Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 287/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.287/A/2008
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vededrea pronunțării, apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N, precum și apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.806 din 7 decembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații reclamanți și, având ca obiect revendicare imobiliară.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
La data de 17 octombrie 2008, apelanții pârâți și, precum și intimații reclamanții și au înregistrat la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.806 din 7.12.2007 Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Statul R prin Consiliul Local C
Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și, împotriva pârâtilor Statul R prin Consiliul Local C N, și, și in consecință, au fost obligați pârâții și sa lase reclamantilor în deplină proprietate și posesie apartamentele nr.2 si 5 situate in C N-, inscrise in CF - C N cu nr.topo. 10646/II si 10646/V.
Instanța mai dispus restabilirea situației anterioare din CF 31059 C N, de sub B 2 si 3, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantilor, transcrierea imobilului cu nr.topo. 10646/V in CF 31059 C N în favoarea reclamanților și sistarea CF - C- Pârâții au fost obligați în solidar să achite reclamanților suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Conform extrasului CF 31059 C N, reclamanții si au fost proprietari tabulari ai imobilului cu nr.topo. 10646/II, apartamentul nr.2 situat in C-N str. - (actuala str.- - ) nr.13, compus din 4 camere si dependințe.
Prin decizia nr.450/04.10.1982 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al județului C s-a dispus terecerea in proprietatea statului a acestui imobil, precum și a unui garaj și a unei magazii din cărămidă, aflate în proprietatea reclamanților, în baza dispozițiilor Decretului nr.223/1974, Statul Român intabulându-și dreptul de proprietate asupra acestui imobil, în CF -
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.30.886/11.11.1996 pârâtii si au cumparat de la Consiliul local C imobilul situat in C N-,.2, compus din 4 camere, cu nr.topo. 10646/II si 10646/V, precum si un garaj, o boxă și împrejmuire-anexă, intabulându-și dreptul de proprietate în Cf -
Prin sentinta civilă nr.477/1999 a Tribunalului Cluja fost respinsă actiunea formulată de reclamanții si împotriva pârâților Consiliul local C N, si, având ca obiect constatarea preluarii abuzive de catre Statul Rai mobilului inscris in CF 31059, constatarea nelegalității preluării terenului menționat in aceeași CF in proprietatea statului, rectificarea înscrierilor din CF, in sensul reinscrierii dreptului de proprietate al reclamantilor asupra apartamentului și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.30886 încheiat între pârâții și Consiliul Local al municipiului C-N.
Prin decizia civila nr.123/2000 a Curtii de APEL CLUJa fost respins apelul declarat de reclamanti impotriva acestei sentințe, iar recursul declarat de reclamanți a suspendat, așa cum rezultă din încheierea din ședința publică din 22.02.2007, în dosar nr- a Inaltei Curti de Casație și Justiție - Secția Civila si de Proprietate Intelectuala.
Prin sentinta civila nr.12031/2003 a Judecatoriei Cluj Na fost admisă in parte cererea de chemare in judecata formulată de reclamanții si împotriva pârâtilor Statul R prin Consiliul local C N, si, SC SA prin lichidator SC - SA, Municipiul C prin Primar și, în consecință, s-a constatat că imobilul înscris inițial în CF 31059 C cu nr.topo. 10646/II comb. cu CF col. 8747 C nr.topo. 10646, în prezent înscris în CF - C N, situat în C-N- (în prezent - - ), compus din 4 camere, hol, antreu, bucătărie, baie, de alimente, 3 terase, un WC, 3 boxe pivniță, garaj și magazie din caramidă, a trecut în proprietatea Statului R fără titlu valabil.
Prin aceeași sentință au fost respinse capetele de acțiune privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr.30886/1996, rectificarea CF - prin radierea dreptului de proprietate al pârâților si reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantilor.
Această sentință a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr.2531/R/2006 a Curtii de APEL CLUJ.
