurilor - SRL, în procedura de lichidare reglementată de Legea nr. 64/1995, raportul final al lichidatorului fiind aprobat prin sentința civilă nr. 229/C/21.06.2005 Tribunalului Bistrița -
Prima instanță a reținut că la data de 7.07.1997 s- încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr.277/1997, între reclamantă reprezentată la acea dată de pârâtul și - SRL, având ca obiect imobile construcții și teren, prețul fiind stabilit la 670.771.500 lei (ROL).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.661/26.03.1999 reclamanta reprezentată prin pârâtul înstrăinat cumpărătoarei - SRL imobilul evidențiat în CF 1059 B, prețul fiind stabilit la 793.000.000 lei (ROL), din care diferența de 455.000.000 lei (ROL) urma să se achite până la 31.12.1999.
Prin Sentința civilă nr. 212/C/14.02.2002 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr. 3399/2001, definitivă și executorie de la aceeași dată, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea Agricolă în contradictoriu cu - SRL și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 661/26.03.1999 mai sus arătat, dispunându-se repunerea părților în situația anterioară (restituirea prestațiilor), cu motivarea că reclamanta nu a acordat pârâtului împuternicirea de a încheia contractul de vânzare-cumpărare autentic.
Prin Sentința civilă nr. 2639/29.11.2002 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr. 845/2000, definitivă și executorie de la aceeași dată, s-a admis în parte declarația de creanță formulată de reclamanta Societatea Agricolă în contradictoriu cu debitoarea - SRL și s-a constatat că reclamanta are o creanță față de debitoare în sumă de 1.145.052.912 lei (ROL) și s-a dispus înscrierea acestei creanțe pe creditorilor în dosarul de faliment nr. 23/F/1999.
În motivarea acestei hotărâri s-a retinut că - SRL este în faliment, iar reclamanta Societatea Agricolă a depus o declarație de creanță pentru suma de 1.145.052.912 lei ROL, din care suma de 455.000.000 lei ROL reprezintă diferență de preț neachitată din contractul nr. 277/1997, iar suma de 690.052.912 lei ROL reprezintă influențe rezultate prin modificările de curs valutar, de asemenea, reținându-se că a rămas valabil contractul nr. 277/7.07.1997.
Reclamanta a înțeles să solicite obligarea pârâtului la plata sumei de 114.505,2912 lei (RON), cu titlu de prejudiciu reprezentând diferența de preț și penalitățile datorate de - SRL în baza contractului sub semnătură privată nr. 277/7.07.1997 mai sus arătat, invocând ca și temei răspunderea delictuală pentru fapta proprie reglementată prin dispozițiile art.998, 999.civ.
Potrivit disp. art. 1 a1.1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, acesta fiind de 3 ani potrivit prev. art. 3 a1.1 din același act normativ.
Din cuprinsul art.8 a1.l din Decretul nr. 167/1958 reiese că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
În ceea ce privește paguba, reclamanta a cunoscut-o cel mai târziu la data de 29.11.2002, când aceasta a fost cuantificată, și anume la data pronunțării Sentinței civile mai sus arătată cu nr. 2639/2002 a Tribunalului Bistrița -N, prin care s-a admis declaratia sa de creantă fată de - SRL în sumă de
114.505,2912 lei (RON), egală cu prejudiciul invocat de reclamantă.
Referitor la cea de-a doua condiție ce determină curgerea termenului de prescripție, și anume cunoașterea celui care răspunde de pagubă, și aceasta a fost îndeplinită cel mai târziu la data de 14.02.2002 când prin sentința civilă nr. 212/2002 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 661/1999, prin care s-a reținut că pârâtul a încheiat contractul fără o împuternicire din partea reclamantei.
Fără a analiza pretențiile solicitate de reclamantă sub aspectul temeiniciei lor, ci doar din punct de vedere a prescripției dreptului la acțiune invocată pe cale de excepție de către pârât, și având în vedere faptul că reclamanta a introdus prezenta acțiune doar la data de 3.10.2006, cu mult peste termenul de 3 ani, instanța a constatat că acțiunea formulată este prescrisă.
