Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 286/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 286
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cormanencu Stanciu Valeria
JUDECĂTOR 2: Olariu Viorica
JUDECĂTOR 3: Pavelescu
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de " " I împotriva deciziei civile nr. 956 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași,având ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta " " I,avocat pentru intimata SC " " SRL I,avocat pentru intimata SC " " SRL I,avocat - pentru intimata SC " - " SRL I și reprezentantul intimatei SC " Industrie " SA I,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al treilea termen de judecată.
Consilier juridic pentru recurenta " " I depune la dosar delegație de reprezentare în instanță,chitanța nr. - din 24 iunie 2008 în sumă de 1 RON prin care face dovada achitării diferenței de timbru judiciar, și un memoriu.
Avocat - pentru intimata SC " " SRL I depune la dosar împuternicire avocațială,note de concluzii și copia chitanței reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Instanța constată că s-a achitat timbrul judiciar în sumă de 0,15 RON.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru recurenta " " arată că în termen legal a formulat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel d e către Tribunalul Iași,susținând că în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă,decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică.
Reprezentantul recurentei arată că în anul 2004 " " a formulat acțiune la Judecătoria Iași,motivând că în ciuda faptului că există decizii ale Tribunalului Iași,Curții de APEL IAȘI și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a redevenit proprietara unui patrimoniu care fusese luat abuziv de autoritățile comuniste în anul 1960,Consiliul Local a înstrăinat acest patrimoniu.
S-a arătat că preluarea abuzivă a patrimoniului s-a făcut în baza unui proces verbal socotit act de donație,însă inițial instanța a considerat că documentul nu a fost încheiat în formă autentică la notar,fiind încălcate dispozițiile art. 813 cod civil ce prevăd că toate donațiile se fac prin act autentic.
Curtea Supremă de Justiție însă a considerat că terenul nu a ieșit din proprietatea Parohiei,ci doar posesia a lipsit.
În aceste condiții,din momentul în care s-a dispus la Înalta Curte de Casație și Justiție admiterea recursului în anulare,din acel moment,împotriva dispozițiilor art. 8 al. 2 din legea nr. 10/2001,care prevăd că imobilelor ce au aparținut cultelor religioase nu li se poate schimba destinația,dispoziții cu caracter imperativ și care lovesc cu nulitatea orice alt act de dispoziție pe care l-ar comite proprietarii posesori până atunci, Primăria a transferat intimatei SC " Industrie " SA I patrimoniul recent câștigat de
SC " Industrie " SA Iav ândut proprietatea la societățile ce sunt pârâte în cauza de față și în aceste condiții, a formulat acțiune în revendicare la Judecătoria Iași.
În perioada în care exista acest proces pe rolul instanțelor,a apărut Legea nr. 275/2005,lege care a modificat Legea nr. 10/2001 și OUG nr. 94/2000 și care reglementează materia retrocedărilor.
În această situație,având în vedere dispozițiile art. 4 indice 1 din Titlul II al Legii nr. 275/2005,reprezentantul Parohiei I,preotul,a precizat că apariția legii,faptul că s-a adresat Comisiei Naționale de restituire a bunurilor ce aparțin bisericii și soluționarea acestei cereri este în curs de derulare sunt de natură a determina suspendarea judecării cauzei.
Instanța a suspendat judecarea cauzei,însă suspendarea s-a efectuat într-o manieră defectuoasă,fapt ce a determinat atacarea cu recurs încheierii de suspendare către unul dintre pârâți.
Tribunalul Iașia admis recursul formulat împotriva încheierii de suspendare și prin decizia pronunțată la data de 8 februarie 2006 decis trimiterea cauzei la Judecătoria Iași pentru a se preciza temeiul legal concret pe care s-a întemeiat decizia instanței de a suspenda cauza.
Cauza a fost restituită la Judecătoria Iași,iar instanța,în loc să ia act de decizia Tribunalului Iași ce era definitivă și executorie,nu a analizat și nu a aplicat dispozițiile acestei decizii,ci a reluat procesul din faza inițială,primind alte cereri cu valoare și conținut juridic de reconvenționale de la pârâți,împrejurare cu totul incorectă.
Reprezentantul recurentei arată că s-au invocat tot felul de excepții ce nu erau întemeiate și s-a pronunțat de către instanță o hotărâre prin care s-a anulat acțiunea ca netimbrată.
Precizează că " " nu a timbrat acțiunea apreciind că erau întrunite condițiile prevăzute de OUG nr. 94/2000 și ale art. 47 din legea nr. 10/2001,potrivit cărora această acțiune nu trebuie timbrată.
Apreciază că este în prezența unui conflict de legi în timp.
Arată că practica judiciară ce a apărut în anul 2004 stabilit că acțiunea în revendicare nu este pasibilă de timbrare odată cu apariția acestor legi.
S-a depus la dosar și o decizie pronunțată în anul 2005,din care rezultă clar poziția fermă a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la asemenea situații.
" " I nu trebuie să timbreze,având în vedere că legea prevede scutirea de plata taxelor de timbru în asemenea situații.
Împotriva sentinței Judecătoriei Iașia formulat apel " " I,iar instanța de apel a pronunțat o decizie în care se copie hotărârea primei instanțe și se respinge apelul formulat de.
Consilier juridic pentru recurentă arată că instanța de apel a respins apelul fără a avea în vedere în vedere și decizia nr. 198 din 8 februarie 2006 Tribunalului Iași,referitoare la cererea Parohiei de suspendare a judecării cauzei,nefiind aplicate astfel dispozițiile legale incidente.
Reprezentantul recurentei solicită a se avea în vedere că a depus la dosar și decizia Curții Constituționale potrivit căreia instanța are obligația de a recunoaște propria hotărâre,însă acea decizie a Curții Constituționale nici nu a fost luată în considerare de instanța de apel.
Instanța de apel nici nu a amintit faptul că a invocat că există o decizie a Tribunalului Iași și a solicitat aplicarea ei.
De asemenea,instanța de apel nu a indicat motivele pentru care trebuie să timbreze acțiunea cu 3200 lei,ci doar menționează faptul că nu s-a timbrat.
" " I a solicitat suspendarea cauzei întrucât este în fața soluției finale ce urmează a fi dată de Comisia Națională pentru restituirea bunurilor ce aparțin bisericii și în această perioadă,așa cum prevede art. 7 din OUG nr. 94/2000 modificată prin Legea nr. 275/2005,orice act și decizie date sunt nule de drept,însă aceste dispoziții nu au fost aplicate de instanță.
Reprezentantul recurentei precizează că instanța de apel nu a explicat de ce trebuie să timbreze în condițiile în care s-a făcut dovada că s-a adresat Comisiei Naționale pentru restituirea bunurilor aparținând bisericii și în condițiile în care a arătat că se află în fața unui conflict de legi,dispozițiile legii nr. 10/2001 și ale OUG nr. 94/2000 prevăzând scutirea de plata taxelor de timbru.
Consilier juridic arată că prin motivele de recurs se critică aceleași aspecte,în sensul că instanța nu a avut în vedere faptul că a arătat că la ora actuală art. 480 Cod civil este inaplicabil în ceea ce privește cererea de revendicare,că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este cu totul alta și că în cel mai rău caz acțiunea ar fi trebuit suspendată până la primirea răspunsului de la Comisia Națională de restituire a bunurilor aparținând bisericii.
Solicită a se avea în vedere că Primăria Municipiului I,Secretariatul Tehnic al Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001,prin adresa nr. 8850 din 8 mai 2006 confirmă faptul că s-a adresat acestui for cu notificare pentru a-i fi retrocedate bunuri imobile aparținând Bisericii.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,a se constata că temeiul de drept invocat de instanțe nu mai este operant și recursul în interesul legii recent admis de Înalta Curte de Casație și Justiție este în sensul susținerii recursului Parohiei,respectiv că inaplicabilitatea art. 480 Cod civil este de natură să oblige aplicarea legii speciale,respectiv art. 47 din legea nr. 10/2001 sau dispozițiile OUG 94/2000 privind taxele de timbru sau dispozițiile suspendării,iar în cazul în care instanța va obliga prin hotărâre să timbreze, se va supune dispozițiilor instanței de control judiciar.
Avocat pentru intimata SC " " SRL I având cuvântul,susține că situația de fapt a fost prezentată mai mult decât cu rea credință de către reprezentantul recurentei.
Apărătorul arată că " " Iap romovat acțiune în revendicare,în petitul acțiunii fiind indicat ca temei de drept articolul 480 Cod civil.
În numeroasele demersuri judiciare efectuate de către reclamantă,aceasta menționează situația de fapt și de drept menționată în petitul acțiunii.
Singura susținere corect prezentată de reprezentantul recurentei este doar faptul că acțiunea în revendicare a fost promovată în anul 2004.
Întrucât acțiunea a fost promovată în contradictoriu cu patru pârâți și apoi cu încă trei și apoi cu alții,era firesc ca pârâții să-și exercite dreptul procesual și să se apere împotriva celor susținute de reclamantă.
Astfel,începând cu anul 2005 toți pârâții,respectiv cei inițial chemați în judecată și ceilalți chemați ulterior,au înțeles să își facă apărări așa cum au considerat,unii formulând întâmpinări, alții invocând că sunt în posesia unor contracte de vânzare - cumpărare în baza cărora foloseau spațiile,alții susținând că au luat niște spații prost administrate și au făcut investiții substanțiale și nu pot lăsa descoperite cheltuieli de ordinul miliardelor.
Toți pârâții s-au apărat cum au crezut de cuviință până în octombrie 2005,când s-a întâmplat incidentul cu încheierea de suspendare a judecării cauzei.
Apărătorul arată că reprezentantul recurentei a punctat că după ce Tribunalul Iașis -a pronunțat în recursul formulat împotriva încheierii de suspendare,prima instanță în mod greșit ar fi reluat judecarea cauzei și a primit cereri reconvenționale din partea pârâților.
Avocat apreciază că susținerile reprezentantului recurentei în acest sens sunt total nelegale și netemeinice.
Avocat solicită a se avea în vedere că obligația reclamantei de a timbra este din vara anului 2004,însă așa cum rezultă din conținutul încheierii din data de 10 ianuarie 2005,reclamantei i s-a pus în vedere la acest termen să precizeze valoarea imobilului solicitat. Reprezentantul reclamantei precizat la acest termen care este valoarea provizorie a imobilului,respectiv de 50.000.000 lei și urma ca valoarea reală a imobilului să fie stabilită prin expertiză.
După un an de la acest termen la care s-a precizat valoarea imobilului,instanța de fond s-a pronunțat și nu este posibil să se invoce în recurs apărări ce nu au legătura cu cauza,fiind făcute doar pentru a induce în eroare instanța.
La termenul din data de 7 februarie 2005 reprezentantul reclamantei depune la dosar dovada achitării timbrajului,însă instanța apreciază că reclamanta nu a timbrat suficient și pune în vedere reprezentantului care sunt diferențele de taxă de timbru ce trebuie complinite. fusese complinit parțial,așa cum rezultă din chitanța atașată la fila 45 în dosarul de fond.
Avocat susține că prin cele expuse a arătat cu câtă rea credință reclamanta - recurentă " 2 I și-a exercitat dreptul procesual. Fiecare pârât a fost obligat de asemenea să timbreze corect cererea.
În luna octombrie a anului 2005,instanța pusese în vedere reclamantei să complinească taxa de timbru datorată,însă în condițiile în care pârâții au invocat mai multe excepții,s-a dat cuvântul la dezbateri cu privire la excepția netimbrării și cu privire la celelalte excepții dirimante.
În acest context,instanța de fond s-a pronunțat față de cererea reclamantei-recurente referitoare la suspendare,în sensul că în ședință publică a respins această cerere cu o motivare succintă și a dat cuvântul pentru susținerea excepțiilor.
După ce a rămas în pronunțare,s-a constatat în condica de ședință că instanța a revenit asupra cererii de suspendare și s-a dispus suspendarea judecării cauzei,fără a se mai repune cauza pe rol.
Împotriva încheierii de suspendare au formulat recurs trei sau patru pârâți, reprezentanții pârâților susținând că nu este posibil să se încalce dispozițiile art. 150 și 151 Cod procedură civilă,cât și dispozițiile referitoare la încheierile interlocutorii și instanța să se pronunțe în ședință publică prin respingerea cererii de suspendare,pentru ca ulterior să se revină și să se dea o altă hotărâre.
Tribunalul a judecat recursul celor trei sau patru pârâți și l-a admis,însă nu în sensul în care lasă să se creadă recurenta.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare și s-a reluat cel de-al doilea ciclu procesual,însă în nici un caz prin decizia Tribunalului Iași de admitere a recursului nu s-a dispus ca instanța de fond să suspende judecarea cauzei.
În aceste condiții,prima instanță a observat cu ce sumă nu a timbrat reclamanta și a pus în vedere reprezentantului recurentei,ce a fost prezent în ambele cicluri procesuale,să timbreze cu diferența de taxă de timbru datorată.
S-a acordat încă un termen de judecată special pentru a se complini taxa de timbru și în aceste condiții recurenta susține că nu trebuia să timbreze.
Solicită a se avea în vedere că la dosar nu există dovada că reclamanta-recurentă " " I ar fi formulat o cerere de reexaminare a taxei de timbru.
Avocat susține că legea timbrului trebuie respectată și tocmai pentru astfel de situații legiuitorul a dat posibilitatea de a se cere reexaminarea taxei de timbru,deci de a se recalcula taxa de timbru.
La termenul la care s-a pronunțat instanța de fond s-a pus în vedere din nou reclamantei să timbreze și nu s-a achitat taxa de timbru datorata.
Instanța de fond a anulat ca insuficient timbrată acțiunea și s-a formulat apel împotriva acestei decizii.
În apel recurenta aduce critici referitoare la faptul ca nu ar exista minuta,ca nu ar fi fost minuta semnată de grefier și că greșit i s-a pus în vedere să timbreze,însă nu se fac discuții cu privire la considerentele deciziei.
Tribunalul Iașia examinat apelul în funcție de criticile aduse de apelantă și s-a pronunțat în sensul respingerii apelului,reținându-se că sunt nelegale criticile aduse cu privire la nesemnarea minutei de grefier,cu privire la încălcarea dreptului la apărare al reclamantei ori că s-ar fi încălcat principiul contradictorialității.
Împotriva deciziei Tribunalului Iașia formulat recurs " " I,reluându-se criticile formulate în fața instanței de apel și pretinzându-se că Tribunalul Iașia greșit,pronunțând o hotărâre nemotivată.
Apărătorul arată că decizia instanței de apel este motivată,Tribunalul reținând prin decizia pronunțată motivul respingerii criticilor aduse prin cererea de apel.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs,prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă,referitor la faptul că instanța de judecată a interpretat greșit natura litigiului,avocat susține că este nefondat,având în vedere că în cauză era vorba despre o acțiune în revendicare și nu era posibil ca instanța să interpreteze greșit o astfel de acțiune.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau dată cu aplicarea greșită a legii,avocat susține cu nu se indică care anume lege a fost aplicată greșit.
Instanța trebuie să verifice cu prioritate calitatea părților și dacă acțiunea este timbrată corespunzător șii în aceste condiții nu se poate invoca că hotărârea este lipsită de temei legal sau ca fiind dacă cu interpretarea greșită a legii.
S-a invocat faptul că s-a încălcat dreptul la apărare al reclamantei-recurente,dar reclamanta avea un reprezentant legal care o reprezenta în temeiul unui mandat și indiferent cum a înțeles reprezentantul reclamantei să-și onoreze acest mandat,nu poate nimeni să răspunsă pentru greșelile mandatarului.
Cu privire la criticile recurentei referitoare la cheltuielile de judecată,avocat susține că în mod corect au fost respinse de instanța de apel,fiind firesc ca cel ce cade în pretenții să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții chemați în judecată într-o acțiune de asemenea complexitate au fost nevoiți să-și facă apărări și în nici un caz cheltuielile nu au fost acordate " de-a valma ",ci în limita chitanțelor existente la dosar.
Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat,cu cheltuieli de judecată,depunând la dosar copia chitanței reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Avocat pentru intimata SC " " SRL I având cuvântul,solicită respingerea recursului și a se constata că prin cererea de recurs recurenta indică faptul că își întemeiază criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă,ori din dezvoltarea acestora nu rezultă că aceste critici s-ar încadra în motivele menționate.
Solicită a se avea în vedere că era primordială chestiunea timbrajului,cererea de suspendare fiind subsecventă chestiunii timbrajului.
Apărătorul solicită respingerea recursului ca fiind nefondat,pentru motivele amplu expuse în întâmpinarea depusă la dosar,fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata SC " " SRL I având cuvântul,arată că din anul 2004 și până în prezent,recurenta " " I nu a făcut altceva decât să atace dreptul de proprietate al întregii străzi - și în tot acest timp nu s-a pus în discuție și calitatea procesuală activă a Parohiei I,având în vedere că " " I nu are personalitate juridică,fiind subordonată și.
Precizează că în Regulamentul de funcționare al Bisericii Ortodoxe Română sunt prevăzute condițiile în care se poate promova o acțiune în revendicare.
Arată că în condițiile în care nu a înțeles să uzeze de dispozițiile OUG nr. 94/2000,nu se poate susține acum că odată cu apariția Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005 i s-a blocat,prin efectul legii posibilitatea de a uza de aceste dispoziții.
Solicită a se avea în vedere că din anul 2004 instanța a pus în vedere reclamantei-recurente să achite taxele de timbru aferente și orice alte discuții sunt inutile.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Interpelat fiind de instanță,avocat precizează că nu înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active,ci face doar o apreciere personală cu privire la acest aspect.
Reprezentantul intimatei SC " Industrie " SA solicită respingerea recursului ca fiind nefondat,fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 26 noiembrie 2004 ( dosar nr. 22614/2004) reclamanta " " Iaî nvestit instanța cu acțiune în revendicarea parterului imobilului din I,strada - nr. 16,în care funcționează spații comerciale,în temeiul art. 480 din Codul civil.
În motivarea cererii,reclamanta arată că imobilul a fost preluat abuziv de stat în anul 1960,este proprietară a bunului,așa cum s-a recunoscut prin decizia Secției Civile a Curții Supreme de Justiție nr. 3948/12.11.2002. Reclamanta susține că la punerea în executare a hotărârii Consiliul Local I i-a predat întreg terenul aferent imobilului,etajul imobilului " care era ocupat de chiriași ai Consiliului ",persoane fizice,nu însă și parterul unde se află spații comerciale,deținute de pârâții SC " " SRL,SC " " SRL, și.
Pârâta SC " " SRL a chemat în garanție SC " Industrie " I,pentru ca în cazul admiterii acțiunii să fie obligată la restituirea prețului primit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 474/2002 la,cheltuielile contractului,cheltuielile necesare și utile și de judecată,motivate pe faptul că a cumpărat de la chemata în garanție spațiul revendicat de reclamantă.
Prin întâmpinarea cu caracter de cerere reconvențională și au solicitat să se constate,în condițiile art. 111 Cod procedură civilă dreptul de proprietate asupra imobilului intabulat în Cartea Funciară nr. 28170 localității I,pentru suprafața utilă de 48,39 mp,pe care l-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5540/2004 autentificat la de la - și,ce sunt chemați în garanție.
În faza judecății în primă instanță se dispune suspendarea prin încheierea din 7 noiembrie 2005 ( dosar nr. 22614/2004 ) la cererea reclamantei,motivată pe faptul că a formulat cerere de retrocedare,conform Legii nr. 247/2005.
Tribunalul Iași,prin decizia civilă nr. 198/2006 casează încheierea de ședință și trimite cauza pentru continuarea judecății;s-a reținut încălcarea art. 150 și art. 151 Cod procedură civilă,că încheierea nu cuprinde motivele pentru care a revenit asupra măsurii inițiale de respingere a cererii de suspendare dispusă în ședință publică,când s-a amânat pronunțarea,iar dezbaterile s-au purtat asupra excepțiilor unite cu fondul cauzei.
Judecătoria Iași,prin sentința civilă nr. 2537 din 8 martie 2007 admite excepția insuficientei timbrări a acțiunii invocate din oficiu și anulează acțiunea ca insuficient timbrată. Lasă nesoluționate excepțiile invocate cu privire la acțiunea formulată de reclamanta - pârâtă.
Respinge ca rămase fără obiect cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți și,precum și cererea acestora de chemare în garanție a pârâților și.
Respinge excepția tardivității formulării cererii de chemare în garanție invocată de SC " Industrie " SA,iar pe fond respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC " " SRL privind pe chemata în garanție SC " Industrie " SA
Obligă pe reclamanta - pârâtă să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 14.275 RON pârâților reclamanți și,în sumă de 3000 RON pârâtei SRL și în sumă de 8.483,22 RON pârâtei SC " " SRL.
Respinge cererea de acordare de cheltuieli de judecată formulată de pârâta SC " " SRL ca nedovedită.
Pentru a pronunța hotărârea,instanța de prim grad a constatat că temeiul juridic al acțiunii este art. 480 Cod civil și că deja s-au achitat taxe de timbru calculate în funcție de valoarea provizorie a imobilului din litigiu,așa cum a fost precizată de către reclamanta - pârâtă,instanța a admis excepția insuficientei timbrări a acțiunii,cu consecința anulării acțiunii ca insuficient timbrată și a lăsat nesoluționate excepțiile invocate de pârâți cu privire la acțiune,fiind prioritară achitarea taxelor de timbru aferente acțiunii.
Deoarece dreptul de proprietate al pârâților - reclamanți și nu mai este contestat,au fost respinse ca rămase fără obiect atât cererea reconvențională a acestora,cât și cererea de chemare în garanție a pârâților și.
Excepția tardivității formulării cererii de chemare în garanție de către pârâta SC SRL invocată de SC Industrie SA a fost respinsă,deoarece până la termenul când s-a formulat respectiva cerere nu se timbrase corespunzător acțiunea și se acordase termen pentru formulare de precizări.
Dar, pe fond,respectiva cerere de chemare în garanție a fost respinsă ca rămasă fără obiect,având în vedere că s-a anulat ca insuficient timbrată acțiunea.
Tribunalul Iași,prin decizia civilă nr. 956 din 21 decembrie 2007 respinge apelul declarat de reclamantă și păstrează sentința dată de judecătorie.
Constată tribunalul că nu este întemeiată critica privind nulitatea hotărârii pentru lipsa încheierii de dezbateri,a nesemnării minutei de grefier ( art. 147 Cod procedură civilă ),în partea introductivă a sentinței fiind consemnate dezbaterile,prevederile art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă nu sunt încălcate,textul neindicând sub sancțiunea nulității absolute cerința semnării actului de grefier.
Reține tribunalul ca neîntemeiate și criticile privind reprezentarea reclamantei la judecată,care a avut termen în cunoștință,principiul contradictorialității,dreptul la apărare nu au fost încălcate,câtă vreme nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt și nu s-a dovedit o vătămare a părții,cererea reconvențională fiind respinsă.
Cu privire la soluționarea acțiunii pe excepție,Tribunalul a constatat că instanța,prioritar verifică,față de alte aspecte de formă sau fond,plata taxelor de timbru,pe care a pus-o în discuția părților,a acordat termen pentru îndeplinirea obligației legale,pe care reclamanta nu a îndeplinit- Excepția insuficientei timbrări a fost invocată și soluționată în condițiile legii,se arată în considerentele hotărârii atacate,reclamanta nu a formulat cerere de reexaminare.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Iașia declarat recurs reclamanta " ",încadrând motivele de recurs în art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă.
În motivele dezvoltate de recurs sunt făcute referiri la temeiul de drept al acțiunii și modificările substanțiale aduse Legii nr. 10/2001,OUG nr. 94/2000 și Legii nr. 247/2005,a modificării practicii J și deciziile Curții Constituționale.
Susține recurenta că într-un prim ciclu procesual,judecata în primă instanță a fost suspendată prin încheiere ( 7.11.2005 ),măsură infirmată de Tribunalul Iași ( decizia civilă nr. 198/8.02.2002 ),prin care cauza este trimisă pentru rejudecare,stabilit temeiul legal concret al cererii,Legea nr. 247/2005,cât și îndrumări obligatorii pentru judecătorii fondului ( art. 315 Cod procedură civilă ) pe care le-au ignorat.
Cu privire la excepția de netimbrare se arată că hotărârile sunt netemeinice și nelegale,Legea nr. 247/2005 care modifică OUG nr. 94/2000 are caracter special,derogatoriu de la dreptul comun,respectiv art. 480 Cod civil:
- instanța nu a pus în discuția părților modul de stabilire a taxei de timbru;
- dispozițiile Legii nr. 247/2005 sunt de imediată aplicare,instanța insistă în timbrarea acțiunii,deși sunt formulate apărări ( memoriul din 8.03.2007) și invocate dispozițiile art. 4 indice 2 din OUG nr. 94/2000,iar acțiunea în revendicare era paralizată legal ( Titlul II Legea nr. 247/2005);
- instanța de fond și de apel aveau obligația de a observa că dispozițiile OUG nr. 94/2000 scutește pe reclamantă de plata taxelor de timbru,că taxa achitată inițial reprezintă taxa pentru cei 9 pârâți și pentru capetele de cerere inițiale.
În dezvoltarea motivelor de recurs sunt aduse critici cu privire la: aplicarea greșită a legii în chestiunea încălcării dreptului la apărare; în soluționarea cererii reconvenționale a mandatului și limitele acestuia dat reprezentantului; cheltuielile de judecată la plata cărora este obligată recurenta,în condițiile în care sunt respinse cererile de chemare în garanție și reconvenționale.
Recurenta precizează că în conformitate cu decizia nr. 198/2006 a Tribunalului Iași,Judecătoria avea obligația să verifice dacă suspendarea a fost cerută în termenul Legii nr. 247/2005,fiind făcută dovada că s-a adresat Secretariatului Tehnic al Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 cu notificare pentru a-i fi retrocedate bunuri imobile aparținând Bisericii.
În motivele de recurs dezvoltate sunt redate și interpretate dispozițiile legale, de drept material și procesual,ce impun,în opinia recurentei suspendarea judecății,prealabil judecării fondului.
Cauza fiind soluționată pe excepție,prioritar,conform art. 137 Cod procedură civilă instanța examinează criticile privind anularea acțiunii ca insuficient timbrată.
Recurenta a învestit instanța de prim grad cu acțiune în revendicare la data de 26 noiembrie 2004,pentru părți din imobilul /construcție situat în municipiul I,strada - nr. 16 parter,deținute de pârâți,persoane fizice și juridice.
Cu autoritate de lucru judecat,prin hotărâri judecătorești s-a statuat că " imobilul " face parte din categoria celor preluate abuziv de stat,fără titlu,acțiunea în revendicare fiind admisibilă ( decizia nr. 3948/2002 a Curții Supreme de Justiție - Secția Civilă).
Obligația plății taxelor judiciare de timbru este impusă prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 ce constituie dreptul comun,pentru acțiunile și cererile adresate în speță instanței de judecată,iar sancțiunea anulării ca netimbrată sau insuficient timbrată este prevăzută în art. 20 al. 4.
În art. 15 litera r din legea nr. 146/1997 se prevede că sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru " cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,precum și cererile accesorii și incidente ",fără a distinge între proprietarii persoane fizice sau juridice. de plata taxei judiciare de timbru sunt orice acțiuni,cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd prin legi speciale că nu sunt datorate taxe de timbru ( art. 15 litera p din Legea nr. 146/1997).
În cauza de față este făcută dovada certă că imobilul revendicat face parte din categoria celor al căror regim juridic este reglementat prin OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase.
Deși în dreptul comun acțiunea în revendicare care are un obiect evaluabil în bani se taxează potrivit art. 2 din legea nr. 146/1997,acțiunea introdusă de reclamantă este scutită de plata taxei judiciare de timbru prin lege specială.
Astfel,acțiunile și cererile în justiție legate de aplicarea OUG nr. 94/2000 și Legea nr. 10/2001,prin OUG nr. 184/2000 s-a stabilit că sunt scutite de plata taxelor de timbru.
Acțiuni și cereri pentru care nu sunt datorate taxe de timbru sunt cele prin care s-a soluționat notificarea și respectiv cererea de retrocedare,cât și cele prin care " persoana " îndreptățită își valorifică dreptul de proprietate încălcat prin preluarea abuzivă,oricare ar fi obiectul acestora.
Curtea are în vedere că acțiunea în revendicare este definită ca mijlocul procedural prin care proprietarul bunului,individual determinat cere instanței să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.
Cum în cauză pentru imobilul în litigiu reclamanta-recurentă a fost lipsită de posesia bunului ca efect al preluării abuzive,acțiunea în revendicare face parte din categoria cererilor accesorii în sensul atât a art. 15 litera r din Legea nr. 146/1997,dar și OUG nr. 94/2000 fiind scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
Reclamanta a susținut constant că nu datorează taxă de timbru,apărare înlăturată de instanță,care în apel avea obligația din oficiu impusă prin art. 292 Cod procedură civilă de a se pronunța pe baza celor invocate la prima instanță.
Faptul că nu s-a formulat cerere de reexaminare nu impune sancțiunea anulării cererii în condițiile în care scutirea de taxe judiciare de timbru este prevăzută de Legea nr. 146/1997 ca normă imperativă de drept comun,dar și de legea specială.
Obiectul acțiunii fiind precizat prin motivele de fapt,în care s-a invocat preluarea abuzivă,indicarea ca temei de drept numai a art. 480 Cod civil nu înlătură incidența art. 15 litera r din legea nr. 146/1997 și a OUG nr. 94/2000 sub aspectul taxei judiciare de timbru.
Curtea are în vedere că instanța are obligația de a judeca pricina în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate care rezultă din motivarea în fapt,chiar dacă temeiul de drept nu este menționat,indicat greșit sau incomplet.
De altfel,obiectul este precizat în faza judecății în primă instanță, prin formularea cererii de suspendare motivată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 și OUG nr. 94/2000.
Pentru considerentele expuse Curtea reține incident motivul de apel încadrat în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,recursul fiind întemeiat.
Constată că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și în temeiul art. 312 al. 5 Cod procedură civilă casează hotărârile și trimite cauza pentru judecata în fond,la Judecătoria Iași.
Cauza fiind soluționată pe excepție,nu se impune examinarea celorlalte motive de recurs,de care va ține seama instanța ce va judeca în fond.
Hotărârile sunt casate în totalitate,atât în cererea principală,cât și reconvențională,chemare în garanție judecate pe excepție.
Curtea are în vedere strânsa legătură între acțiuni,faptul că anularea cererii principale a impus și soluționarea celorlalte cereri fără a se aborda fondul,fiind incidente art. 63 și art. 120 Cod procedură civilă și numai prin această soluție se asigură părților dreptul la judecată în mod echitabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de " " - I împotriva deciziei civile nr. 956 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași și sentinței civile nr. 2537 din 8 martie 2007 Judecătoriei Iași,pe care le casează.
Trimite cauza pentru judecarea în fond la Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 Iunie 2008.
Ptr.
Președinte Judecător Judecător
A în
Grefier
Red.
Dact.
2 exemplare/18 iulie 2008
Tribunalul Iași:
Președinte:Cormanencu Stanciu ValeriaJudecători:Cormanencu Stanciu Valeria, Olariu Viorica, Pavelescu
