Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 294/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2688/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 294
Ședința publică de la 7.05.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelantul reclamant ). și de către apelanta pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, împotriva sentinței civile nr. 1397 din16.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV Civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - acțiune în pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 23.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrală din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 30.04.2009, apoi la data de 7 mai 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cererilor de apel d e față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamatul )., înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, la data de 10.04.2008, sub nr-, s-a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALA A PENITENCIARELOR, să fie obligată aceasta din urmă la plata de daune în valoare de 1.000.000 Euro, întrucât a fost sancționat abuziv și nelegal, cu 10 zile izolare severă-raport de pedepsire nr.278/22.04.1999 de către Poarta Albă; 6 luni regim restrictiv - adresa nr.58555/30.04.1999 a fosta; 7 ani de încadrare ca deținut cu grad sporit de periculozitate, în urma sancțiunilor de mai sus.
Astfel, reclamantul arată că prin sentința penală nr.366/02.06.2000 a Tribunalului Constanța, definitivă prin sentința penală nr.401/24.11.2000 a Curții de Apel Constanța, reclamantul a fost achitat, însă nu s-a ținut cont de această măsură, astfel că, timp de 7 ani a fost supus unor rele tratamente, fiind încadrat în categoria deținuților cu un grad ridicat de periculozitate, argumente ce se regăsesc în sentința penală nr.2030/12.10.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, sentință prin care s-a dispus încetarea aplicării sancțiunilor abuzive.
Mai mult, reclamantul consideră că, urmare a aplicării sancțiunilor abuzive a fost supus unor rele tratamente, încălcându-i-se drepturile prevăzute de lege, în raport de prevederile art.64 și art.65 din Regulile minime europene, privind tratamentul persoanelor private de libertate.
De asemenea, reclamantul arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, tratamente le degradante trebuie să atingă un prag minim de gravitate pentru a cădea sub incidența dispozițiilor art.3 din Convenție, aprecierea asupra gravității sancțiunilor aplicate fiind relativă.
Reclamantul califică sancțiunile ce i-au fost aplicate ca fiind degradante, întrucât i-au creat un sentiment de teamă și neliniște, de inferioritate și neputință, măsurile fiind luatenelegal, astfel că a fost achitat.
Totodată reclamantul solicită a fi obligată pârâta să depună la dosarul cauzei metodologia prin care se pedepseau deținuții și executau izolare severă și regim restrictiv în anul 1999, cu mențiunea că decizia Of. S/33.350/14.01.1997 figurează ca secretă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și art.35, lit. a, b, c, d, art.36.pct 1, 2, 3, și art. 43 pct. 1 din Regulile Europene privind tratamentul persoanelor private de libertate.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: fișa de urmărire a deținuților nr.C-/20.10.2005, sentința penală nr.2080/12.10.2007 a Judecătoriei Sectorului 4
Reclamantul depune la dosarul cauzei cerere precizatoare, fila 25, prin care arată că este în curs de executare a unei pedepse privative de libertate, cu 13 ani închisoare, în Penitenciarul Jilava, județ I și arată că, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, acțiunea sa este întemeiată pe dispozițiile art.999 și următoarele Cod civil, care prevăd răspunderea civilă delictuală, anexând cererii precizatoare practică judiciară și anume sentința civilă nr.1344 din data de 02.11.2007, a Tribunalului București, secția a V-a Civilă.
Totodată, reclamantul depune la dosarul cauzei, prin intermediul Serviciului Registratură, la data de 12.06.2008, o nouă cerere precizatoare, solicitând judecarea cauzei în lipsă, prin care indică, în esență, aceleași aspecte prezentate în motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată.
Acesta mai arată că, urmare a sancțiunilor aplicate i-a fost ridicat dreptul la muncă, fiind privat în consecință de drepturi bănești, aspecte ce au impietat aplicării beneficiului măsurii liberării condiționate. Tot urmare a acestor măsuri restrictive, reclamantul arată că nu a beneficiat de dreptul la vizită, la masă (sens în care a depus la ANP o cerere cu nr.1500/20.03.2007). Reclamantul arată că are doi copii în întreținere, care nu l-au putut vizita. Reclamantul mai arată că suma solicitată a fi achitată de către pârâta ANP, cu titlu de despăgubiri, în cuantum de 1.000.000 Euro, nu este îndestulătoare pentru a acoperi prejudiciul moral suferit.