Ținând seama de aceste considerente, instanța a admis excepția dreptului la acțiune invocată de pârât, și a respins astfel acțiunea.
Instanța nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate de pârât, acestea nefiind dovedite prin nici un înscris.
Prin decizia civilă nr. 80/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a admis ca fiind fondat, apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA AGRICOLĂ SA - prin lichidator împotriva sentinței civile nr. 255/2007 pronunțată la data de 30 ianuarie 2007 de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr-, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Judecătoriei Bistrița.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că Judecătoria Baf ost investită cu solutionarea actiunii civile formulată de reclamanta -. Agricola SA în contradictoriu cu pârâtul prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de -,2912 lei actualizată cu rata inflației, acțiune întemeiată pe dispozițiile art.998 - 999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală.
Este necontestat faptul că la data de 7 iulie 1997 între societatea reclamantă reprezentată la acea dată de către pârâtul în calitate de președinte și -. SRL s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare prin care reclamanta a înstrăinat acesteia din urmă imobilele construcții și teren cu prețul de 670.771,500 lei iar ulterior s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 661/26 martie 1999 de Biroul notarului Public prin care reclamanta a înstrăinat imobilul teren și construcții din CF 1059 B cu prețul de 793.000.000 lei din care restul de 455.000.000 lei urma să se achite la data de 31 decembrie 1999.
Prin sentința civilă nr. 212/C din 14 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar 3399/2001 definitivă și executorie la solicitarea reclamantei s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 661 din 26 martie 1999, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară (restituirea prestațiilor) cu motivarea că pârâtul nu a avut împuternicire din partea reclamantei de a încheia contract de vânzare-cumpărare autentic.
Tot necontestat este faptul că prin sentința civilă nr. 2369/2002, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr. 845/2000 s-a admis în parte declarația de creantă formulată de reclamantă în contradictoriu cu debitoarea -. SRL
Soluția instanței de fond este greșită în ce privește stabilirea momentului de început al curgerii termenului de prescripție ca fiind 9ata pronunțării sentinței civile 212/C/2002 a Tribunalului B-
În conformitate cu art.8 din 167/1958 "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
În materia calculării termenului de prescripție, potrivit reglementărilor din 167/1958, este cunoscut principiul că prescripția începe să curgă în momentul nașterii dreptului la acțiune.
Prin disp.art.8 din 167/1958 legiuitorul a înțeles să stabilească ca moment al începerii curgerii termenului de prescripție o dată care să corespundă exigențelor practice, deoarece există situația când creditorul ia cunoștință de producerea pagubei într-un moment care. se poate situa anterior săvârșirii faptei sau situații când prejudiciul se produce după data săvârșirii faptei ilicite.
În speță prejudiciul de care este privată reclamanta nu a fost cunoscut de acesta la data pronunțării sentinței civile 212/C/2002 a Tribunalului Bistrița -N prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 661 din 26 martie 1999. Aceasta deoarece prin hotărârea citată s-a dispus
repunerea părților în situația anterioară (restituirea prestațiilor) reclamanta fiind în imposibilitate de a acționa pentru repararea unui eventual prejudiciu.
Cum prin hotărârea mai sus menționată nu s-a dispus restabilirea situației de CF anterioară, cumpărătoarea -. SRL B intabulându-și dreptul de proprietate în CF a procedat la dezmembrarea imobilelor după care prin contractul de ipotecă cu nr. 42 și 43 din 31 mai 1999 ipotecat aceste imobile către -. SA - Sucursala B și aceasta în vederea garantării unor împrumuturi.
