Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 290/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.10368.1.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 290/
Ședința publică din 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.1566 din 11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții și Municipiul A reprezentat prin Primar având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent avocat, iar pentru pârâta intimată se prezintă avocat, lipsă fiind pârâtul intimat Municipiul A prin Primar.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar practică judiciară și un set de înscrisuri.
Reprezentanta pârâtei intimate invederează instanței că înscrisurile depuse la acest termen de judecată nu au valoare probatorie.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Arad.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1566/11.12.2008, Tribunalul Arad, cu majoritate de voturi, a admis recursurile declarate de pârâții Primarul mun. A și împotriva sentinței civile nr.3898/02.06.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul cu același număr, pe care a modificat-o în totalitate, în sensul că a respins ca inadmisibilă și prescrisă acțiunea în revendicare imobiliară formulată de către reclamantul împotriva pârâților și Primarul municipiului A, având ca obiect constatarea naționalizării abuzive a imobilului reclamantului, constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare și rectificarea CF.
Prin această decizie, tribunalul, după recalificarea căii de atac, din apel în recurs și fără a mai analiza fondul cauzei, a infirmat și modificat în totalitate sentința judecătoriei, care inițial admisese pe fond acțiunea reclamantului, constatând atât naționalizarea abuzivă de către Statul Român a imobilului situat în A, str. L - nr.12,.1, evidențiat în CF 57011 A nr.top.710/1, cât și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.3298/1998 încheiat între stat și pârâta.
În primă instanță, după administrarea de probe, judecătoria a constatat într-un prim ciclu procesual, respectiv prin sentința civilă nr.5363/2004 a Judecătoriei Arad, că reclamantul este moștenitorul defuncților și, care au fost proprietarii imobilului din litigiu, la data naționalizării de către Statul Român, prin decizia nr.12/1950.
Ulterior, statul a vândut imobilul din litigiu, respectiv apart.nr.1 către pârâta, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07.04.1998, în baza 112/1995.
Judecătoria a respins în prealabil excepțiile prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului, respectiv al inadmisibilității acțiunii, constatând că potrivit unei serii lungi de decizii ale Curții Europene de la Strasbourg în interpretarea art.6 CEDO și a art.1 din primul protocol adițional CEDO, reclamantul a fost lipsit de proprietatea sa fără un temei legitim, nu a fost despăgubit niciodată, în ciuda tuturor eforturilor sale și astfel, se impune o justă reparație.
Această sentință a fost apelată/recurată de către pârâții și primarul mun. A, aceștia susținând că instanța de fond a respins în mode eronat excepțiile prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului, respectiv al inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care pârâta a fost cumpărător de bună-credință și s-a invocat totodată și obligativitatea conformării jurisprudenței instanțelor din România cu decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 09.06.2008.
S-a mai arătat că acțiunea reclamantului este prescrisă, din perspectiva art.45 alin.5 din 10/2001 și în plus, faptul că părțile contractante în baza dispozițiilor 112/1995 au fost de bună-credință la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, Statul Român fiind proprietarul imobilului la data vânzării - anul 1998.
În soluționarea recursurilor, tribunalul s-a referit la disp.art.137 pr.civ. și a analizat excepțiile prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului, respectiv al inadmisibilității acțiunii, astfel cum au fost invocate de către pârâți și a reținut că potrivit art.45 alin.2 din 10/2001-republicată, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr.213/1998, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință. Însă, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii.
În acest context, tribunalul a apreciat că față de data intrării în vigoare a acestei norme, raportat la data introducerii acțiunii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare - 20.07.2006 - acest capăt de cerere din acțiunea reclamantului este prescris.
Pe de altă parte, sub aspectul inadmisibilității acțiunii, tribunalul a reținut că, anterior intrării în vigoare a 10/2001, aplicarea principiului "restitutio in integrum" a fost guvernat de prevederile dreptului comun, respectiv disp.art.480-481.civ. Însă, aplicarea acestui principiu, potrivit legii speciale este supusă unor proceduri speciale prealabile și obligatorii sesizării instanței de judecată. Astfel, după intrarea în vigoare a legii speciale, o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun este inadmisibilă, atât în situația în care s-a declanșat procedura prealabilă și obligatorie prevăzută de legea specială, cât și în situația în care această procedură nu a fost finalizată la data sesizării instanței cu acțiunea în revendicare de drept comun, deoarece există posibilitatea, potrivit legii speciale, de a fi soluționată notificarea și de a se dispune măsuri reparatorii pe calea unei acțiuni în justiție, procedura administrativă prealabilă fiind o condiție specială a exercitării dreptului la acțiune.
Tribunalul a mai adăugat că această condiție prealabilă nu încalcă prev.art.21 din Constituția României, care consacră accesul liber la justiție și nu afectează substanța dreptului garantat atât de legea fundamentală, cât și de art.6 alin.1 din Convenția Europeană a drepturilor Omului, fiind astfel asigurat accesul la tribunale, prin posibilitatea pe care o are persoana îndreptățită de a se adresa instanțelor de judecată, prin contestarea deciziei motivate și prin căile de atac ale apelului și recursului, după parcurgerea procedurii prealabile obligatorii.
Tribunalul a concluzionat că revendicarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este posibilă în condițiile legii speciale nr.10/2001, iar o acțiune în revendicare de drept comun, formulată după intrarea în vigoare a acestei legi este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul, recursul acestuia fiind motivat în drept cu disp.art.304 pct.Cod Penal3 și 9.pr.civ.
În primul rând, recurentul a susținut că hotărârea recurată a fost dată de tribunalul cu încălcarea competenței, în sensul că această instanță ar fi trebuit să soluționeze cauza în apel și nu în recurs, dat fiind faptul că apartamentul din litigiu, conform prețuirii reclamantului are o valoare de cel puțin 30.000 EURO, astfel că în cauză nu pot fi aplicate disp.art.282/1 pr.civ. cum din nou a dispus în mod greșit tribunalul.
Recurentul a susținut că acțiunea sa este o acțiune complexă, prin care cere constatarea nulității titlului statului, ca urmare a naționalizării abuzive, alături de constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare, de rectificare a mențiunilor din careta funciară și de obligare a pârâților de a lăsa reclamantului în deplina posesie și proprietate imobilul din litigiu.
Prin întâmpinările lor, atât pârâta, cât și Primarul municipiului A au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil și în subsidiar ca neîntemeiat, raportat la faptul că valoarea de impozitarea a imobilului din litigiu este de 40.000 lei, astfel că sunt incidente disp.art.282/1 pr.civ.
Curtea, analizând recursul reclamantului, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.292 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este întemeiat, în cauză fiind incidente motivele de casare prev. de art.304 pct.1,3 și 5 precum și cel de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
Astfel, Curtea va constata că tribunalul a interpretat și aplicat greșit disp.art.282/1 pr.civ. rap. la art.112 alin.1 pct.3 pr.civ. în sensul că dătător de ton și de stabilire a competenței materiale a unei instanțe, din punctul de vedere al valorii obiectului litigiului este prețuirea pe care o dă reclamantul bunului ce formează acel obiect, o prețuire rezonabilă și determinabilă.
Astfel, Curtea va constata că reclamantul a prețuit valoarea apartamentului revendicat la suma de 30.000 EURO, fiind în discuție un apartament situat în zona centrală municipiului A, având o componența foarte generoasă, respectiv 3 camere, baie, bucătărie și toate celelalte dependințe, având o suprafață utilă de 176 mp.
Raportat la aceste criterii, este foarte puțin probabil ca acest apartament, chiar și în condiții de criză, să fie evaluat sub suma de 30.000 EURO (cu cât l-a prețuit pretinsul fost proprietar) și care nicidecum nu poate fi evaluat la suma de 40.000 lei, cât este valoarea de impozitare și care s-a determinat cu foarte mult timp în urmă, respectiv în anul 1998, la momentul vânzării către fostul chiriaș, în baza 112/1995, la un preț preferențial, valoarea de impozitare fiind determinată în raport cu prețul de vânzare, potrivit criteriilor din acea lege.
Prin urmare, curtea va constata că tribunalul a recalificat în mod greșit calea de atac în prezentul litigiu, din apel în recurs, raportat la argumentele prezentate mai sus și astfel, va avea datoria de a respecta normele de competență și de compunere a completului de judecată, în raport cu normele de procedură civilă care guvernează judecarea apelului.
Totodată, Curtea va mai constata că Tribunalul Arada nesocotit și disp.art.315 alin.1 pr.civ. în contextul în care prin două decizii de casare, irevocabile, anterioare s-a statuat că acțiunea reclamantului nu este prescrisă și nici inadmisibilă - decizia civilă nr.787/2007, respectiv decizia civilă nr.2001/21.02.2008, iar aceste decizii au un caracter obligatoriu în ceea ce privește problemele de drept dezlegate, acestea referindu-se în particular tocmai la cele 2 excepții, care au fost respinse în mod irevocabil.
Prin urmare, tribunalul nu numai că avea obligația de soluționa cauza în apel și nu în recurs, dar avea în plus și obligația de analiza pe fond apelurile declarate de pârâții și Primarul municipiului A împotriva sentinței civile nr.3898/02.06.2008.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prev.art.312 pr.civ. rap. la art.304 pct.1,3, 5 și 9.pr.civ. va admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.1566/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.10.368.1.1, pe care o va casa în întregime și va trimite cauza la aceeași instanță, respectiv Tribunalului Arad, în vederea soluționării pe fond a apelurilor declarate de pârâții și Primarul municipiului A împotriva sentinței civile nr.3898/02.06.2008 a Judecătoriei Arad.
Va constata că în această etapă procesuală nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.1566 din 11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului Arad, în vederea soluționării pe fond a apelurilor declarate de pârâții Primarul Municipiului A și împotriva sentinței civile nr.3898/2008 a Judecătoriei Arad.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: CP./ 7.04.2009
Dact. /GK/ 2 ex./14.04.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Maria Petria Martinescu, Marinela