În motivarea cererii, reclamantul indică dispozițiile art.2 pct.1 cap.1 din Legea nr. 304/2004.
La data de 19.06.2008, prin intermediul Serviciului Registratură, pârâta ANP a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a ridicat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.146/1997 cu solicitarea de a fi anulată cererea de chemare în judecată. De asemenea se invocă prin intermediul întâmpinării excepția lipsei calității procesuale pasive a ANP, întrucât pârâta nu este titulară a dreptului dedus judecății și față de solicitarea reclamantului de a se acorda daune pentru aplicarea unor sancțiuni de către Penitenciarul Poarta Albă. Astfel, conform art.10 din nr.HG1849/2004, privind organizarea, funcționarea și atribuțiile ANP, penitenciarele au personalitate juridică.
De asemenea se invocă excepția autorității de lucru judecat, întrucât prin sentința civilă nr.491/2008, pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Sectorlui 4 B, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 06.06.2008, i-a fost respins reclamantului capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor civile.
În fapt, pârâta arată că reclamantul a suferit mai multe condamnări, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, fiind liberat condiționat la data de 24.12.2003, conform sentinței penale nr.2969/2003 a Judecătoriei Medgidia, în prezent aflându-se în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar în baza sentinței penale nr.513/0.6.03.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 13 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Pârâta arată că, urmare a comportamentului infracțional al reclamantului, măsurile sancționatorii aplicate acestuia nu au fost de natură să îl prejudicieze. Mai mult, reclamantul ar fi trebuit să demonstreze incidența în cauză a dispozițiilor art.999 și următoarele Cod civil, în sensul îndeplinirii condițiilor referitoare la prejudiciu, faptă ilicită, raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției celui ce a creat prejudiciul.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul a emis adrese către Penitenciarul Poarta Albă, Penitenciarul Jilava pentru a se înainta fișa deținutului, care a fost situația acestuia după incidentul din 09.04.1999, aceste două instituții depunând la dosar actele solicitate.
Tribunalul a emis adrese către Tribunalul Constanța pentru a se comunica sentința penală nr.366/19.05.2000, modalitatea în care au rămas definitive irevocabile.
De asemenea, s-a emis adresă câtre Judecătoria Sector 4 B Biroul Executări Penale pentru a se comunica sentința penală nr. 2080/12.10.2007 și sentința penală nr.491/20.03.2008, modalitatea în care au rămas definitive irevocabile.
Prin sentința civilă nr.1397/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor și s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul () și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 5000 Euro, cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărârea, s-a reținut că reclamantului i s-a produs un prejudiciu de natură morală, prejudiciu datorat unei erori materiale produsă în desfășurarea în timp a activității pârâtei ce atrage o răspundere obiectivă a pârâtei.
Împotriva sentinței civile de mai sus au formulat apel apelantul - reclamant () și apelanta - pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor.
Apelantul - reclamant () critică soluția instanței de fond, arătând că nu a făcut o apreciere corectă a probelor și situației de fapt, iar daunele morale acordate de 5.000 Euro, reprezintă o sumă modică în comparație cu suferințele.
Apelanta - pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor critică soluția pronunțată arătând că:
- prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepție invocată prin întâmpinare.
- în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale a Penitenciarelor (apelanta).
- motivarea instanței trebuie înlăturată în contextul jurisprudenței, care arată că trecerea, pentru o perioadă de timp limitată, într-un regim de izolare senzorială completă, nu constituie pedepse inumane sau degradante.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelurile sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, aceasta a fost respinsă, apreciind că pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor are calitate procesuală pasivă în cauza, prin raportare la atribuțiile pe care aceasta le poate exercita, atribuții prevăzute în art.6 alin.1, lit.a, b, c și t din HG nr.1894/2004, raportate și la art.8 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.275/2006 potrivit cu care penitenciarele se înființează și se desființează prin hotărâre a Guvernului și sunt instituții cu personalitate juridică subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Atribuțiile care conferă calitate procesuală pasivă în cauza Administrației Naționale a Penitenciarelor sunt inserate în art.6 din HG nr.1894/2004, respectiv lit.a - organizează și coordonează activitățile referitoare la modul de executare a pedepselor privative de libertate, a măsurii arestării preventive și a măsurii educative de internare la minorilor în centre - de reeducare, pronunțate de instanțele judecătorești; lit. b - coordonează, îndrumă și controlează asigurarea pazei, escortării și supravegherii condamnaților, arestaților preventiv și minorilor din unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor, astfel încât să se asigure prevenirea evenimentelor negative; lit. c - elaborează strategia de aplicare a regimului penitenciar, urmărește transpunerea ei în practică, ține evidența nominală și statistică a persoanelor private de libertate și urmărește folosirea lor la activități productive, potrivit legii; lit.t - reprezintă în fața instanțelor judecătorești și a altor organe de jurisdicție interesele Administrației Naționale a Penitenciarelor și coordonează această activitate la nivelul unităților subordonate.
Potrivit art.15 din Legea nr.275/2006 Administrația Națională a Penitenciarelor este instituția publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiției, având ca scop coordonarea și controlul activității unităților care se organizează și funcționează în subordinea sa.
În respingerea acestei excepții, se are în vedere și faptul că sancțiunile asupra cărora s-a pronunțat Judecătoria Sector 4 B prin sentința penala nr.491/20.03.2008, rămasa definitivă prin respingerea recursului, au avut urmări pe perioada detenției reclamantului, atât în penitenciarul Poarta Albă, Penitenciarul Rahova cât și în Penitenciarul Jilava, unități aflate în subordinea pârâtei, asupra cărora aceasta exercită un control permanent.
Prin sentința penală nr.491/20.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 4 B, în dosarul nr-, rămasa definitivă la data de 06.06.2008 conform deciziei penale nr.698/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penala, prin respingerea recursului ca nefondat, s-a dispus anularea măsurii disciplinare constând în 10 zile de izolare severa dispusă prin raportul de pedepsire nr.278/22.04.1999 întocmit de PRMS Poarta Albă în considerarea unui incident petrecut la data de 09.04.1999; măsurii disciplinare constând în executarea a 6 luni din pedeapsa în regim restrictiv dispusă de conducătorul Direcției Generale a Penitenciarelor prin adresa nr.58555/30.04.1999; măsura încadrării în categoria deținuților cu grad sporit de periculozitate în considerarea unei tentative de evadare cu declasificarea din aceasta categorie.
In aceasta hotărâre s-a reținut cu putere de lucru judecat că aceste masuri au fost luate în considerarea unor fapte de trafic de stupefiante și tentativă de evadare din data de 09.04.1999 în timp ce acesta se afla încarcerat la penitenciarul Poarta Albă.
Prin sentința penala nr.366/02.06.2000 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.1660/1999 menținută prin decizia penală nr. -.11.2000 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă la data de 03.01.2001 s-a dispus achitarea inculpatului în baza art.II pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.4 din legea nr.143/2000, de trafic de stupefiante din data de 09.04.1999.
Ca urmare a incidentului din data de 09.04.2000, în fișa deținutului s-a menționat faptul că a avut tentativă de evadare, executând un regim restrictiv, fiind încadrat în categoria persoanelor private de libertate care prezintă grad sporit de risc. Din toate înscrisurile atașate de Penitenciarele unde a fost încarcerat nu rezultă că reclamantul ar fi fost judecat pentru infracțiunea de tentativă de evadare, aspect reținut prin sentința penală nr.-.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 4 B, în dosarul nr. 80114/2008.
S-a analizat aspectul referitor la ceea ce implică regimul de detenție în care a fost încadrat reclamantul, pe perioada încarcerării sale în penitenciarele din România.
