Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 285/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 285/
Ședința publică din 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelantul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1783/C/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în B,-, - 3,. 4,. 87, sector 3 și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul procesual la. C, b-dul - nr. 18, județul C, având ca obiectrevendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate intimatei reclamante să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1.prc.civ. în referire la art. 160.pr.civ. a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 03.12.2008, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- al Tribunalului Constanta reclamanta in contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului C și Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat instanței sa constate nulitatea absolută a titlului de proprietate al statului asupra imobilului situat în Constanta, str. - din 22 1989, nr.6 (fosta, nr.6) si obligarea pârâților să îi lase in deplină proprietate și posesie imobilul descrie mai sus, cu cheltuieli de judecată.
In expunerea situației de fapt a arătat reclamanta că autorul său a cumpărat, cu actul de vânzare - cumpărare nr. 2141/1940, imobilul in litigiu de la numiții și .
Reclamanta este unicul moștenitor al numitei, soția supraviețuitoare a lui.
Imobilul a trecut în proprietatea statului in baza Decretului nr.92/1950, în mod abuziv, deoarece autorul reclamantei nu se regăsea în nici una dintre categoriile socio-profesionale enunțate de acest act normativ.
In drept au fost invocate dispozițtiile art 480, 483 și urm. civ.
In susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri și anume: copie de pe actul de vânzare-cumpărare din data de 27.07.1940, copie de pe certificatul de moștenitor nr.66/23.11.1960 si nr.947/27.05.1992.
Prin cererea precizatoare din data de 1.03.2007 reclamanta a învederat instanței că înțelege să se judece, în calitate de pârât și cu Municipiul C prin Primar, iar în data de 18.10.2007, în ședință publică reclamanta a renunțat expres la judecata în contradictoriu cu pârâtul Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ședința publică din 01.02.2007, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art.480 civ. excepție ce a fost respinsa în ședința publică din data de 26.04.2007 față de împrejurarea că, la data de 21.12.2006 reclamanta și-a precizat temeiul de drept al acțiunii ca fiind dispozițiile art.480 civ. în referire la dispozițiile Legii nr.10/2001 și față de împrejurarea că aceasta a depus notificare la care nu s-a răspuns nici până în prezent.
Prin Sentința Civilă nr. 1783/18.10.2007 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei și a admis acțiunea promovată de aceasta în contradictoriu cu pârâții Municipiul C, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului C și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost obligat pârâtul Municipiul C, prin primar, să restituie reclamantei imobilul situat în C, str. - din 22 1989 nr.6 (fostă str. - nr. 6), compus din teren în suprafață de 205,52. din măsurători (200. din acte) și construcție. În baza art. 274.pr.civ. a fost obligat pârâtul Municipiul C, prin Primar, la 400 lei cheltuilei de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta în calitate de moștenitoare a defunctei, care la rândul său a fost succesoarea fostului proprietar al imobilului notificat -, parte îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul preluat în mod abuziv în temeiul Decretului nr. 92/1950.
În condițiile în care imobilul situat în C, str. - din 22 1989 nr.6 figurează în prezent în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, este posibilă restituirea în natură a bunului, conform art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel pârâtul Municipiul C, prin Primar, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Reclamanta și-a modificat tardiv cererea, din acțiune în revendicare în
contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001.
- Primăria nu are calitate procesual pasivă.
- Obiectul acțiunii constituindu-l revendicarea pe dreptul comun,
acțiunea era inadmisibilă prin prisma art. 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 22 pct. 5 din Legea nr. 10/2001.
- Reclamanta nu are calitate procesual activă, întrucât
nu a accceptat moștenirea, în termenul de 6 luni prevăzute de art. 600 Cod civil.
- Instanța de fond a aplicat greșit Legea nr. 10/2001, preluarea
imobilului notificat în temeiul Decretului nr. 92/1950 nu conducea automat la concluzia că măsura a fost abuzivă (preluarea fără titlu legal), instanței revenindu-i obligația de a verifica dacă persoana supusă naționalizării se încadrează în Decretul nr. 92/1950.
- Titlul statului este legal, întrucât autorul reclamantei a fost exploatator
de locuințe.
Prin întâmpinare intimata reclam antă a solicitat respingerea apelului ca
nefondat.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile reclamantei se
constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 129 ultimul alineat Cod procedură civilă, judecătorii sunt datori să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății.
Pentru a caracteriza acțiunea introdusă, instanța nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care reclamanta a înțeles să îl atribuie acelor termeni, după natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea acțiunii (art. 84.proc.civ.).
Art. 6 din CEDO prevede că "Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale - de către un tribunal - care va decide - asupra contestațiilor, asupra drepturilor și obligațiilor sale."
În cauză, se reține că reclamanta a investit Tribunalul Constanța cu o acțiune în restituirea imobilului situat în C, str. - din 22 1989 nr.6 (fostă str. - nr. 6), imobil preluat de Stat în baza Decretului nr. 92/1950 de la autorul reclamantei. Reclamanta a menționat în petitul cererii cât și la prima zi de înfățișare că a formulat o notificare conform art. 25 din Legea nr. 10/2001 cu privire la imobilul în litigiu, înregistrată sub nr. 387/04.06.2001, dar până în prezent unitatea deținătoare nu a emis o dispoziție de restituire sau de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent (filele 27, 70 - Dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Prin hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. 1556/2004, Tribunalul Constanțaa obligat pârâtul Municipiul C, prin Primar, să emită dispoziție motivată cu privire la imobilul notificat de reclamantă prin notificarea nr. 3871/4.06.2001, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3499/3.04.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dar până la promovarea prezentei acțiunii pârâtul nu a emis nicio dispoziție.
În această situație reclamanta a investit Tribunalul Constanța, cu o acțiune în restituirea bunului notificat, refuzul unității deținătoare de a emite o dispoziție motivată cu privire la imobil putând fi cenzurat de instanța de judecată - Tribunalul Constanța, competent să soluționeze această cerere în primă instanță.
În acest sens, prin decizia civilă nr. IX din 20.02.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii, a statuat că instanța căreia îi revine competența de a soluționa cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001, este secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XX/19.03.2007, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care, s-a soluționat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Din analiza lucrărilor dosarului se constată că prima instanță a soluționat în mod judicios problema concursului dintre legea specială - Legea nr. 10/2001, și dreptul comun în materia revendicării, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, reclamantul urmând procedura administrativă reglementată de legea specială, procedură ce nu a fost finalizată printr-o dispoziție datorită atitudinii culpabile a pârâtului.
De altfel, problema concursului dintre legea specială și legea generală a fost rezolvată în favoarea legii speciale, conform principiului "specialia generalilus derogant" de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 33/9.iunie.2008, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Se reține astfel că, prima instanță investită cu soluționarea cererii reclamatei de restituire în natură a bunului proprietatea sa - preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului nr. 92/1950, a calificat corect această cerere ca fiind o acțiune fondată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, și a procedat la soluționarea acțiunii conform dispozițiilor legii speciale.
Prin urmare criticile pârâtului ce vizează tardivitatea modificării acțiunii reclamantei și inadmisibilitatea acțiunii în revendicare imobiliară formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, se constată a fi vădit nefondate. Prima instanță a soluționat cauza, în limitele investirii și în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, lege specială de reparație a prejudiciilor suferite de foștii proprietari sau de moștenitorii lor, ca urmare a privării acestora de imobilele proprietatea lor, în perioada 6 martie 1945 - 22 1989.
Și critica ce vizează tardivitatea modificării cererii în privința cadrului procesual pasiv, în referire la pârâtul Municipiul C, prin primar, se constată a fi vădit nefondată.
modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr.10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă, iar în art. 22 stabilit părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume, "persoana îndreptățită la restituire" și "persoana juridică deținătoare a imobilului". Art. 21 din lege stabilește categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății către persoanele îndreptățite, prin dispoziția motivată a organelor de conducere, și prevede în alin. 4 că au calitatea de unități deținătoare și unitățile administrativ teritoriale, în cazul cărora restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
"Persoana îndreptățită la restituire", care are calitate procesuală activă, și "unitatea deținătoare", care are calitate procesuală pasivă, figurează ca atare în ambele faze ale procedurii speciale reglementată de Legea nr.10/2001 și nu pot fi înlocuite de o altă parte astfel că, în cazul în care bunul aparține patrimoniului unei unități administrativ teritoriale, obligația de soluționare a notificării prin care se solicită restituirea lui în natură sau prin echivalent nu poate fi opusă decât "deținătorului", respectiv comunei, orașului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, iar nu reprezentantului lor legal, în nume propriu.
Această interpretare se impune întrucât persoana juridică de drept public are, potrivit legii, personalitate juridică, capacitate de folosință și un patrimoniu în care se pot găsi bunuri care cad sub incidența acestui act normativ, iar din interpretarea legii speciale rezultă cu evidență că în întreaga procedură de restituire primarul nu figurează în nume propriu, ci reprezintă unitatea administrativ teritorială.
La termenul de judecată din 01.03.2007 (fila 48) reclamanta a precizat că înțelege să se judece cu pârâtul Municipiul C, prin Primar, în cererea introductivă strecurându-se o eroare materială, în sensul că s-a menționat că unitate deținătoare a imobilului este Primăria Municipiului C, în loc de Municipiul C, prin Primar.
Prima instanță, în mod corect, în raport de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificat, a reținut că se impune citarea Municipiul C, prin Primar, în calitate de unitate deținătoare, Primăria Municipiului C nemaifiind enumerată în categoria "persoanelor deținătoare" după modificarea art. 21 al. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Și criticile ce vizează calitatea reclamantei de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în C, str. - din 22 1989 nr.6 preluat abuziv de către stat se rețin a fi nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 1989 exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Reclamanta s-a legitimat ca moștenitor legal al defunctei, decedată la 13.11.1985, în baza certificatului de moștenitor nr. 947/27 mai 1992, eliberat de notariatul de Stat al Sectorului 3 B (fila 11 - dosar fond).
La rândul său, autoarea reclamantei a fost moștenitoarea legală a defunctului, decedat la 1 septembrie 1960 - fost proprietar al imobilului notificat, conform certificatului de moștenitor nr. 66/23.11.1960, emis de Notariatul de Stat, Regiunea (fila 10 - dosar fond).
Din actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2141/1940 la ribunalul Constanța, autorul reclamantei a cumpărat de le a vânzătorii și - imobilul situat în "C, str. - nr. 6, cu str. fostă, compus din teren în suprafață de cca. 200. pe care se află construit un imobil cu parter, etaj și mansardă" (fila 9 - dosar fond).
Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950 fiind menționat la poziția 433, pe numele proprietarului, fapt confirmat și de către pârâtă prin adresa nr. 14456/23.01.2007 (filele 55-58 - dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Prin noțiunea de acte doveditoare, în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată și cel al art. 22.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, se înțelege orice acte juridice translative de proprietate (act de vânzare-cumpărare, donație, extras de carte funciară), acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
Conform art. 24 al. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în absența unor probe contrare, existența sau, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Conform art. 24 al. (2) din același act normativ, în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În cauză imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950 de la autorul reclamantei, proprietar al bunului în baza actului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 214/1940 la ribunalul Constanța, iar pârâtul nu a răsturnat prezumțiile legale invocate mai sus, situație în care în mod judicios Tribunalul Constanțaa soluționat problema calității reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea imobilului notificat, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Referitor la caracterul măsurii de preluare a bunului din proprietatea autorului reclamantei se constată că în mod corect prima instanță a reținut că naționalizarea imobilului a fost o măsură abuzivă, conform art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Deși legea specială nu definește noțiunea de "preluare abuzivă", în art. 2 alin. (1) enumeră situațiile juridice care constituie preluări cu acest caracter, iar legiuitorul a prevăzut în mod expres că imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 intră în categoria "imobilelor preluate în mod abuziv", ce intră în câmpul de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Împrejurarea invocată de apelantul pârât, în sensul că autorul reclamantei a figurat în anexa Decretului de naționalizare cu un număr de 5 apartamente, fapt ce îl încadrează în categoria "exploatator de locuințe", este lipsită de relevanță în soluționarea cererii, cât timp însuși legiuitorul a calificat naționalizările dispuse prin Decretul nr. 92/1950 ca fiind măsuri cu caracter abuziv, iar titularii imobilelor preluate în baza acestui act normativ sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii conform legii speciale.
Pentru considerentele expuse în baza art. 296.pr.civ. se va respinge apelul pârâtului Municipiului C, prin Primar, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul apelantul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1783/C/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în B,-, - 3,. 4,. 87, sector 3 și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul procesual la. C, b-dul - nr. 18, județul, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.jud.dec. -/12.12.2008
Tehnored.gref./5ex./17.12.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
