Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 294/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 294
Ședința publică din data de 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Elena Subert
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta - SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1 și reclamanții, domiciliat în B de nr.5, -.A,.12, sector 6 și domiciliat în, nr.17, județ P, împotriva deciziei civile nr. 441 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât - SA B, reprezentată de consilier juridic potrivit împuternicirii aflată la fila 25 dosar și recurentul reclamant personal, lipsind recurentul reclamant.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs formulată de pârâtă este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 733,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 1,50 lei, anulate și atașate la dosar.
Cererea de recurs formulată de reclamanți este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 736,00 lei potrivit chitanțelor fiscale cu nr. -, -, -/2009 și timbru judiciar de 3,00 lei, anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus întâmpinări din partea recurenților reclamanți.
Se înmânează întâmpinările formulate de recurenții reclamanți reprezentantului recurentei pârâte - SA
Consilier juridic având cuvântul, solicită un nou termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea respinge cererea formulată și lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns recurentul pârât - SA B, reprezentată de consilier juridic și recurentul reclamant personal, lipsind recurentul reclamant.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursurilor.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă - SA critică decizia tribunalului pentru două aspecte.
Arată recurenta pârâtă că prin cererea inițială de chemare în judecată reclamanții au solicitat despăgubiri pentru terenul în litigiu și eliberarea acestuia iar prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit o suprafață de teren de 4080 mp. ocupată de conductă.
Mai arată recurenta pârâtă că instanța de apel a dispus efectuarea unei alte expertize tehnice, expertul stabilind că suprafața reală ocupată de conductă este d 255 mp. și nu 4080 mp. cum s-a stabilit în prima expertiză.
Astfel, instanțele au fost în eroare când au considerat că suma calculată la suprafața de 4080 mp. față de 355 mp. ocupați în realitate,folosindu-se aceeași sumă dar la suprafața de 4080 mp. și nu la suprafața mai mică și reală.
Susține recurenta pârâtă că nu se putea calcula lipsa de folosință a terenul pentru o perioadă de 3 ani în urmă, deoarece acțiunea a fost introdusă în mai iar reclamanții sunt posesori ai terenului din februarie.
Solicită admiterea recursului formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Recurentul reclamant având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de pârâtă și admiterea recursului declarat de reclamanți cu acordarea despăgubirilor din iulie 1999, la zi. Cu cheltuieli de judecată.
Consilier pentru recurenta pârâtă solicită respingerea recursului declarat de reclamanții.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr. 1708/1999 reclamanții - și au chemat în judecata pe pârâta de solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință aferentă conductei de 8" pe ultimi trei ani și în continuare montată pe terenul proprietatea acestora.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren situat în orașul la punctul "-DN 1" km. 79 pe care pârâta are montată conducta menționată, făcându-l impropriu oricărei investiți și scăzându-i valoarea economică.
Ulterior reclamanții au completat acțiunea ( 5) solicitând obligarea pârâtei să își ridice conducta de gaze de 8" instalată pe teren iar în caz de refuz să fie abilitați aceștia să execute această operațiune, susținând că prin exploatarea acestei conducte terenul acestora este scos din circuitul economic.
La termenul de judecata din data de 04.06.1999 pârâta SNP SA B - Sucursala Paf ormulat întâmpinare invocând excepția de necompetență teritorială a instanței arătând că schela intră în componența sucursalei P și nu are personalitate juridică fapt pentru care apreciază că instanța competentă este Judecătoria Ploiești în a cărei circumscripție se afla sediul sucursalei.
Pe fond pârâta a solicitat respingerea acțiunii susținând că conducta în litigiu prin care se transportă gaze pentru este îngropată din anul 1944 respectând reglementările în vigoare privind amplasarea conductelor astfel încât susținerea reclamanților potrivit căreia aceasta conductă ar fi fost amplasată fără acordul lor este neîntemeiată.
In ceea ce privește susținerile reclamanților conform cărora zona aferentă conductei face ca terenul acestora să fie impropriu oricărei investiții pârâta precizează că terenul respectiv este un teren agricol situat în extravilanul orașului și nu este afectat în nici un fel de conducta în litigiu ce se află în subteran, este cultivat în permanență cu diverse culturi fiind astfel nejustificate pretențiile reclamanților privind lipsa de folosință.