S-a observat, de asemenea, că până la data adoptării legii nr.275/2006 se aplică Legea nr.23/1969 care nu distingea mai multe feluri de detenție, ce lăsa posibilitatea penitenciarelor să repartizeze deținuții la locurile de deținere, ținându-se seama de natura infracțiunii, durata pedepsei și starea de recidivă, de comportarea și receptivitatea acestora la acțiunea de reeducare.
Prin legea nr. 275/2006 s-au menționat mai multe regimuri de executare a pedepselor privative de libertate ce au fost definite în art. 18 ca fiind ansamblul de reguli care stau la baza executării pedepselor privative de libertate, care trebuie să asigure respectarea și protejarea vieții, sănătății și demnității-persoanelor private de libertate, a drepturilor și libertăților acestora, fără să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnată.
In art.19 din legea nr. 275/2006 sunt enumerate regimurile de executare a pedepselor privative de libertate: regimul de maximă siguranță; regimul închis; regimul semideschis; regimul deschis, acestea diferențiindu-se în raport cu gradul de limitare a libertății de mișcare a persoanelor condamnate, modul de desfășurare a activităților și condițiile de detenție.
Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranță sunt supuse unor măsuri stricte de pază, supraveghere și escortare, sunt cazate, de regulă, individual, prestează muncă și desfășoară activitățile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială în grupuri mici, în spații anume stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă.
Conform art. 92 și 93 din Regulamentul de aplicare a legii nr.275/2006 regimul de maximă siguranță constă în asigurarea unor măsuri stricte de pază, supraveghere și escortare, restrângerea libertății de mișcare a persoanelor private de libertate, menținerea ordinii și disciplinei, concomitent cu desfășurarea unor activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, care să dea posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate și se aplică și persoanelor private de libertate, clasificate inițial în alt regim de executare, care au comis o infracțiune sau o abatere disciplinară gravă pe timpul executării pedepsei și care, prin conduita lor, afectează desfășurarea normală a activităților în locul de deținere ori siguranța acestuia.
Regimul de maximă siguranță se execută în penitenciare anume destinate sau în secții special amenajate în celelalte penitenciare. Persoanele private de libertate care execută pedeapsa într-un astfel de regim sunt cazate, de regulă, individual, în camere amenajate asemănător cu celelalte spații de cazare, asigurându-se iluminatul, aerisirea, încălzirea, apa potabilă și alte dotări necesare igienei individuale.
In perioada detenție în regimul restrictiv condamnatul are suspendate drepturi, poate să-i fie restrâns dreptul la muncă, vizită, corespondență, fumat, dreptul de a primi bunuri, în funcție de Regulamentul de ordine interioara din cadrul fiecărui penitenciar. Restricțiile cauzate de încadrarea intr-un regim restrictiv de pedeapsa - cel mai important fiind restrângerea sau suspendarea dreptului la muncă atrag și neincluderea condamnatului în Comisia care face propuneri de liberare condiționată, acesta trebuind să execute o pedeapsă mai mare decât cea pe care ar fi executat-o dacă ar fi fost încadrat intr-un alt regim de detenție.
Conform adresei nr.H 668/12.09.2006 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor s-a adus la cunoștința reclamantului faptul că fiind încadrat în categoria deținuților cu grad sporit de risc nu poate în interiorul locului de deținere să presteze vreo activitate productivă, deci i s-a restrâns dreptul la muncă, la posibilitatea reducerii pedepsei proporțional cu timpul muncit, la câștigarea unor venituri și la posibilitatea petrecerii timpului în alt mod.
Datorita regimului cu grad sporit de risc în care reclamantul a fost încadrat, acesta nu a beneficiat nici de dreptul de vizită la masă, vizita fiind desfășurata numai în spații cu dispozitiv de separare, aspect ce rezultă din adresa nr.1500/20.03.2007 emisă de Administrația Naționala a Penitenciarelor.
