Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 281/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 281/R/2010
Ședința publică din data de 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTORI: Ioana Tripon, Dana Cristina Gârbovan Sergiu
-- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2631 din 07.10. 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- privind și pe reclamanta - SRL C N, având ca obiect litigiu de muncă - pretenții.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 2 februarie 2010, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2631 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul, acesta fiind obligat la plata în favoarea reclamantei a echivalentului în lei la data plății, a sumei de 10.000 USD, reprezentând penalitate fixă decurgând din nerespectarea clauzei de neconcurență, precum și la plata sumei de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta și pârâtul au încheiat contractul individual de muncă înregistrat la. sub nr. 45031/11.10.2006 prin care pârâtul a fost angajat în funcția de agent vânzări Cod -, pe o perioadă nedeterminată.
La acest contract individual de muncă părțile au încheiat actul adițional nr. 306/30.09.2006, prin care au stabilit o clauză de neconcurență potrivit căreia angajatul se obligă să nu desfășoare direct sau indirect activități concurențiale cu ale angajatorului pe întreaga perioadă a derulării raporturilor de muncă precum și pe o perioadă de 2 ani (doi ani) de la data încetării (indiferent de motiv) a contractului individual de muncă, în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurență.
Indemnizația de neconcurență este de 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă, sau în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
Angajatul se obliga să informeze în scris lunar angajatorul despre activitatea sa, iar nerespectarea clauzei de neconcurență poate duce la desfacerea imediată a contractului individual de muncă al angajatului conform art.61 lit.a Codul muncii (în cazul în care acesta mai este angajat al societății) precum și la angajarea răspunderii materiale a angajatului în vederea recuperării prejudiciului suferit de către societate dacă prejudiciul este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adițional.
Angajatul, indiferent dacă contractul de muncă cu angajatorul a încetat sau nu, este obligat la plata unei penalități fixe de 10.000 USD (zecemii USD, plătibilă în lei la cursul BNR din ziua plății) în favoarea angajatorului dacă prejudiciul, este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adițional.
La această sumă se adaugă prejudiciul suferit de către angajator, dacă prejudiciul este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adițional.
S-a reținut că raporturile de muncă au durat până la data de 11.06.2007, când contractul de muncă a încetat prin desfacere disciplinară în temeiul art. 61, lit. a, angajatorul emițând în acest sens Decizia de concediere nr. 47/12.06.2007.
Referitor la evaluarea daunelor - interese, instanța a reținut că stabilirea întinderii acestora poate fi făcută de instanța de judecată, prin acordul de voință al părților și direct prin lege.
Prin încălcarea clauzei de neconcurență, pârâtul a determinat și activarea clauzei penale sub forma unei sume fixe de bani, părțile determinând la încheierea actului adițional întinderea daunelor pe care debitorul trebuie să le plătească în cazul nerespectării clauzei, creditorul fiind ținut să dovedească faptul neexecutării, executării defectuoase sau cu întârziere a prestației, potrivit prevederilor art. 1066-1072 Cod civil.
Tribunalul, din probatoriul administrat în cauză, a reținut că pârâtul a acționat, în calitatea sa de angajat al societății reclamante, contrar intereselor acesteia, prin faptele sale prejudiciind în mod grav interesele angajatorului, astfel în calitate de agent de vânzări s-a deplasat la diferiți clienți ai reclamantei unde a ridicat aparatele de încărcare electronică proprietatea societății, aparate predate acestor societăți în cadrul derulării operațiunilor comerciale și le-a înlocuit cu alte aparate, proprietatea unei societăți comerciale care desfășoară activități comerciale concurente cu ale reclamantei.
Neexecutarea contractului invocată de către pârât nu a fost reținută, raporturile de muncă dintre părți încetând prin concedierea disciplinară a salariatului. În fapt, ca urmare a încetării raporturilor de muncă dintre părți, nu a existat nicio perioadă de timp până la încălcarea de către pârât a clauzelor menționate, acesta angajându-se imediat la societatea concurentă. Astfel, reclamanta nu a fost în măsură să achite indemnizația de neconcurență, devenind aplicabile prevederile art. 24..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii cu consecința respingerii ca nefondată a acțiunii principale promovate de reclamanta - SRL.
În motivarea recursului, arată că prima instanță a interpretat eronat și a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză actul dedus judecății.
Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, clauza de neconcurență își poate produse efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă.