Tot prin întâmpinare pârâta a arătat că nu este de acord cu cererea completatoare a acțiunii prin care reclamanții au solicitat obligarea acesteia la ridicarea conductei susținând că nu au vreo culpă în instalarea acesteia iar operațiunea de demontare nu este nejustificată, implicând cheltuieli mari neprevăzute în buget.
Prin încheierea din data de 11.06.1999 instanța a respins excepția de necompetenta teritorială invocată de pârâtă reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 13.pr.civ., terenul în litigiu fiind situat în localitatea, jud. P ce face parte din circumscripția teritorială a Judecătoriei Câmpina.
Prin aceeași încheiere s-au încuviințat probatorii părților cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza topografica având ca obiectiv identificarea terenului în litigiu, identificarea suprafeței de teren ocupată de traseul conductei și calcularea lipsei de folosință a acesteia pe ultimii trei ani.
S-a dispus deasemeni de instanța de fond introducerea în cauză de pârâtă a sucursalei P din cadrul SNP
După administrarea probatoriilor Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr. 2171/30.07.1999 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta sucursala P să plătească reclamanților despăgubirii în sumă de 248.472.000 lei respingând capătul de cerere formulat de reclamanți privind dezafectarea instalației.
A obligat pârâta sucursala P să plătească reclamanților suma de 1.903.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosar de reclamanții, respectiv copia de schimb terenuri ( 23-25), copia sentinței civile nr. 6905/31.01.1996 a Jud. Bar ezultat că reclamanții sunt proprietarii terenului pe care este montată conducta de gaze în litigiu fapt recunoscut și de către pârâtă.
In atare situație prima instanță a apreciat că prin amplasarea conductei pârâtei pe terenul reclamanților acestora li se limitează exercitarea atribuțiilor dreptului de proprietate fapt pentru care li se cuvin dezdăunări pentru lipsa de folosință a terenului și scăderea valorii economice a acestuia.
Din examinarea celor patru variante ale raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert instanța de fond a reținut că cea mai judicioasă este varianta a IV-a prin care se realizează o justă despăgubire a reclamanților pentru terenul ocupat de conductă la prețul de 16.500 lei/mp. ținându-se seama de zona în care este amplasat terenul (lângă șoseaua națională) cât și de posibilitățile de valorificare ale acestuia.
In ceea ce privește cererea reclamanților pentru dezafectarea conductei s-a apreciat că aceasta nu poate fi primită întrucât conducta în litigiu are o importanță economică majoră.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și pârâta SNP SA B - sucursala P criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de apel formulate apelanții-reclamanți au arătat că instanța de fond nu a indicat perioada pentru care a dispus obligarea pârâtei la plata despăgubirilor, respectiv pe ultimii trei ani începând din mai 1996-aprilie 1999.
Un alt motiv de apel formulat de reclamanți s-a referit la faptul că instanța de fond nu a dat curs favorabil cererii acestora privind obligarea pârâtei de a-și ridica conducta de gaze, prin soluția pronunțată fiindu-le prejudiciate interesele sub aspectul scăderii valorii economice a terenului.
S-a mai solicitat de către apelanții-reclamanți indexarea sumei acordate cu titlu de despăgubiri care în condițiile procesului inflaționist nu acoperă integral prejudiciul cauzat.
Motivele de apel formulate de apelanta-pârâtă au criticat sentința arătând că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat-o la plata lipsei de folosință întrucât terenul reclamanților nu este un teren intravilan și se încadrează în categoria terenurilor agricole aflate în extravilanul orașului, nu este afectat de conducta în litigiu fiind cultivat în permanență cu diverse culturi agricole astfel încât nu se poate susține ca fiind justificate pretențiile reclamanților privind lipsa de folosință pe ultimi trei ani.
Sentința apelată a fost criticată și sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite prin varianta a IV-a a raportului de expertiză valabile doar în situația în care terenul reclamanților ar fi fost încadrat în categoria de folosință în intravilan destinat curți-construcții și nu în extravilan așa cum este terenul în cauză.