Prin sentința civilă nr.405/2007 a Tribunalului Cluja fost admisă în parte acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C N, s-a dispus anularea dispozitiei nr.41161/2006, pârâtul fiind obligat să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despagubiri pentru imobilului in litigiu. Totodată, a fost respinsă cererea având ca obiect restituirea în natură a imobilului.
Reclamanții au formulat apel impotriva acestei sentinte, judecarea apelului fiind în prezent suspendată.
În privința excepției inadmisibilității acțiunii, nstanța a reținut că este nefondată, deoarece dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 instituie intr-adevar dreptul fostilor proprietari de a-și revendica imobilele preluate de stat fără un titlu valabil, doar dacă acestea nu fac obiectul unor legi speciale de reparație, însă aceste dispoziții legale sunt în vădită contradicție, cu disp.art. 20 și 21 alin.1 și 2 din Constituția României, cât și cu art.6 alin.1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si cu jurisprudenta CEDO în materie.
Dreptul reclamanților de a avea acces la justiției pentru apărarea dreptului lor de proprietate ar fi unul abstract și iluzoriu dacă s-ar aprecia că prezenta acțiune este inadmisibilă, in condițiile in care in temeiul dispozitiilor Legii nr.10/2001 acestia au la dispozitie doar actiunea in constatarea nulitatii contractului de vanzare cumpărare, in cadrul căreia nu se pot compara titlurile părților, ci se analizează strict contractul de vânzare-cumpărare prin care foștii chiriași au dobândit dreptul de proprietate asurpa imobilului, precum și acțiunea împotriva dispoziției primarului de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului, care nu se soluționează în contradictoriu cu foștii chiriași.
In ceea ce priveste fondul cauzei, instanța procedând la compararea titlurilor de proprietate a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.12031/2003 a Judecatoriei Cluj -N s-a constatat că imobilul in litigiu a trecut în proprietatea Statului R fără titlu valabil.
Astfel, în condițiile în care preluarea imobilului de catre stat s-a facut fără un titlu valabil, instanța a apreciat că reclamanții nu și-au pierdut niciodată dreptul de proprietate, pe care și-l pot exercita în temeiul dispozițiilor art.480 și următ. civ. opinie care este în concordanță și cu dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, conform cărora persoanele ale căror imobile au fost preluate fara titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluarii.
Pe de alta parte, parații au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu prin cumpărare de la Statul R, proprietar aparent, care în realitate nu a avut niciodată un drept valabil asupra acestui imobil.
In consecință, instanța a considerat că în cauză trebuie acordată preferință titlului reclamanților, atât ca urmare a constatarii valabilitatii actului prin care acestia au dobandit imobilul si lipsei unui titlu valabil al statului, cât și raportat la faptul ca titlul lor este anterior celui detinut de pârâți.
In opinia instanței, s-a ajuns la această situație regretabilă si frustrantă, atât pentru reclamanți, cât și pentru pârâții si, datorită incoerentei legislative de după anul 1990 în ceea ce privește problema restituirii imobilelor preluate de stat în perioada 1945-1989.
Asa cum s-a retinut de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauza Păduraru împotriva României, acest climat de incertitudine juridică generală ( constând în stabilirea prin acte normative a intinderii notiunii de "titlu" al statului, nu inainte de vânzarea imobilelor foștilor proprietari, asa cum ar fi fost de dorit, ci în timpul derulării procesului de vânzare) constituie o ingerință în dreptul de proprietate al persoanelor ale căror imobile au fost preluate de stat, care nu are o bază legala si nici nu este justificată de un interes general. Totodată s-a reținut că statul nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a reacționa în timp util și cu coerență în fața chestiunii de interes general pe care o constituie restituirea sau vanzarea imobilelor preluate în perioada 1945-1989, fapt care conduce la imposibilitatea proprietarilor de exercitare efectivă dreptului lor de proprietate garantat de art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, fiind incălcat astfel " justul echilibru " ce trebuie sa existe intre cerintele interesului public și imperativele protejării dreptului celui interesat la respectarea bunurilor sale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal pârâții Consiliul Local al municipiului C-N și pârâții și solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului, pârâtul Consiliul Local al municipiului C- a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât a respins nefondat excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților.
Imobilul în litigiu intrat în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr.223/1974, astfel că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil, prin lege, astfel că valabilitatea titlului statului trebuie apreciată în raport cu conținutul actului normativ care a stat la baza dobândirii dreptului de proprietate, respectiv dacă erau sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de acest act normativ.
Având în vedere disp. art.6 alin.1 din Legea nr. 213/1998, prezenta acțiune poate fi soluționată doar în cadrul reglementat de Legea nr.10/2001. Cum în speță, acțiunea este o acțiune în revendicare pe dreptul comun, nu poate fi primită, acțiunea trebuind respinsă ca inadmisibilă.
De altfel, reclamanții au formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001, iar dispoziția emisă de Primarul mun. C-N a fost contestată, făcând obiectul dosarului nr- al Tribunalului Cluj. Admiterea acțiunii promovată de reclamanți mai înainte de finalizarea procedurii prevăzută de Legea nr.10/2001, ar echivala cu o ignorare a dispozițiilor acestei legi speciale.
Pârâții și, au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, chiar dacă în principiu o acțiune în revendicare prin comparare de titluri este permisă în cadrul legislativ actual, susținerea instanței de fond că art.6 din Legea nr. 213/1998, ar fi contrară disp. art.20 și respectiv art.21 alin.1 și 2 din Constituție este nelegală, deoarece atâta vreme cât art.6 din Legea nr. 312/1998 nu a fost declarat neconstituțional, raportat la textele respective din Constituție, trebuie să-și producă efectele, astfel că instanța avea obligația să examineze dacă și în ce măsură disp. art.2 alin. 2 din
Legea nr.10/2001 își produc efecte în speță.
Imobilul în litigiu face obiectul legilor speciale de reparații, respectiv Legea nr. 112/1995 și Legea nr.10/2001, proceduri de care, de altfel reclamanții au și uzat și care până în prezent nu sunt finalizate. Raportat la situația privind dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, rezultată din hotărârile judecătorești pronunțate până în prezent, acțiunea reclamanților urma a fi respinsă ca nefondată. Aceasta, deoarece instanța trebuia să dea eficiență disp.art.6 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora acțiunile în revendicare pe calea dreptului comun sunt inadmisibile, dacă acestea fac obiectul unor legi speciale de reparații, iar pentru a uza de prev.art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, reclamanții ar fi trebuie să fie în posesia unei dispoziții sau hotărâri judecătorești prin care imobilul să le fie restituit în natură. Or, în prezenta cauză, reclamanții sunt lipsiți de posibilitatea exercitării dreptului de proprietate, nefiind în posesia unei dispoziții sau hotărâri judecătorești prin care imobilul să le fi restituit.
Or, în aceste condiții, instanța de fond în mod nelegal a dat preferință titlului reclamanților în raport cu titlul lor de proprietate.
Această concluzie se desprinde și în raport de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a art.1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care ocrotește dreptul de proprietate și care stabilit în timp principiile care guvernează această materie, principii în raport de care concluzionat în sensul că, art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează dreptul la restituirea unui bun preluat în orice mod de autoritățile statale înainte de intrarea în vigoare a convenției în măsura în care statul și-a asumat această obligație de restituire, fie în natură, fie în echivalent.
Mai mult, aceeași practică statuează că art.1 din Protocol nu instituie obligația generală de restituire bunurilor și că acest text nu impune statelor contractante nici o restricție în exercițiul libertăților de a determina domeniul de aplicare legislației pe care vor să o adopte în acest domeniu și în a stabili condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele cărora li se restituie dreptul de proprietate. Prin urmare, dacă un stat a adoptat o legislație de restituire imobilelor, această legislație duce la nașterea unui nou drept de proprietate cu privire la care se poate invoca încălcarea art.1 din primul Protocol adițional. Prin prisma acestor principii, este evident că reclamanții sunt titularii unui drept de restituire în condițiile Legii nr.10/2001, care le conferă dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent, astfel că acțiunea lor în revendicare nu putea fi legal admisă.
Prin întâmpinarea depusă, reclamanții s-au opus admiterii apelurilor, arătând, cu privire la apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N, că, în condițiile în care au solicitat instanței compararea titlului lor cu titlul pârâților și în consecință, să confere preferabilitate titlului lor, potrivit disp.art.21 alin.1 și 2 din Constituția României, acțiunea lor nu poate fi respinsă ca inadmisibilă. În același sens, sunt și disp.art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.20 din Constituția României, texte de lege a căror neaplicare ar echivala cu o gravă încălcare a principiului liberului acces la justiție și a dreptului fiecărei persoane la un proces echitabil.
Referitor la apelul pârâților, reclamanții au arătat că sunt în posesia unei hotărâri judecătorești prin care se constată nevalabilitatea titlului statului, că esențial în cauză este faptul că pârâții au dobândit dreptul de proprietate de la Statul Român, care a preluat imobilul abuziv, fără titlu valabil. A accepta poziția pârâților ar însemna pierderea de către adevăratul proprietar deposedat de către statul comunist a dreptului său, sub imperiul unei constituții care garantează dreptul de proprietate și în condițiile în care tratatelor internaționale garantează dreptul la proprietate privată.
Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.450 din 4.10.1982 a Sfatului Popular al jud. C, imobilul situat în C-N, str. - - (fostă ) nr.13 apartamentul 2, proprietatea reclamanților fost trecut, cu plată în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr.223/1974.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.30886 din 11.11.1996 pârâții, în calitate de chiriași, au cumpărat imobilul în litigiu, iar prin încheierea de CF nr.3990/1998 și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară nr.-
Prin sentința civilă nr. 12031/2003 a Judecătoriei Cluj - a fost admisă în parte cereea de chemare în judecată formulată de reclamanții și împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N, și, și în consecință s- constatat că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil.
Prin aceeași sentință au fost respinse capetele de acțiune privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.30886/11.11.1996, rectificarea CF - C prin radierea dreptului de proprietate al pârâților și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamanților.
Această sentință a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 2531/R/2006 Curții de APEL CLUJ, decizie prin care se reține că, cele statuate de instanța de fond cu privire la legalitatea contractului de vânzare-cumpărare analizat din perspectiva unei corecte aplicări dispozițiilor Legii nr. 112/1995 se impune în cauză, prin efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
Aceeași hotărâre reține că, în raport de disp.art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, este consacrat, cu efect retroactiv un caz de validare în care buna credință este nu doar necesară, dar și suficientă pentru dobândirea unui drept real imobiliar de la un non dominus.
Reclamanții au uzat și de dispozițiile Legii nr.10/2001, notificarea lor fiind soluționată prin acordarea de despăgubiri. Urmare atacării dispoziției de către reclamanți, cauza se află în recurs, în prezent suspendat la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin urmare, întrebarea care se pune în cauză este aceea de a răspunde cărui titlu trebuie acordată preferință, titlului reclamanților ca urmare constatării preluării imobilului de către Statul Român fără titlu valabil, sau contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți în condițiile în care asupra valabilității acestuia s- pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Analizarea acestei probleme trebuie circumscrisă deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii în data de 9 iunie 2008.
Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție decis că "concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogan, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială".
În alineatul 3 al aceleiași decizii curtea a decis că "în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială (Legea nr.10/2001) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, ori securității raporturilor juridice".
Din interpretarea primului aliniat al deciziei rezultă că acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, formulată după intrarea în vigoare Legii nr.10/2001 este inadmisibilă, concursul dintre legea specială nr.10/2001 și dreptul comun fiind soluționat în favoarea legii speciale.
