Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 292/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr. 292/
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâta B, cu sediul în B nr.36 A sector 3, împotriva deciziei civile nr.213 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns recurenta prin avocat -, intimatul Consiliul județean B prin consilier juridic, și intimatul Consiliul local municipal B prin consilier juridic, lipsă fiind intimații Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor B, Direcția Județeană de Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B, AVAS B, Muntenia B și B și lichidatorul judiciar al acesteia.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentei depune la dosar chitanța Seria - - nr.- PJ din 8 mai 2008 privind plata sumei de 1834 lei taxă judiciară de timbru, și timbru judiciar în valoare de 5 lei. Precizează că temeiul legal al prezentului recurs îl constituie dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă, și menționează că patrimoniul social cu capital de stat pe acțiuni în domeniul construcțiilor, acționar fiind statul, capitalul social îl reprezenta patrimoniul societății de la data emiterii nr.HG1340/1990, astfel că în acest patrimoniu a intrat și imobilul situat în B - nr.2, reevaluat conf.art.2 la data de 31 decembrie 1990. Modalitatea în care s-a transferat bunul din patrimoniul statului în patrimoniul societății recurente, era o modalitate legală la data respectivă. In mod legal s-a dobândit certificatul de atestare a dreptului de proprietate, prin care a intrat bunul în patrimoniul societății recurente, situație ce nu a fost contestată nici de intimate. S-a procedat în mod public și legal la obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ținând în mod frecvent
legătura cu celelalte părți din cauză. Acest drept de proprietate a fost înscris în cartea funciară - situație ce dădea dreptul terților să-l conteste, ceea ce nu s-a întâmplat, actul nefiind atacat în nici un fel. Instanța nu a motivat pe ce considerent anume a respins apărarea recurentei în ceea ce privește că sunt dobânditori de bună credință a imobilului. Nici cererea de revendicare nu este admisibilă, și pe cale de consecință, întrucât recurenta a invocat că sunt posesori și proprietari ai imobilului. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic pentru intimata Consiliul local municipal B, precizează că este vorba de un imobil preluat de stat în anul 1960 și nerevendicat de foștii proprietari. Imobilul respectiv face parte din Patrimoniul Național, încă din anul 1991, așa cum s-a dovedit și cu acte și din acest an, i s-a stabilit statutul de domeniu public. Invocă dispozițiile art.3 din HG834/1991 și Criteriile 2665/1992, prin care se prevede expres că de la acest act normativ fac excepție terenurile care fac parte din domeniul public, și tot acestor acte normative comisiile erau obligate să verifice regimul juridic al terenurilor și titlurile în baza cărora erau deținute de societățile comerciale. In acest context consideră că legea a fost fraudată pentru că pe terenurile unde se află monumente și rezervații istorice, de arhitectură și ale naturii precum și zonele de protecție aferente sunt sub ocrotirea legii și pentru asemenea terenuri legea prevede expres că nu pot fi obținute titluri de proprietate. Această reglementare era încă din anul 1991. nr.HG340/1990 este invocat de recurentă ca prim motiv de recurs, ca și mod de dobândire a proprietății asupra imobilului. Precizează că nr.HG1340/1990 invocat de recurentă, este un act normativ inexistent, în urma verificărilor efectuate. De asemenea menționează că un bun inventariat nu intră automat în patrimoniul unei societăți ca fiind proprietatea respectivei. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate, dovedește dreptul de proprietate asupra terenului aferent imobilului și nu asupra imobilului în litigiu. Imobilul a fost înscris în registrul de transcripțiuni din anul 1991 municipiului B, însă aceasta nu reprezintă un drept de proprietate pentru recurentă. Contractele de vânzare - cumpărare de acțiuni nu reprezintă acte translative ale unui drept de proprietate. Solicită respingerea recursului formulat și menținerea deciziei de apel ca legală și temeinică.
Consilier juridic pentru intimatul Consiliul județean B, solicită respingerea recursului formulat, menționând că a invocat și invocă din nou pe această cale lipsa calității procesuale pasive a intimatei pe care o reprezintă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Brăila cu nr.11611/2002, reclamanta Consiliul local municipal B, cu sediul în nr.1, județul B, în contradictoriu cu pârâții Societatea comercială SA, cu sediul în B, nr.36, sector 3, Societatea comercială SA, cu sediul în B, - nr.2, județul B, Consiliul Județean B, cu sediul în nr.1, județul B, și Direcția județeană de cultură, culte și patrimoniul cultural național B, cu sediul în nr.1, județul B, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate că este proprietarul imobilului situat în B, - nr.2, județul B, compus din teren de 230 mp și construcția situată pe acesta și să se constate nulitatea absolută parțială Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 10 nr.0227/14.01.1994 emis de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului. Ulterior, la termenul din 03.06.2004, reclamanta a modificat acțiunea în sensul că a solicitat constatarea nulității parțiale a actului și obligarea pârâtei Societatea comercială SA să-i lase în deplina proprietate și posesie imobilul, cu precizarea că terenul este de 327 mp, iar construcția se află pe o suprafață de 260 mp, conform raportului de expertiză (fila 155-dosar nr.7365/2003).
Judecătoria Brăila, prin sentința civilă nr.9449/27.11.2002 și Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr.48/24.04.2003, s-au declarat necompetente pentru soluționarea cauzei, conflictul negativ de competență fiind soluționat de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr.3281/02.07.2003, în favoarea Judecătoriei Brăila.
Sentința civilă nr.4976/25.10.2004, pronunțată în dosarul nr.7365/2003, dată în soluționarea în fond a litigiului, a fost casată de Tribunalul Brăila prin decizia civilă nr.210/21.09.2005, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 10 nr.0227/14.01.1994 emis de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.
Judecătoria Brăila, prin sentința civilă nr.2854/17.05.2006, pronunțată în dosarul nr.10139/2005, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Societatea comercială SA B, Consiliul Județean B și Direcția județeană de cultură, culte și patrimoniul cultural național
Pe fond, instanța a respins acțiunea modificată formulată în contradictoriu cu Societatea comercială SA B și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului B, precum și cererea de chemare în garanție a APAPS B și Muntenia
În hotărâre instanța a reținut că acțiunea și cererea de chemare în garanție sunt nefondate, întrucât Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 10 nr.0227/14.01.1994 a fost emis de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului cu respectarea dispozițiilor legale, față de
prevederile Legii nr.15/1990 și înscrisurile care dovedesc faptul că la data apariției actului normativ imobilul se afla în patrimoniul Centralei
Hotărârea dată în soluționarea litigiului a fost recurată în termen legal la Tribunalul Brăila de către instituția reclamantă.
La termenul din 20.09.2007, față de valoarea imobilului stabilită prin expertiză, calea de atac a fost recalificată în apel, conform art.282.1 din Codul d e procedură civilă.
Apelanta Consiliul local municipal Bac riticat sentința, susținând că a fost dată ca urmare a aprecierii greșite a probelor și cu ignorarea dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr.834/1991.
Prin decizia civilă nr. 213 din 6 decembrie 2007 Tribunalul Brăilaa admis ca fondat apelul declarat de Consiliul local B, împotriva sentinței civile nr.2854 din 17 mai 2006 Judecătoriei Brăila.
A schimbat în parte sentința în sensul că a admis acțiunea civilă modificată formulată de reclamantul Consiliul local B, împotriva "" B și Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor.
A constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0227 emis de la 14.01.1994 pentru suprafața de 327.situat în B-.
A fost obligată pârâta "" B să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B- compus din teren de 327. și construcția aflată pe acesta cu o suprafață de 260.
S-a reținut în motivarea deciziei că terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a proprietății nu are legătură cu obiectul de activitate al societății așa cum prevede art.1 din nr.HG 834/1991 aceasta putându-și desfășura activitatea în alt sediu pe un alt teren.
In prezent, potrivit nr.HG 363 din 15 aprilie 2002 imobilul aparține domeniului public al județului
Pârâta nu a făcut dovada că actul administrativ ar fi fost contestat și anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă cu privire la imobilul situat în B - nr.2.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta "" B, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:
- societatea a fost înființată în temeiul nr.HG1360/1990 și a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile aflate în patrimoniul său în baza acestui act normativ și nu în baza HG6839/1991 cum reține instanța de apel.
- Consiliul local municipal B și-a dat acordul pentru avizarea documentației în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aparținând "" B, prin procesul verbal din 10 ianuarie 1993.
- instanța de apel nu motivează care este actul normativ încălcat în procedura emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
- nu s-a luat în considerare aspectul că dreptul de proprietate a fost înscris în registrul de transcripțiuni de la Judecătoria Brăila devenit opozabil terților.
Prin întâmpinare Consiliul local municipal B, solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât decizia instanței de apel este temeinică și legală și judicios motivată.
Recursul declarat de pârâtă, este nefondat.
Susținerea recurentei că a dobândit proprietatea asupra terenului ca efect al aplicării legii - respectiv nr.HG 1340/1990 - nu poate fi acceptată pentru că în acest caz nu ar mai fi fost necesare declanșarea procedurii pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Recurenta este în eroare atunci când susține că în fapt Consiliul local municipal B și-a dat acordul cu privire la avizarea documentației în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, aparținând societății, acest acord emanând de la Consiliul județean B, care avea terenul în administrare prin Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național
Imobilul în litigiu face parte din domeniul public al municipiului B, conform art.7 din nr.OG68/1994 figurând la poziția 147 din nr.HG363/2002.
Articolul 3 din nr.HG834/1991 prevede expres că de la acest act normativ sunt exceptate terenurile care fac parte din domeniul public iar potrivit art.4 din normele de aplicare comisiile erau obligate să verifice regimul juridic al terenurilor și titlurile în baza cărora erau deținute de societățile comerciale.
Faptul că dreptul de proprietate al " " Baf ost înscris în registrul de transcripțiuni de la Judecătoria Brăila nu are caracter constitutiv de drepturi ci îi conferă opozabilitatea față de terți.
Pentru aceste considerente în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 cod pr.civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta " " B, împotriva deciziei civile nr.213 din 6 decembrie 2007 Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B, cu sediul în B nr.36 A sector 3, împotriva deciziei civile nr.213 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /26.05.2008
Tehn.
2 ex./sec./27.05.2008
fond -
apel - -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu, Romeo