O altă critică s-a referit la faptul că prima instanță nu a ținut seama că intimații-reclamanți au dobândit terenul pentru care au solicitat lipsa de folosință în urma unui act de schimb cu - la data de 25.02.1999 conform actului de schimb autentificat sub nr. 662/1999 nejustificându-se astfel acordarea lipsei de folosință pe ultimii trei ani.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 441 din 23 septembrie 2008, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și pârât reținând că în ceea ce privește prima critică din motivele de apel formulate de apelanții-reclamanți conform cărora instanța de fond nu a indicat perioada ultimilor trei ani pentru care le-a acordat lipsa de folosință a terenului (mai 1996- aprilie 1999), critica a fost considerată nefondată întrucât această perioadă nu a fost individualizată ca atare prin acțiunea formulată și nici prin obiectivele stabilite la expertiza topografică prin încheierea din 11.06.1999 (33 ), varianta a IV-a din raportul de expertiză stabilind-o ca atare raportându-se la data introducerii acțiunii și ținând seama de situația treceri terenului la categoria de folosință în intravilan curți-construcții categoria a II-a, apelanții reclamanți fiind beneficiarii Hotărârii nr.13/16.04.1998 a Consiliului Local și a Planului de Urbanism General pe anul 2000, în care se arată că terenul acestora se află în intravilanul orașului.
Nici cea de a doua critică prin care s-a solicitat obligarea pârâtei de a ridica conducta de gaze nu a fost primită întrucât conducta construită de pârâtă cu mult înainte ca apelanții-reclamanți să devină proprietarii terenului este de interes național având o importanță strategică fiind aplicabile în cauză atât legislația specifică în domeniul petrolului și gazelor cât și legislația generală și în primul rând Constituția României în ale cărei literă și spirit trebuie interpretate legile ce reglementează diverse domenii specifice.
In astfel de situații conform art. 44 alin 5 din Constituție pentru lucrări de interes general autoritatea publică (în speță pârâta) este obligată să despăgubească proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor precum și pentru alte daune.
In atare condiții reținând că nu exista posibilitatea ca respectiva conductă să fie demontată tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere obligând pârâta la plata lipsei de folosință pentru prejudiciul cauzat reclamanților.
a fost considerată și critica prin care reclamanții au solicitat indexarea despăgubirilor acordate după pronunțarea sentinței acestea putând fi stabilite cu ocazia punerii în executare a hotărârii după criteriile avute în vedere la acordarea lor.
Criticile formulate de către apelanta-pârâtă prin care se arăta că în mod greșit prima instanță a acordat lipsa de folosință reclamanților asupra terenului pe ultimii trei ani și că terenul acestora este situat în extravilanul orașului fiind un teren agricol au fost considerate de asemeni nefondate, actele de la dosar, respectiv Hotărârea 13/16.04.1998 a Consiliului Local și -20, atestat faptul că terenul respectiv a fost trecut în categoria terenurilor intravilane aparținând orașului.
Nici critica prin care apelanta pârâta invoca faptul că în mod greșit prima instanță a optat pentru varianta IV-a a raportului de expertiză nu a fost considerată fondată, întrucât prin aceasta varianta s-a ținut seama de categoria de folosință a terenului, cât și de prejudiciul cauzat reclamanților pentru suprafața afectată de traseul conductei.
Având în vedere cele arătate, tribunalul, în temeiul disp.art.296 pr.civ. a respins apelurile ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal atât reclamanții și, cât și pârâta - SA B, criticând-o pentru nelegalitate, astfel:
Recurenta pârâtă - SA critică decizia tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că instanța nu a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expertul, probă definitorie, deoarece instanța de fond a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice care să stabilească suprafața afectată și în mod eronat despăgubirile cuvenite pe ultimii 3 ani,în condițiile în care reclamanții sunt proprietarii terenului de doar 3 luni înainte de sesizarea instanței iar expertul a stabilit fără investigații că suprafața ocupată de conductă este de 4080 mp.
Totodată, tribunalul a dispus efectuarea unei alte expertize tehnice care să stabilească prin metode concrete de investigații care este suprafața reală ocupată de conducta în cauză, stabilind o suprafață de 255 mp, față de 4080 mp. din prima expertiză, dat instanțele au fost în eroare atunci când au considerat că suma trebuia calculată la suprafața de 4080 mp., față de 255 mp. ocupați în realitate, raportată la o perioadă de 3 ani, față de 5 luni, perioada reală scursă de la data dobândirii proprietății de către reclamanți.
Se solicită admiterea recursului,modificarea celor două hotărâri în sensul de a fi obligați la plata unei despăgubiri calculate în funcție de suprafața reală ocupată de conductă și pentru perioada la care reclamanții sunt îndreptățiți. În funcție de data intrării în posesie.
Reclamanții recurenții critică decizia tribunalului potrivit art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, susținând în esență că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, arată recurenții reclamanți instanța a interpretat greșit cererea acestora privitoare la omisiunea instanței de fond care nu a indicat perioada pentru care s-a acordat lipsa de folosință, respectiv mai 1996 - mai 1999.
Mai susțin recurenții reclamanți că instanța de apel a considerat în mod greșit faptul că indexarea despăgubirilor acordate după pronunțarea sentinței se pot acorda cu ocazia punerii în executare a hotărârii, ori potrivit art. 294 alin.2 Cod pr.civilă aceste se pot acorda și pe calea apelului.
O altă critică se referă la faptul că în mod greșit s-a respins cererea de mutare a conductei, deoarece conductele magistrale trebuie amplasate paralel cu drumurile și cât mai aproape de marginea acestora, astfel ca să fie afectate suprafețe cât mai mici de teren.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art.304 raportat la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul - SA, criticile aduse nu pot fi reținute întrucât din actele de la dosar rezultă că cei doi reclamanți recurenți sunt proprietarii terenului pe care se află amplasată conducta prin care se transportă gaze către, încă din anul 1944.
De altfel, acest lucru a fost confirmat și de recurenta -, situație de fapt rezultată chiar din expertizele tehnice de specialitate efectuate în cauză.
Ambele instanțe au apreciat corect că recurenții reclamanți, conform Constituției României, au dreptul de proprietate garantat, dar că în anumite situații, conform art. 44 alin. 5 din Constituție, pentru lucrări de interes general autoritatea publică va despăgubi proprietarii, ca și în speța de față, cu contravaloarea pagubelor aduse solului proporțional cu daunele aduse de eventualele plantații, construcții,etc.
Întrucât nu este posibilă demolarea conductei de importanță strategică în cauză aplicându-se atât legislația generală Constituția, dar și cea specială din domeniul petrolului și gazelor, recurenții reclamanți au fost despăgubiți în opinia curții corect cu sumele stabilite de experții desemnați în cauză, sumele reprezentând lipsa de folosință pe terenul proprietate celor doi reclamanți, datele privind suprafața cât și perioada pentru care sunt îndreptățiți la despăgubiri fiind cele rezultate din actele și lucrările puse la dispoziția experților, Hotărârea nr.13/16.04.1998 a Consiliului Local și OUG nr.20, acte din care rezultă că terenurile au trecut în categoria terenurilor intravilane ale orașului.
Cât privește recursul celor doi reclamanți recurenți, Curtea de asemenea va aprecia că motivele sunt neîntemeiate, întrucât nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.8 Cod pr.civilă, instanțele au dat o corectă interpretare actului juridic dedus judecății, neschimbând sub nicio formă înțelesul acestuia.
Într-adevăr reclamanții au solicitat lipsa de folosință pentru terenul afectat de conducta de gaze amplasată aici încă din anul 1944, dar rezultă fără putință de tăgadă că cei doi reclamanți nu au individualizat ca atare o perioadă determinată prin acțiunea introductivă și nici prin obiectivele stabilite de expertiza topografică la data încuviințării ei.
Cele două hotărâri atacate nu au încălcat nici prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, întrucât nu este vorba de aplicarea greșită a legii, motivarea celor două instanțe este corectă, iar nemulțumirea recurenților reclamanți privind neacordarea despăgubirilor indexate nu se justifică, din moment ce persoanele interesate,pot formula oricând cerere de executare a hotărârii devenită irevocabilă, conform prevederilor art. 3712alin.3 și urm.Cod pr.civilă, modificată conform nr.OUG51/2001.
Concluzionând, Curtea conform prevederilor art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, pentru cele ce preced, va respinge recursurile ca nefondate, cele două hotărâri atacate fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta - SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, reclamanții, domiciliat în B de nr.5, -.A,.12, sector 6 și domiciliat în, nr.17, județ P, împotriva deciziei civile nr. 441 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Elena Subert
- - - - - -
Grefier,
Red. EG/BA
2 ex./6.04.2009
1708/1999 Jud.Câmpina
a- Trib.
R
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Elena Subert