Clauza de neconcurență semnată la data de 01.10.2006 prin actul adițional la contractul individual de muncă, impunea obligarea pârâtului în calitate de salariat, de a nu desfășura direct sau indirect activități concurențiale cu ale angajatorului, pe toată perioada derulării raporturilor de muncă și pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestora, în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare pe care angajatorul se obliga să o plătească pe toată perioada de neconcurență.
Reclamanta nu și-a asumat în mod efectiv obligația de plată a indemnizației de neconcurență pe toată perioada activării acesteia, ci doar pe perioada ulterioară încetării raporturilor de muncă, încălcând astfel prevederile art. 21.muncii.
Deși prin clauza de neconcurență reclamanta și-a asumat obligația de plată a indemnizației de neconcurență lunare pe întreaga perioadă de derulare a raporturilor de muncă și pe o perioadă de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă, la determinarea cuantumului, reclamanta a avut în vedere doar perioada ulterioară încetării raporturilor de muncă, acesta fiind stabilită procentual, respectiv 50% din media veniturilor pe ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului de muncă.
Se arată că chiar dacă reclamanta a menționat în clauza de neconcurență obligația de a plăti o indemnizație de neconcurență pe toată perioada activării acesteia, deci și în timpul derulării raporturilor de muncă, aceasta nu a stabilit un cuantum procentual sau o sumă fixă pentru această perioadă, ceea ce dovedește fără echivoc faptul că, în realitate nu și-a asumat nicio clipă obligația de plată a indemnizației pe întreaga perioadă a activării neconcurenței.
Se susține că reclamanta nu și-a îndeplinit niciodată obligația de plată a indemnizației asumate pentru neconcurență.
Deși părțile au încheiat actul adițional care conține clauza de neconcurență după modificarea art. 22 din Codul muncii prin art. 1 pct. 13 din OUG65/2005, în înscris se menționează expres că respectiva clauză își produce efectele pe întreaga perioadă a derulării contractului individual de muncă, precum și pe o perioadă de 2 ani de la încetarea contractului de muncă. De asemenea, angajatorul s-a obligat să plătească lunar indemnizația de neconcurență pe toată perioada în care era în vigoare clauza, însă această obligație de plată a indemnizației lunare nu a fost executată.
Se apreciază că în condițiile în care angajatorul s-a obligat să plătească clauza de neconcurență pe toată durata derulării contractului și nu și-a respectat această obligație, nu poate pretinde executarea contraprestației de către angajat.
S-a mai susținut că, argumentele primei instanțe sunt contradictorii, deoarece deși se reține că în conformitate cu art.22 alin.1 Codul muncii clauza de neconcurență produce efecte după încetarea contractului de muncă, tribunalul a obligat pârâtul să plătească clauza penală pentru nerespectarea clauzei de neconcurență în perioada derulării contractului individual de muncă, nerespectare pentru care reclamanta a decis să îl sancționeze disciplinar, cu desfacerea contractului individual de muncă.
Reclamanta - SRL C-N, prin întâmpinarea de la 9-11 solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 2631/07.10.2009 a Tribunalului Cluj.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
În opinia Curții, elementul esențial ce se impune a fi dezlegat în prezentul litigiu este interpretarea clauzei de neconcurență și a clauzei penale asumate de părți, sub aspectul aplicării sale în timp.
Pornind de la această premisă, Curtea reține că, din modul în care părțile au înțeles să formuleze clauza conflictuală, rezultă în mod evident că aceasta cuprinde două perioade de timp: o primă perioadă corelativă desfășurării contractului individual de muncă și oad oua perioadă, ulterioară încetării contractului, pe o perioadă de doi ani.
Având în vedere caracterul subsecvent al clauzei penale invocate, față de obligația principală - aceea ce neconcurență, Curtea reține că și valabilitatea și aplicabilitatea acestei clauze urmează aceiași perioadă.
În ceea ce privește valabilitatea clauzei de neconcurență, prin decizia nr. 2211/R/2008 s-a decis în mod irevocabil că, prin respingerea cererii reconvenționale având ca obiect constatarea nulității clauzei de neconcurență, nu se mai pot pune în discuție pe cale incidentală sau de excepție motivele de nulitate invocate prin cererea reconvențională.
Ca atare, acest aspect fiind deja tranșat, Curtea va trece la verificarea modului în care această clauză a fost respectată de către părți pe durata derulării contractului.
Prin această clauză, cuprinsă în actul adițional părțile au stabilit că angajatul se obligă să nu desfășoare direct sau indirect activități concurențiale cu ale angajatorului pe întreaga perioadă a derulării raporturilor de muncă precum și pe o perioadă de 2 ani (doi ani) de la data încetării (indiferent de motiv) a contractului individual de muncă.
acestei obligații, angajatorul s-a obligat la rândul său la plata unei indemnizații de neconcurență lunare pe toata durata perioadei de neconcurență.
Din modul în care a fost formulată clauza rezultă în mod indubitabil că și plata indemnizației de neconcurență viza întreaga perioadă convenită, și nu doar cei doi ani ulteriori încetării contractului, așa cum în mod eronat susține intimata.
Este adevărat că obligația de fidelitate față de angajator constituie o obligație principală a salariatului, pe durata desfășurării contractului de muncă, a cărei încălcare duce la angajarea răspunderii acestuia. La fel de adevărată este și susținerea intimatei potrivit căreia obligația de neconcurență face parte din conținutul obligației generale de fidelitate a salariatului față de angajatorul său.
La fel de adevărat este însă și faptul că regulile de mai sus sunt reguli generale și nimic nu împiedică părțile să le circumstanțieze în funcție de interesele lor specifice, desigur cu respectarea cadrului legal. Or, nimic nu împiedică angajatorul ca, printr-o clauză specială, să se oblige la plata unei indemnizații în plus față de salariul convenit pentru respectarea obligației de neconcurență. Ceea ce Codul muncii - modificat prin OUG 65/2005 prevede este obligativitatea acestei indemnizații corelative clauzei de neconcurență în perioada încetării contractului, și nicidecum interzicerea stipulării unei astfel de clauze pe parcursul derulării contractului, așa cum în mod eronat conchide intimata. Reglementarea expresă de către Codul munciia clauzei de neconcurență - prin prevederea unei durate maximale a acesteia și obligativitatea plății unei indemnizații minimale, legiuitorul a înțeles să protejeze în primul rând salariatul față de posibilele abuzuri ale angajatorului, ce ar conduce la încălcarea dreptului său la muncă. Fiind vorba așadar de o normă instituită în special pentru protejarea salariatului, este inadmisibil ca - doar pe cale de interpretare - să se creeze reguli ce duc la împovărarea sa, precum cea de inadmisibilitate a plății unei indemnizații pe perioada anterioară desfacerii contractului, în ciuda unei clauze asumate de ambele părți, așa cum dorește intimatul angajator.
Nici criticile intimatei referitoare la modul de calcul a acestei indemnizații nu pot fi reținute, ele au fost preluate în contract din Codul muncii, prevederi ce au însă, - pe de-o parte - un caracter minimal - și, pe de altă parte, se referă strict la perioada ulterioară încetării contactului. Pe cale de interpretare a contractului, potrivit regulii conform căreia, clauzele trebuie interpretate în sensul în care produc efecte, se poate stabili pentru primele luni o indemnizație de 50% din salariul stabilit, până în momentul în care se va putea face o medie a ultimelor șase luni. Ca atare, acest argument nu este suficient pentru a dezlega intimata de îndeplinirea unei obligații pe care - adevărat - nu era imperativ să și-o asume - dar pe care a ales să și- asume prin semnarea actului adițional.
Față de cele de mai sus, Curtea reține că intimata avea obligația de plată a acestei indemnizații pe întreaga perioadă de aplicabilitate a clauzei de neconcurență, inclusiv pe aceea a desfășurării raporturilor de muncă. Fiind vorba de un contract sinalagmatic, obligația uneia dintre părți își are cauza în îndeplinirea obligației corelative de către partea cocontractantă.
Or, câtă vreme intimata nu și-a îndeplinit obligația de plata a indemnizației de neconcurență, invocarea de către recurentă a excepției de neexecutare a contractului este legitima și temeinică și apare ca un motiv pentru exonerarea de răspundere pentru neîndeplinirea obligației de neconcurență.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 8.pr.civ. va admite recursul declarat de pârât împotriva sentinței pe care o va modifica în întregimea, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2631 din 7 oct. 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtului.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioana Tripon, Dana Cristina Gârbovan Sergiu
- - - - - -
GREFIER
Red./Dact.
/5 ex.
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gârbovan Sergiu