În analiza cererii, s-a observat și profilul social al reclamantului. Din înscrisurile depuse la dosar rezulta următoarele:
- a fost încarcerat la Penitenciarul Poarta Albă în baza mandatului de arestare preventiva nr.185/28.06.1998 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța pentru furt și a fost eliberat la data de 29.09.2000,
- a fost condamnat la o pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, conform mandatului de executare nr.923/03 emis în baza sentinței penale nr.681/2003 pronunțată de Tribunalul Constanța fiind rearestat la data de 01.01.2001 fiind eliberat condiționat la data de 24.12.2003,
- la o pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, conform mandatului de executare nr.1382/02.10.2006 emis în baza sentinței penale nr.513/06.03.2006 pronunțată de Judecătoria Sector 3 B fiind încarcerat la data de 05.10.2006, pedeapsa expirând la data de 04.10.2009,
- la o pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, conform mandatului de executare nr.1408/31.03.2008 emis în baza sentinței penale nr.1105/17.08.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, executarea acestei pedepse începând la data de 05.10.2009 și expirând la data de 19.04.2021.
S-a constatat că natura specifică a sancțiunii pedepsei închisorii presupune necesar privarea de libertate, iar normele ce reglementează modalitatea executării închisorii sunt cele prevăzute în Codul d e Procedura Penala și în legi speciale, nerespectarea acestora dând dreptul persoanei îndreptățite să ceara despăgubiri.
Astfel prin luarea unor masuri prin care se restrânge libertatea în mod nelegal persoana vătămată poate suferi prejudicii morale extrem de grave, cu consecințe de durată, întrucât onoarea, demnitatea sau prestigiul unei persoane pot fi lezate foarte grav.
Potrivit art.2 din Legea nr.30 din 18 mai 1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție "Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege" și art.5 "Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazurilor și potrivit căilor legale.
Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei dețineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la reparații".
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, tratamentele degradante trebuie sa atingă un prag minim de gravitate pentru a cădea sub incidenta art.3 din Convenție, iar aprecierea gravitații minime este relative, ea depinzând de mai mulți factori, precum durat tratamentului aplicat, efectele sale fizice sau psihice asupra persoanei care le-a suferit, iar în unele situații, sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei.
Avand în vedere cele menționate mai sus, se constată că reclamantului i s-a produs un prejudiciu de natură morală, prejudiciu datorat unei erori materiale produsă în desfășurarea în timp a activității pârâtei ce atrage o răspundere obiectivă a pârâtei.
Eroarea produsă în speță se concretizează în faptul luării față de reclamant a unor masuri nejustificate de situația reală și față de comportamentul reclamantului în penitenciar. Masurile luate au avut ca temei săvârșirea unui incident în penitenciar, în urma căruia nu s-a reținut săvârșirea unei sau unor fapte infracționale de către reclamant. Cu toate ca a existat o hotărâre prin care reclamantul a fost achitat de infracțiunea de trafic de stupefiante și nu a existat nicio hotărâre prin care să se fi reținut săvârșirea infracțiunii de tentativă de evadare, reclamantului i s-au aplicat masuri disciplinare, cu consecința încadrării intr-un regim de pedeapsă restrictiv, cu grad sporit de risc, ceea ce a condus la executarea pedepsei intr-un mod în care a suferit unele restrângeri, aspect ce poate fi calificat ca tratament degradant, creându-i reclamantului un sentiment de neputință, de inferioritate, de natură a-l umili și înjosi, fapt pentru care devine incident art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța având în vedere importanța valorilor morale lezate, măsură în care au fost lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsură în care i-a fost afectata situația familială, profesională și socială.
Este reala vătămarea produsă reclamantului prin faptul încadrării într-un regim restrictiv de pedeapsă, cu consecința neincluderii sale intr-o activitate productivă, cu restrângerea dreptului la vizită la masă, fiind atinse valorile care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența omului, sănătatea și integritatea corporală, atingerea adusă acestor valori fiind implicită, netrebuind dovedită.
În ce privește problema taxei de timbru neachitată, Curtea constată că în conformitate cu art.24 lit.g din Legea nbr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile de acest gen sunt scutite de plata taxei de timbru.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondate apelurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul - reclamant ). fiul lui și -, născut la data de 27.03.1971 deținut în Penitenciarul Poarta Albă și de apelanta - pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR cu sediul în B,-, sector 2.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehodact.
Ex.4/28.05.2009
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma
