Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 287/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.287.
Ședința publică de la 26.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Ileana
GREFIER - -
Pe rol fiind judecarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr. 14 din 12.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă - - și intimata-chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât personal și asistat de avocat cu împuternicirea avocațială nr.- din 22.09.2008 aflată la fila 297 dosar fond, intimata-reclamantă - - prin consilier juridic ce depune delegația la dosar, lipsind intimata-chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul recurentului-pârât învederează instanței că în susținerea recursului, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri cu care înțelege să facă dovada valorii reale a imobilului-teren în litigiu.
Reprezentantul intimatei-reclamante - -, învederează instanței că nu se opune la proba cu înscrisuri, solicitată de reprezentantul legal al recurentului-pârât, dar solicită să se ia act că pentru intimata-reclamantă, nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de reprezentantul recurentului-pârât, în cadrul căreia acesta înțelege să depună acte doveditoare privind valoarea reală a terenului în litigiu, o apreciază ca fiind utilă și pertinentă soluționării cauzei și în consecință în temeiul dispozițiilor art. 305.pr.civ. urmează să o încuviințeze.
Reprezentantul recurentului-pârât depune la dosarul cauzei copia unui raport de evaluare și alte înscrisuri, din care comunică câte un exemplar, în ședință publică și reprezentantului legal al intimatei-reclamante.
Reprezentantul intimatei-reclamante - -,nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile ce i-au fost comunicate și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului-pârât, nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe recursul formulat.
Reprezentantul recurentului-pârât, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, rezervându-și dreptul de a solicita cheltuielile de judecată, pe calea unei acțiuni separate.
Reprezentantul intimatei-reclamante - -,pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat de recurentul-pârât, solicitând să se ia act că înțelege să-și însușească înscrisurile depuse la acest termen de recurentul-pârât. În susținerea poziției sale precizează că a timbrat cererea de chemare în judecată la valoarea provizorie stabilită de instanță dar, așa cum rezultă din înscrisuri, inclusiv din cele depuse la acest termen de judecată de recurent, valoarea terenului în litigiu este mult mai mare, astfel încât se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Curtea reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Princerereade chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr-, la data de 19.05.2008, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâtul -, pentru ca instanța să oblige pe acesta să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în- (fosta str. - nr. 35) sector 5,
Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamanta a formulat și o cerere de chemare în garanție a AVAS, solicitând obligarea chematei în garanție ca prin aceeași hotărâre, să restituie valoarea bunului imobil, în cazul admiterii acțiunii principale.
Prin cererea depusă pentru termenul din 30.06.2008, reclamanta a indicat cuantumul pretențiilor sale ca fiind de 500.000 lei.
La termenul din 12.01.2009, Tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.
Prinsentința civilă nr. 14 din 12.01.2009Tribunalul București Secția a V-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect "revendicare imobiliară" privind pe reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtul și chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI în favoarea Judecătoriei Sectorului 5
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 Cod Procedură Civilă, judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, iar potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b, tribunalele judecă procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei. Având în vedere precizarea făcută de reclamantă, precum și faptul că valoarea nu a fost contestată, reținând că este vorba de o necompetență de ordine publică, în temeiul art. 159 pct. 2 Cod Procedură Civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 B - Secția Civilă, în raport cu locul situării imobilului.
Împotriva sentinței civile anterior menționată, pârâtul -, în temeiul prevederilor art. 304 indice 1 pr. civ. a formulatrecurs, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să admită recursul, să caseze hotărârea supusă controlului judiciar, la Tribunalul București, instanța competentă material a se pronunța asupra cauzei, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și cadrul procesual stabilit în temeiul prevederilor art. 112 pr. civ. de către reclamantă.
În subsidiar, în cazul în care se va aprecia că hotărârea pronunțată este legală, a solicitat să se constate nulitatea absolută a încheierii din data de 13.10.2008, prin care instanța a respins excepția de inadmisibilitate pe care a invocat-o, precum și nulitatea absolută a modului procedural, prin care instanța a înțeles a soluționa cererea sa, privind incompatibilitatea judecătorului, cerere care a fost altfel calificată de instanță, cu încălcarea principiului disponibilității, urmare a aplicării prevederilor art. 105-106 pr. civ.:
În motivare, recurentul a arătat că reclamanta a depus o cerere precizatoare în care a fixat o valoare provizorie a imobilului, în sumă de 500.000 lei, intenția clară și fără echivoc a reclamantei, stabilind această valoare provizorie, fiind aceea de a atrage competența tribunalului în soluționarea cererii.
Instanța a dispus măsuri cu caracter dilatoriu, fapt ce a condus la tergiversarea nepermis de mult a acestui dosar, generându-i grave prejudicii, având în vedere calitatea sa de proprietar legal a imobilului, teren și construcție nouă, cu 10 apartamente, situat în-.
Excepția necompetenței materiale a fost invocată de către instanță, fără ca aceasta să motiveze această excepție, fără să aducă argumente în susținerea excepției, pentru a da posibilitate părților să-și expună punctul de vedere, de unde rezultă că scopul instanței a fost acela de a evita soluționarea acestui dosar, după ce a fost tergiversat 9 luni de zile, creându-i în acest fel prejudicii foarte mari, până în prezent, prin faptul că nu a valorificat apartamentele din imobil, din cauza acestui litigiu pe rol și favorizând reclamanta.
Instanța a ignorat total faptul că reclamanta a sesizat tribunalul, cu mai multe cereri, (cerere în revendicare, cerere pe obligație de a face și cerere de chemare în garanție), ori în acest caz pentru a se stabili valoarea litigiului se cumulează sumele invocate pentru fiecare cerere, suma depășind pragul de 500.000lei, la dosar fiind depuse deja, de către reclamantă, taxe de timbru pentru 1.000.000 lei.
Analizând modul în care s-au derulat ședințele din această cauză este lesne de observat că reclamanta încă de la început a urmărit tergiversarea soluționării cauzei, mai întâi prin modul în care a formulat cererea, pe care o modifică pentru a obține alte termene, opoziția vehementă la cererea de preschimbare a termenului formulată de mine, de asemeni prin chemarea în garanție a instituției AVAS, care practic nu are nici o legătură cu vreuna din părți pe acest aspect al imobilului revendicat.
A mai susținut recurentul că soluționarea excepției inadmisibilității s-a realizat cu încălcarea formelor procedurale prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 pr.civ, întrucât s-au încălcat flagrant prevederile art. 261 pr.civ, hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerile instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat apărările părților, nefăcând nici o referire măcar la unul din cele 7 motive, structurate pe puncte atât în cererea mea cât și în concluziile scrise, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar și atrage sancțiunea nulității.
Recurentul a mai criticat modul în care s-a soluționat sesizarea incompatibilității în temeiul art. 25 pr. civ. instanța, calificând-o ca cerere de recuzare, pe alt temei legal decât cel invocat de el și trimițând-o în mod abuziv spre soluționare, cu toate că nu a existat o cerere formulată și nici timbrată instanța a respins-o ca neîntemeiată, ceea ce este inadmisibil într-o instituție europeană democratică, precum și soluționarea excepției lipsei calității procesuale invocată de recurent, care a fost de asemeni interpretată, modificată și reformulată de către instanță, cu totul altfel. Instanța a încercat să analizeze cererea de comparare de titluri la termenul din 17.11.2008, cu două luni de zile înainte de a fi formulată de reclamantă, cerere care a fost depusă de abia la termenul din 12.01.2009.
După ce sentința recurată i-a fost comunicată, recurentul a formulat o completare a motivelor de recurs, prin care în esență a arătat că:
- Hotărârea dată de instanță cuprinde motive contradictorii, confundând susținerile reclamantei cu susținerile pârâtului,
- Instanța nu și-a exercitat rolul activ, în conformitate cu art. 129 pct. 5, pr.civ. pentru că însuși reclamanta susține că această valoare de 500.000 lei este provizorie, valoarea reală a terenului fiind mult mai mare,
- În motivarea hotărârii se specifică de către instanță că pârâtul nu a combătut această valoare, ori așa cum reiese din practicaua hotărârii, această susținere este infirmată.
- nstanța nu a solicitat părților să-și spună părerea despre stabilirea valorii reale prin expertiză, cu toate că în urma sesizării instanței, de către pârât ar fi vorba de o valoare de peste un milion lei, și era obligată de a stabili valoarea reală a taxei judiciare pentru a preveni prejudicierea bugetului de stat.
În continuare, recurentul a expus în detaliu, argumentele criticilor formulate în raport cu sentința recurată, atât în ceea ce privește competența materială a tribunalului d e soluționare în primă instanță a litigiului, cât și cu privire la fondul cauzei dedusă judecății.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a constatat că este fondat recursul pârâtului, pentru următoarele considerente:
Pentru stabilirea competențeiratione materiae, criteriul valoric este determinabil în funcție de câtimea pretențiilor deduse judecății.
Prin cererea de chemare în judecată, obiect al prezentei cauze, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca instanța să oblige pe acesta să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B,- (fostă -, nr. 35), sector 5.
Reclamanta a formulat și o cerere de chemare în garanție a AVAS, solicitând obligarea acesteia la restituirea valorii imobilului, în cazul admiterii acțiunii principale.
în garanție are caracterul unei cereri cu caracter incidental, iar în cazul litigiilor care au ca obiect acțiuni personale patrimoniale, valoarea obiectului acestora se însumează cu cea a valorii cererii de chemare în judecată, determinându-se în acest fel câtimea pretențiilor deduse judecății, în raport de care este stabilită competența materială a instanței, potrivit prevederilor art. 1 și 2 Cod procedură civilă.
De vreme ce, prin cererea depusă la termenul de judecată din 30. 06. 2008, reclamanta a indicat pentru imobilul pe care îl revendică o valoare provizorie de 500.000 lei, la care se adaugă valoarea pretențiilor solicitate prin cererea de chemare în garanție, Curtea a constatat că în ceea ce privește competența materială a instanței, sunt incidente în cauza art. 2, pct. 1, lit. b, Cod procedură civilă.
Prin urmare, tribunalul și nu judecătoria are competența de a soluționa prezenta cauză în primă instanță.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312, al. 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 304, pct. 9, Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată și, respingând ca nefondată excepția necompetenței materiale a instanței de fond, va trimite cauza la Tribunalul Municipiului B în vederea continuării judecății, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale care garantează respectarea prevederilor art. 6 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului privind procesul echitabil și necesitatea soluționării dosarului în termen rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul recurs formulată de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr. 14 din 12.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă - - și intimata-chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul:
Respinge ca nefondată excepția necompetenței materiale a instanței de fond.
Trimite cauza aceleiași instanțe de fond, în vederea continuării judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
-
Red. / Tehnored. / 2ex.
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Melania Stanciu, Ileana