Prin acțiunea obiect al dosarului 3483/2003 al Tribunalului Bistrița -N, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu -. SRL B (în faliment prin lichidator judiciar, -. SA - Sucursala B, -. Pro SRL B) să se dispună rectificarea și radierea intabulării dreptului de proprietate înscris în favoarea -. SRL B, reînscrierea pe reclamantă cu radierea ipotecii însă prin sentința civilă 2200/C din 5 decembrie 2003 s-a respins această acțiune cu motivarea că repunerea în situația anterioară nu era posibilă a fi făcută în natură deoarece construcțiile înstrăinate au suferit modificări ori au fost demolate și reconstruite de către cumpărătoare.
Este cert faptul că anterior datei de 5 decembrie 2003, data pronunțării sentinței atacate, reclamanta nu a luat cunoștință de producerea prejudiciului astfel că în mod greșit instanța de fond a reținut că acțiune a este prescrisă.
Acțiunea în răspunderea civilă delictuală a fost intentată la data de 3 octombrie 2006 deci în termenul de 3 ani prev.de art.3 alin.l din 167/1958. Abia prin sentința civilă nr. 2200/C/5 decembrie 2003 s-a stabilit imposibilitatea repunerii părților în situația anterioară, în sensul restabilirii situației anterioare în natură, astfel că în speță nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.8 din Decretul nr.167/1958, soluția instanței de fond este greșită.
Raportat la specificul speței, la situația specială a cumpărătorului care a fost supus procedurii falimentului și ținând seama de normele imperative ale legii speciale privitoare la termenele de înregistrare a creanțelor, referirea instanței de fond la data pronunțării sentinței civile nr. 2369/2002 ca moment de început al termenului de prescripție nu are suport legal, acesta deoarece reclamanta a uzat de toate mijloacele pentru recuperarea prejudiciului.
Retinând că actiunea reclamantei a fost formulată înaintea termenului de prescripție de 3 ani prev.de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, tribunalul în baza art.297 alin.1 Cod procedură civilă, a admis apelul, a desființat hotărârea atacată și trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța după legala citare a părților va analiza pe fond pretențiile reclamantei în raport de condițiile răspunderii civile delictuale prev.de art.998-999 Cod civil.
Impotriva acestei decizii declarat recurs în termen legal pârâtul, solicitând admiterea sa și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca nefondat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat următoarele:
La data de 7.07.1997 pârâtul încheiat în numele reclamantei un antecontract de vânzare-cumpărare, având împuternicire legală pentru încheia actul.
La data de 26.03.1999 încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, folosindu-se de aceeași împuternicire primită din partea societății reclamante, al cărei reprezentant era, în cursul lunii iulie 1997.
După ce pârâtul pierdut calitatea de reprezentant al societății, aceasta depus o plângere penală împotriva pârâtului, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, pentru aceasta din urmă aplicându-i-se amendă administrativă.
Prin sentința civilă nr. 212/C/2002 contractul de vânzare-cumpărare autentic încheiat de pârât fost anulat, iar prin sentința civilă nr. 2200/C/5.12.2003 acțiunea societății reclamante având ca obiect rectificare CF și radierea intabulării a fost respinsă.
Invocând aceste acte jurisdicționale în succesiunea lor în timp, pârâtul recurent arată că la data de 3.10.2006 când reclamanta promovat prezenta acțiune în despăgubiri, întemeiată pe prev.art.998-999.civil, dreptul la acțiune era prescris prin raportare la disp.art.8 din Decretul nr.167/1958, care stabilește momentul deschiderii dreptului la acțiune.
Astfel, fapta ilicită a fost cunoscută de reclamantă în anul 2001, când s-a emis ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N prin care pârâtului i s-a aplicat o amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
Prejudiciul cauzat reclamantei a fost cunoscut de aceasta la data de 31.12.1999, când se împlinea scadența achitării diferenței de preț pentru imobilul înstrăinat în baza contractului autentic încheiat de pârât la data de 26.03.1999.
Întrucât vinovăția pârâtului fost stabilită în plan penal, reclamanta a promovat acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârât, soluționată prin sentința civilă nr. 212/C/14.02.2002a Tribunalului Bistrița -N, în sensul admiterii, constatării nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare nr. 661/26.03.1999 și repunerii părților în situația anterioară.
În concluzie, termenul de începere al cursului prescripției este data când cele două elemente prevăzute de art.8 din Decretul nr.167/1958 erau cu certitudine cunoscute.
Împrejurarea că în anul 2003 reclamanta a mai promovat o acțiune în rectificare CF este irelevantă, pentru că privește o operațiune juridică ce nu afectează prejudiciul, ci doar modul de recuperare al acestuia, și cu certitudine nu poate fi opusă pârâtului.
Termenul de 5.12.2003 la care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2200/2003 a Tribunalul Bistrița - nu are nici o semnificație juridică în raportul dintre reclamantă și pârât, născut din fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu săvârșită de pârât.
Prin întâmpinarea formulată (14-16), reclamanta a solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării, reclamanta a arătat că recurentul nu invocat motivul de nelegalitate pe care își întemeiază calea de atac, și situația prevăzută de art.304 Cod proc.civ. în care se încadrează.
Reclamanta a arătat că cunoscut faptul că repunerea părților în situația anterioară dispusă prin sentința civilă nr. 212/C/2002 Tribunalului Bistrița - nu este posibilă, doar la data pronunțării sentinței civile nr. 2200/C/5.12.2003 când acțiunea în rectificare CF a fost respinsă.
Anterior acestei date, reclamanta nu putea cunoaște existența prejudiciului, în raport cu dispozițiile sentinței civile nr. 212/2002 a Tribunalului Bistrița -N, fiind îndreptățită să acționeze pentru repunerea în situația anterioară prin restituirea prestațiilor reciproce.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Problema de drept care se ridică în prezentul litigiu este aceea a stabilirii momentului de la care începe să curgă termenul general de prescripție extinctivă prev.de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Prima instanță a considerat că reclamanta cunoscut existența pagubei cel târziu la data de 29.11.2002, când prin sentința civilă nr. 2639/2002 a Tribunalului Bistrița -N s-a admis declarația sa de creanță față de - SRL.
Totodată, cunoscut și persoana răspunzătoare de producerea pagubei, cel mai târziu la data de 14.02.2002, când prin sentința civilă nr. 212/2002 a Tribunalului Bistrița -N s- constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.661/1999 încheiat de pârât fără o împuternicire din partea reclamantei.
Raportând aceste date la data de 3.10.2006 când reclamanta a promovat prezenta acțiune, a constatat că dreptul la acțiune este prescris.
Cu ocazia soluționării apelului, tribunalul a stabilit că data de la care începe să curgă termenul de prescripție este 5.12.2003, când prin sentința civilă nr. 2200/C/2003 a Tribunalului Bistrița - s-a stabilit imposibilitatea repunerii părților în situația anterioară în sensul restabilirii situației de carte funciară, prin rectificarea înscrierilor solicitate de reclamantă.
Curtea apreciază că data luată în considerare de tribunal ca moment al începerii cursului prescripției extinctive este cea corectă. Împrejurarea că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița - din anul 2001 pârâtul a fost sancționat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, nu are nici o relevanță pentru stabilirea termenului de la care începe să curgă prescripția.
Nici sentința nr. 229/C/21.06.2005 a Tribunalului Bistrița - prin care s-a aprobat raportul final al lichidatorului și nici sentința civilă nr. 2639/29.11.2002 Tribunalului Bistrița -N, prin care s-a admis în parte declarația de creanță a reclamantei în contradictoriu cu debitoarea - SRL și s- constatat că reclamanta are o creanță în sumă de 1.145.052.912 ROL, nu prezintă relevanță pentru stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul prescripției.
În vederea determinării acestei date singurele aspecte relevante sunt următoarele: sentința civilă nr. 212/14.02.2002 Tribunalului Bistrița - prin care s- constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.661/26.03.1999 cu privire la imobilul înscris în CF 1053 B, nr.top 3145/1/1 și s- dispus repunerea părților în situația anterioară.
Această hotărâre deși dispune repunerea părților în situația anterioară, în condițiile în care prestația reclamantei constat în transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil, urmată de intabularea dreptului în favoarea pârâtei cumpărătoare, în lipsa unei dispoziții exprese de radiere a dreptului de proprietate al pârâtei și restabilirea situației anterioare de CF, nu a putut fi valorificată.
În concret, reclamanta nu a putut uza de această hotărâre judecătorească irevocabilă, în sensul de solicita serviciului de carte funciară radierea dreptului de proprietate al pârâtei - SRL B, astfel încât imobilul evidențiat în CF 1053 B să reintre în patrimoniul său.
Dată fiind această dispoziție de repunere a părților în situația anterioară, reclamanta a promovat o nouă acțiune înregistrată sub nr. 3483/2003 la Tribunalul Bistrița -N, prin care solicitat rectificarea și radierea intabulării dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei - SRL, din CF 7337 și reînscrierea acestui drept în CF 1059 în favoarea reclamantei, radierea ipotecii înscrise asupra imobilului evidențiat în CF 7337 în favoarea creditoarei Post SA B, și constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă nr.42/1999.
Prin sentința civilă nr. 2200/C/5.12.2003 Tribunalului Bistrița -N, această acțiune a fost respinsă, reținându-se în esență că deși contractul autentic de vânzare-cumpărare fost anulat, drepturile vânzătoarei rezultate din contract au fost stabilite de instanță prin stabilirea unei creanțe de 1.145.052.912 lei, situație în care vânzătoarea nu mai poate pretinde anularea vânzării și reînscrierea imobilelor vândute în proprietatea sa.
Această hotărâre rămas irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac.
Rațiunea pentru care curtea apreciază că data pronunțării acestei sentințe este cea de la care începe să curgă termenul de prescripție este aceea că abia la această dată reclamanta are interesul de solicita despăgubiri bănești, în urma statuării irevocabile a imposibilității restabilirii în natură situației anterioare.
Demersul reclamantei prin care încercat repunerea în situația anterioară prin reintrarea în patrimoniul său imobilului înstrăinat de pârât nefiind unul reușit, singura modalitate rămasă la dispoziția sa după data de 5.12.2003 a fost aceea de solicitare de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea actualizată a diferenței de preț neîncasată.
Împrejurarea că în favoarea reclamantei a fost recunoscută creanța în cuantum de 1.145.052.912 lei, prin sentința nr.2639/29.11.2002 Tribunalului Bistrița -N, nu atrăgea inadmisibilitatea demersului de a solicita repararea prejudiciului suferit în natură, prin restabilirea situației anterioare de CF, astfel încât nu i se poate imputa promovarea acțiunii înregistrate sub nr.3483/2003 la Tribunalul Bistrița -
Evident că reclamanta întreprins toate demersurile pe care le-a apreciat viabile, pentru recuperarea imobilului în natură, și abia la momentul la care a avut certitudinea că aceasta nu mai este posibilă, se poate aprecia că început să curgă termenul de prescripție extinctivă înăuntrul căreia poate să promoveze o acțiune în despăgubiri bănești, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare înstrăinării imobilului de către pârât, fără avea împuternicire în acest sens.
Din cele anterior arătate, reiese că această dată este cea de 5.12.2003, când s- pronunțat sentința civilă nr. 2200/C/2003 Tribunalului Bistrița -N, prin care acțiunea de rectificare CF fost respinsă.
Pentru aceste considerente, văzând și prev.art.312 alin.1 Cod proc.civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul D împotriva deciziei civile nr. 80/A din 10 octombrie 2007 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. MV dact.GC
2 ex/31.01.2008
Jud.apel:,
Președinte:Viorica CrișanJudecători:Viorica Crișan, Marta Carmen Vitos Traian