Din interpretarea aliniatului 2 al aceleiași decizii, rezultă că acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun ar fi admisibilă atunci când vizează imobile înstrăinate prin acte de dispoziție foștilor chiriași, de către unitatea deținătoare, caz în care trebuie procedat la compararea titlurilor de proprietate deținute de către părți. Din perspectiva acestui alineat, dispoziția instanței de fond de a respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Statul Român apare ca legală, motiv pentru care urmează a fi menținută.
Soluția instanței de fond de a da preferință titlului reclamanților, persoane îndreptățite, doar pentru faptul că titlul lor este anterior titlului pârâților, nu poate fi primită. Aceasta, pentru că, titlul subdobânditorilor a fost confirmat irevocabil prin respingerea acțiunii în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare întemeiată pe disp.art.46 din Legea nr.10/2001, constatându-se buna credință cumpărătorilor în temeiul art.45 alin.2, teza a II-a din Legea nr.10/2001.
Desigur, s-ar putea spune că, consecințele juridice, deoarece conduc la privarea fostului proprietar de bunul său, ar încălca prev. art.44 din Constituție, privind garantarea proprietății private și disp.art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția europeană. Dar, pierderea dreptului de proprietate de către persoana îndreptățită este o măsură justificată, deoarece conținutul și limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, iar pe de altă parte, jurisprudența a stabilit, în mod constant, că în cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură bunului preluat abuziv de stat, cu sau fără titlu valabil (cum este cazul din speță, titlul subdobânditorilor nefiind anulat), urmează să-i acorde fostului proprietar celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
Unul dintre elementele fundamentale ale superiorității dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care urmărește, ca soluția dată și rămasă definitivă să nu mai fie repusă în discuție (cauza Brumărescu vs. României). În baza acestui principiu "nici una dintre părți nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu singurul scop de a obține o reexaminare cauzei și o nouă decizie despre acest subiect. Prin acțiunea promovată (prezenta cauză), reclamanții urmăresc de fapt să obțină o reexaminare a deciziei civile nr. 2531/R/2006 Curții de APEL CLUJ, irevocabilă, prin care s- constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâții și Statul Român.
În baza celor reținute, instanța apreciază că nu există motive care să justifice o derogare de la principiul securității raporturilor juridice, o privare de proprietate putând fi justificată doar pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
În lumina celor reținute instanța apreciază că pârâții beneficiau de "un bun" în sensul jurisprudenței curții, astfel că prin admiterea acțiunii, pârâții au fost privați de bunul lor în sensul celei de-a doua freze din primul alineat al art.1 din Protocolul nr.1, motiv pentru care, curtea apreciază că acțiunea reclamanților este nefondată și urmează a fi respinsă.
În consecință, în baza art.296 alin.1 Cod proc.civ. curtea va admite apelul declarat de pârâți, va schimba sentinței civile nr. 806/7.12.2007 Tribunalului Cluj, în sensul că, va respinge acțiunea formulată de și împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N, și.
Această soluție se încadrează în cerințele dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 alin.1 din Convenție, interpretat în spiritul preambulului Convenției, care afirmă preeminența dreptului, ca element al patrimoniului comun al statelor membre, unul din fundamentele sale, consacrat în jurisprudența, fiind principiul securității raporturilor juridice și al respectării dreptului de proprietate.
Soluția ce se va pronunța face aplicarea directă a Convenției jurisprudenței, vizând măsurile reparatorii la care, potrivit legii speciale, au dreptul persoanele îndreptățite, garantând în același timp principiul securității raporturilor juridice și al dreptului de proprietate.
În baza art.274 Cod proc.civ. urmare admiterii apelurilor, intimații vor fi obligați să plătească apelanților și suma de 3.047 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții și și Consiliul Local al municipiului C-N pentru Statul Român, împotriva sentinței civile nr.806 din 7.12.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea formulată de și împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N, și.
Menține dispoziția privind respingerea inadmisibilității acțiunii.
Obligă apelanții să plătească intimaților și suma de 3.047 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact.GC
8 ex/3.12.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu
