Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 294/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 294
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra apelului declarat de intervenientul, continuat de moștenitorul și de cesionara în drepturi a acestuia, împotriva sentinței civile nr. 1419/27.04.2004 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 6809/1003, în contradictoriu cu pârâții, Primăria Reșița, SC COM SRL Reșița și SC SRL Reșița, având ca obiect revendicare imobiliară.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, față de complexitatea cauzei, în vederea deliberării și pentru a se depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei la data de 17 noiembrie 2009, dată la care, în aceeași compunere a completului de judecată și pentru aceleași motive, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 14.05.2003 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.573/2003, s-a dispus disjungerea precizării de acțiune formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și Statul Român prin Primăria Reșița, având ca obiect acțiune în revendicare și constituirea în acest sens a unui dosar separat.
În acest sens, s-a constituit dosarul nr. 3026/20.05.2003, având ca obiect solicitarea formulată de reclamantul de " a fi restituit terenul ocupat de pârâți fără forme legale, în natură, acolo unde este cazul, și obligarea deținătorilor acestuia la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001".
În motivarea cererii, se arată faptul că, parcela identificată sub CF nr. 2028 Reșița Română, nr.top 755/l/a/2/d/13 de 6.330 mp este proprietate particulară și nu a făcut obiectul nici unei exproprieri înainte de decembrie 1989. De asemenea, între proprietarul de drept-intervenientul și cumpărătorul de bună credință, există un act autentic de vânzare-cumpărare, recunoscut și actualizat ca atare.
Pentru termenul de judecată din 4.06.2003 s-a depus cererea de intervenție în nume propriu de către intervenientul, prin care acesta a chemat în judecată în calitate de pârâți pe, Statul Român prin Primăria Mun. Reșița, SC SRL Reșița și SC SRL Reșița, solicitând, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea terenurilor dezmembrate, proprietatea particulare sau expropriate fără titlu.
În motivarea cererii de intervenție, se arată de către intervenient faptul că s-au făcut mai multe notificări către deținătorii terenurilor respective, fără a li se da curs și a se intra în legalitate; în ceea ce privește situația terenurilor respective, cu toate că ele făceau obiectul unor litigii, au fost supuse unor vânzări-cumpărări succesive, fără știrea sau voia proprietarului sau a cumpărătorului de bună credință, încălcându-se legile proprietății. În consecința, intervenientul apreciază că se impune,în vederea soluționării corecte și de durată a litigiului, restituirea în natură, despăgubirile bănești și măsurile reparatorii, ca un semn de garantare a proprietății și a legii".
Atât reclamantul, cât și intervenientul în nume propriu au depus o completare la cererile lor inițiale, intitulate,cerere reconvențională", prin care se solicită, în temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a 1/2 din terenul identificat în CF nr. 2028 Reșița Română, nr.top 755/l/a/2/l/13 fanat în de 6330 mp și care este proprietatea particulară a reclamantului, cealaltă J aparținând de drept intervenientului prin recunoașterea tranzacției făcută de părinții săi, în fața notarului public și dezmembrarea ce se regăsește, în parte, înscrisă în CF.
Se arată, totodată, în dezvoltarea motivelor, faptul că s-au făcut demersuri legale pentru suprafețele în cauză, în temeiul legilor existente, demersuri rămase fără rezultat. În consecință, se apreciază că soluția atât a cererii principale, cât și a cererii de intervenție se află în sediul Legii nr. 10/2001, respectiv restituirea în natură, despăgubiri bănești și măsuri reparatorii, solicitările respective fundamentându-se în drept pe actul normativ arată mai sus.
În apărare, pârâții și au depus întâmpinare, prin care se invocă, alături de alte excepții de natură procedurală sau care pot fi unite cu fondul cauzei, și excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.
Deoarece, potrivit dispozițiilor art.158 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța este datoare să-și verifice competența, în primul rând, urmează să fie examinată excepția invocată prin întâmpinarea pârâților respectivi.
În acest sens, se constată faptul că, atât cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul, cât și cererea de intervenție în interes propriu introdusă de intervenientul, precizate și completate prin acea cerere reconvențională se bazează în drept pe prevederile /2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioadele 6.03.1945-22.12.1989, în acest sens urmându-se în prealabil inclusiv procedura administrativă prevăzută de art. 18-28 din actul normativ arătat ( privind cazurile de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent și condițiile de introducere a cererii respective). Procedura administrativă respectivă s-a finalizat într-adevăr prin decizii sau procese-verbale în care se face vorbire de alte decizii, emise de pârâta Primăria mun. Reșița. Independent însă de acest aspect, nu doar în cazul unor plângeri formulate de reclamant și intervenient împotriva respectivelor decizii, ci chiar și în situația în care li s-ar fi făcut acestora o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, iar destinatarii ar fi refuzat oferta, competența de soluționare a cauzei i-ar aparține secției civile a tribunalului în a cărei circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare.
Prin sentința civilă nr. 4682/22.10.2003, Judecătoria Reșița a admis excepția necompetenței materiale invocate de pârâții și, în baza art. 158 civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții și, Statul Român prin Primăria Reșița și cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenientul în contradictoriu cu pârâții și, Statul Român prin Primăria Mun. Reșița, SC SRL Reșița și SC SRL Reșița, în favoarea Tribunalului C-
În cauză, s-a dispus judecarea cauzei în condițiile legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Prin sentința civilă nr. 1419/27.04.2004 pronunțată în dosar nr. 6809/C/2003, Tribunalul C-S a respins cererea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamantul, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de, în contradictoriu cu intimații, Statul Român, prin Primăria Reșița, SC COM SRL Reșița și SC SRL Reșița, obligând reclamantul la 150 lei cheltuieli de judecată față de pârâții și.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, din probele de la dosar, rezultă că defuncta a formulat în anul 2001 notificări pentru restituirea unor imobile, iar Primăria Reșița prin dispoziția nr. 1004/30 martie 2001, respins cererea formulată, întrucât nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.Nu s-a făcut dovada contestării acestei decizii, cererile adresate instituției fiind tardiv introduse.
Împotriva acestei hotărâri au promovat calea de atac intitulată "recurs", și recalificată de instanță, ca fiind apel, reclamantul și intervenientul, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și restabilirea situației anterioare ocupării abuzive a terenului, ocupat fără temei legal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că Judecătoria Reșița și Tribunalul C-S au dat sprijin activ părților în ocrotirea intereselor lor și nu au asigurat un proces echitabil, neanalizând cu atenție toate documentele prezentate în susținerea pricinii, cele două înscrisuri intitulate "Convenția" ( unul scris de mână și unul cu mașina de scris) dovedindu-se înscrisuri în fals, după cum rezultă din declarația notarială a vânzătorului.
s-a făcut de către pârâți cu concursul autorităților locale, pe o proprietate particulară, în dauna proprietarilor tabulari. Interesele Statului Român nu au fost deloc apărate, Consiliul Local, nefiind reprezentat în sensul introducerii în termen a căilor de atac, executarea silită îndreptată împotriva Statului Român fiind reținută în dauna persoanelor fizice, proprietarul de drept al terenului, cu încălcarea celor mai elementare norme de drept.
Pârâții și, ocupă nejustificat suprafața de peste 1500 mp, iar titlul lor, viciat de înscrierea în fals, face referire la suprafața de 200 mp, din care 100 mp drept de folosință din CF nr. 2028, nr. top 755/1/a/2/d/1/14/1, teren de construcție în suprafață de 1061 mp, dezmembrare ce se regăsește în CF nr. 3767 nr. top 755/1/a/2/d/1/14/c și nr. top 755/1/a/2/d/1/14/d teren cu casa nr. 1919 și construcții în suprafață totală de 200 mp, din care 100 mp drept de folosință.
Prin decizia civilă nr. 735/14.05.1997 pronunțată în dosar nr. 730/C/1997, Curtea de Apel Timișoaraa analizat adeverința nr. 5976/14.05.1997 și a conchis că faptul terenul în litigiu se regăsește și în parcela obținută de pârât în baza Legii nr. 18/1991, împiedică admiterea acțiunii posesorii, împrejurarea fiind de natură a justifica exercitarea de către pârâtul a unei acțiuni în revendicare, în măsura în care a obținut titlu de proprietate, acțiune ce va urma regimul juridic consacrat de art. 480 Cod civil.
Se mai arată că, din anul 1997, proprietarul și moștenitorii lui sunt împiedicați să fructifice sentința civilă nr. 6948/22.12.1995 a Judecătoriei Reșița, irevocabilă și investită cu formulă executorie, într-o acțiune posesorie, pârâții opunându-se la executarea silită prin contestații la executare.
Se arată că imobilul înscris în CF nr. 2028 Reșița Română, nr. top 755/1/a/2/d/13, în, în suprafață de 6330 mp este proprietatea particulară a lui și și nu a făcut obiectul nici unei exproprieri, fiind dezmembrat fără temei legal de autoritățile locale.
Imobilul înscris în CF nr. 2028, teren de construcții nr. top 755/1/a/2/d/1/14/1, în suprafață de 1061 mp, a fost expropriat prin Decizia nr. 386/9.09.1975 a Consiliului Popular al mun. Reșița și dezmembrat în 5 parcele, dintre care cea de 138 mp a fost atribuită cumpărătorului, devenit proprietar tabular în cu totul altă parte, ca și ceilalți. Pe teren, s-a construit un zid de gardă la șosea, iar o parte din teren a fost afectat pentru stradă, fără ca aceste modificări să se regăsească în CF.
Indiferent de natura cererii, de reglementările juridice, Primăria mun. Reșița a dispus în mod abuziv de terenurile în litigiu, declarându-le rezervă de stat și dispunând de ele după 1989, fără a face cel mai mic gest reparatoriu. Dispozițiile emise de primar sunt în afara legii, încadrarea juridică fiind imorală ca formulare și efect, proprietarii fiind târâți în procese în care instanța refuză să afle adevărul.
În drept, se invocă dispozițiile art. 47 art. 302 coroborate cu art. 299, 300 alin. 2, 301, 302, 303, 304 pct. 7, 9 și 10, art. 312 alin. 3. pr. civ. G nr. 58/2008.
Prin întâmpinare, pârâții, au solicitat respingerea apelului, cu motivarea că reclamantul și intervenientul nu au formulat plângeri împotriva sentinței dată de Primarul Municipiului Reșița la notificările formulate în baza Legii nr.10/2001 de antecesoarea reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 1682/17.07.2004 pronunțată în dosar nr. 4525/C/2004, Curtea de Apel Timișoaraa respins apelul declarat de reclamantul și intervenientul împotriva sentinței civile nr. 1419/27.04.2004 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 6809/2003, obligând reclamantul să plătească intimaților, suma de 350 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că corect a constatat prima instanță că împotriva deciziilor emise de Primarul Municipiului Reșița nu s-a formulat contestație în termen la Tribunalul C-S, având în vedere că s-a precizat temeiul de drept al actualei cereri.
Prin notificările adresate Consiliului Local al Municipiului Reșița, prin intermediul executorului judecătoresc G, antecesoarea reclamantului a solicitat, în baza Legii nr.10/2001, la data de 20.07.2001, restituirea în natură a imobilului înscris în CF 2028 Reșița Română nr.top.755/1/a/2/d/13 de 6630. precum și restituirea în natură a imobilului înscris în CF 2028 Reșița Română, nr.top.755/1/a/2/d/1/14 în suprafață de 1061.
La data de 9.03.2000, aceeași antecesoare a reclamantului a solicitat restituirea imobilelor, terenului Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.1/2000, în baza Legii nr.18/1999 și Legii nr.167/1997.
Prin dispozițiile nr.1014/10.11.2001 și respectiv 1004/30.11.2001 emise de Primarul Municipiului Reșița s-au respins cererile formulate de antecesoarea reclamantului, de restituire în natură a imobilelor - terenuri - solicitate prin notificările înregistrate la biroul executor Judecătoresc, cu motivarea că nu face obiectul prevederilor Legii nr.10/2001.
Conform dispozițiilor art.24 (1) coroborate cu dispozițiile art.24 (7) din Legea nr.10/2001, deciziile emise de Primarul Municipiului Reșița puteau fi contestate în termen de 30 zile de la comunicare.
Cum reclamantul nu a făcut dovada contestării acestor decizii, în mod corect Tribunalul C-S a respins cererea formulată de reclamant, având același obiect, respectiv Legea nr.10/2001.
Desigur reclamantul are posibilitatea de a formula acțiune în revendicare a imobilelor din litigiu - pe calea acțiunii de drept comun întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil, nefiind incidentă excepția autorității de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, reclamantul și intervenientul, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. dosar 17254/2004, iar, prin decizia civilă nr. 10189/7.12.2005, această instanță a admis recursurile declarate împotriva deciziei civile nr. 1682/15.07.2004 a Curții de Apel Timișoara, pe care a casat-o și a trimis cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelurilor.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că dispozitivul hotărârii întocmit la data de 15.07.2004, consemnat pe declarația de apel (minută) sub semnătura judecătorilor, nu cuprinde nici o mențiune cu privire la soluția pronunțată asupra apelului declarat de intervenientul.
Așa fiind, instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la apelul declarat de intervenient, în baza art. 304 pct. 5.pr.civ. Înalta Curte reținând și coparticiparea procesuală activă a recurenților, a admis recursurile, a casat în totalitate decizia dată în apel și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub dosar nr. 2978/2006, iar prin decizia civilă nr. 412/26.10.2006, pronunțată în dosarul anterior menționat, această instanță a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul și intervenientul împotriva sentinței civile nr. 1419/27.04.2004 a Tribunalului C-S, obligând apelanții la plata către intimații, a sumei de 350 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că rezultă din precizările exprese alte reclamantului și ale intervenientului că temeiul juridic al solicitărilor lor de restituire a terenurilor în discuție, parțial în natură, parțial prin echivalent, îl constituie dispozițiile speciale ale Legii nr.10/2001 și nu ale dreptului comun.
Rezultă, de asemenea, că pentru cele două terenuri din CF 2028 Reșița Română autoarea în drepturi a reclamantului - numita - a formulat în termen ( respectiv la 20.07.2001) două notificări adresate inițial Prefecturii C - S, ajunse apoi la Primăria Reșița, ambele întemeiate pe dispozițiile Legii nr.10/2001, în forma lor în vigoare la acel moment (12-13 dosar nr.3026/2003 al Judecătoriei Reșița).
Prin dispozițiile nr.1004 și 1014, ambele din data de 30.11.2001, primarul mun. Reșița a respins ambele solicitări pe motivul că terenul n-ar face obiectul Legii nr.10/2001 ( Dispoziția nr.1004/2001 - 23) și respectiv pentru faptul că pentru celălalt teren solicitanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001 ( Dispoziția nr.1014/2001- 22).
a decedat la data de 12.11.2001, deci anterior emiterii celor două dispoziții însă reclamantul, ca legatar universal al acestei conform testamentului autentic din 28.07.1994 ( 33 dosar execuțional 47/2001), trebuia să continue demersul judiciar pentru valorificarea procedurilor legii invocate de autoarea sa în drepturi și să atace aceste dispoziții iar nu să introducă o nouă acțiune în justiție, în nume propriu, în cursul lunii aprilie 2003 prin care să conteste refuzul autorităților de stat de a-i acorda măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru terenurile din litigiu.
Prin urmare, în mod corect Tribunalul C-S a respins ca tardivă contestația reclamantului.
Cu privire la situația celuilalt apelant - care a intervenit în proces în nume propriu ( 37-38 dosar nr. 3026/2003), inițial printr-o cerere improprie, respectiv o cerere "reconvențională" formulată, afirmativ "în solidar" cu reclamantul ( 7 dosar nr. 3026/2003 al Judecătoriei Reșița) se constată că el a solicitat, de asemenea, recunoașterea beneficiului măsurilor reparatorii în favoarea sa pentru terenurile în cauză, în calitate de succesor în drepturi al proprietarului inițial.
Pentru ca tribunalul să fi fost legal învestit cu o acțiune la Legea nr. 10/2001 în privința acestuia, el trebuia ca în prealabil acestui moment să fi făcut fie dovada atacării în termen a unei dispoziții motivate a primarului, fie dovada faptului că deși, s-a adresat Primăriei mun. Reșița aceasta a refuzat sau neglijat să emită o astfel de dispoziție.
Probele dosarului demonstrează că intervenientul nu a dovedit niciuna din aceste situații, de aceea, acțiunea sa la Legea 10/2001 introdusă la tribunal nu poate fi admisă, această lege fiind specială și derogatorie de la dreptul comun, atât sub aspect procedural cât și substanțial ( nefiind deci o acțiune clasică în revendicare de competența de primă instanță a tribunalului).
Întrucât atât reclamantul, cât și intervenientul și-au întemeiat cererile, în mod expres și repetat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, solicitând acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de această lege, în afară de cerințele anterior menționate pe care trebuia să le îndeplinească demersul lor judiciar, ei trebuiau, în plus, și să delimiteze în mod corect cadrul procesual în sensul că prin scopul său, Legea nr.10/2001 nu poate da naștere unor obligații de despăgubire decât în sarcina autorităților de stat sau a celor implicate în procesul de privatizare și nu în sarcina terților dobânditori ( persoane fizice sau juridice) ai imobilelor, motiv pentru care în cauza dedusă judecății, cu excepția Primăriei mun.Reșița reprezentată de Primarul mun. Reșița, ceilalți chemați în judecată nu justifică calitate procesuală pasivă.
De aceea respingerea acțiunii și a cererii de intervenție este corectă și din acest punct de vedere.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs intervenientul (decedat la 20.01.2007), continuat de moștenitorul și de cesionara în drepturi a acestuia, cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. dosar -, iar, prin decizia civilă nr. 2440/4.03.2009, această instanță a admis recursul declarat de intervenient, a casat în parte decizia nr. 412/26.10.2006 a Curții de Apel Timișoara și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului declarat de intervenient aceleiași instanțe, menținând în rest dispozițiile deciziei.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în drept, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanța de judecată este competentă să soluționeze fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei sau dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, astfel cum s-a statuat prin decizia nr. XX/19 martie 2007, dată în recurs în interesul legii.
În speța supusă analizei, investite cu judecata unor cereri formulate în procedura Legii nr. 10/2001, prima instanță a reținut, referitor la acțiunea reclamantului, că nu poate fi primită, întrucât avea deschisă calea contestației împotriva dispoziției nr. 1004 din 30 martie 2001 emisă de entitatea deținătoare cu privire la notificarea formulată de autoarea sa și, referitor la cererea formulată de intervenientul, că nu poate fi primită întrucât nu a declanșat procedura administrativă prevăzută de legea de reparație menționată, în sensul că nu a transmis o notificare entității deținătoare.
Instanța de apel, la rândul său, referitor la intervenientul, a constatat că nu poate primi cererea sa, întrucât nu a formulat notificare în termenul legal.
Or, la dosarul cauzei au fost depuse notificările formulate de, nr. 20 și 21/2002 ( 44-45 - dosarul nr. 3026/2003 al Judecătoriei Reșița), prin care a solicitat restituirea în natură a unor terenuri înscrise în CF nr. 2028 Reșița - Română.
Ca atare, în mod eronat instanțele au reținut că în cauză ar fi dat un fine de neprimire cu privire la cererea formulată de intrervenient, respectiv, lipsa notificării.
Așa fiind, în baza art. 304 pct. 9. pr. civ. Înalta Curtea admis recursul declarat de intervenient și a casat, în parte, decizia recurată, în sensul că a trimis cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului declarat de intervenientul, adică în limitele investirii prin calea de atac exercitată de această parte a cărei calitate a fost preluată de.
Celelalte dispoziții ale deciziei recurate, privind soluția pronunțată de instanță cu privire la apelul declarat de reclamantul, a cărui calitate procesuală a fost preluată de aceiași cesionară, au fost menținute.
Ca urmare a acestei din urmă casări, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, rejudecarea având ca obiect, față de conținutul deciziei de casare nr. 2440/4.03.2009, doar apelul declarat de intervenientul, pentru reclamantul litigiul fiind soluționat în mod irevocabil.
În cauză, s-a invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive a SC SRL, cu motivarea că această societate a fost lichidată ( 58), însă, față de faptul că nu s-au depus la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens, Curtea constată că se impune respingerea acestei excepții ca neîntemeiată, în baza dispozițiilor art. 41. pr. civ..
În ceea ce privește cererea de apel formulată de intervenientul și continuată de succesorii săi, procedând la examinarea sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, în limitele stabilite de art. 295 și 294.pr.civ. precum și de conținutul cererii de intervenție precizate, față de înscrisurile depuse la dosar inclusiv în această din urmă fază procesuală, Curtea constată că apelul declarat de intervenientul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Cererea de intervenție în nume propriu formulată de a vizat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești, ca măsuri reparatorii, pentru imobilele în litigiu ( 37 Jud.). În această cerere, intervenientul se limitează la a identifica obiectul litigiului prin sintagma "terenurile în litigiu", fără a le identifica prin nr. de CF sau nr. top..
Doar prin cererea de la fila 39, cerut în temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a din terenul identificat în CF nr. 2028 Reșița Română, nr. top 755/1/a/2/d/1/13 fânaț în, de 6330 mp. Se face vorbire și de terenul înscris în CF nr. 2028 Reșița Română nr. top 755/1/a/2/d/1/14, expropriat și dezmembrat în 5 parcele, fără, însă, ca acest teren să fie înscris în petitul cererii intitulate reconvenționale.
Analizând conținutul cererilor depuse la dosar de intervenientul, de succesorii săi în drept, în mod individual sau în comun cu reclamantul, se impune a conchide că, prin cererile formulate, intervenientul a vizat imobilele înscrise în CF nr. 2028 Reșița Română nr. top 755/1/a/2/d/13 și nr. top 755/1/a/2/d/1/14, în acest sens fiind și concluziile scrise depuse.
Cu privire la aceste terenuri, intervenientul a formulat notificări în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 republicată, cum în mod corect a observat prin decizia de casare ultimă, aflată la filele 44 și 45 dosar Judecătoria Reșița.
Aceste notificări au fost soluționate de către Primarul mun. Reșița, prin dispozițiile nr. 3783/13.09.2004, cu privire la nr. top 755/1/a/12/d/1/13, respectiv nr. 74/11.01.2005, pentru nr. top 755/1/a/2/d/1/14/1 ( filele 79 și 83).
În privința terenului înscris în CF nr. 2028 Reșița Română nr. top 755/1/a/2/d/1/13, se reține că petentul nu a făcut dovada preluării abuzive de către stat a terenului solicitat ( 79), iar, prin sentința civilă nr. 644/3.03.2005 a Tribunalului C-S, rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost respinsă contestația formulată împotriva acestei dispoziții, reținându-se că reclamantul ( intervenient în cauză) este proprietar al imobilului, împreună cu.
În ceea ce privește imobilele cu nr. top 755/1/a/2/d/1/14/1, prin dispoziția Primarului mun. Reșița nr. 74/11.01.2005, a fost respinsă notificarea intervenientului, cu motivarea că acest teren nu face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece preluarea terenului revendicat a avut loc în condițiile Legii nr. 58/1974.
Dispoziția Primarului a fost contestată în justiție, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, fiind respinsă contestația prin sentința civilă nr. 1979/26.06.2006 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 940/C/2005, definitivă prin decizia civilă nr. 510/A/27.11.2006 a Curții de Apel Timișoara și irevocabilă prin decizia civilă nr. 4396/1.04.2009 a ( 96 și urm.).
Ca atare, având în vedere că intervenientul a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru a obține măsuri reparatorii pentru cele două imobile, procedura administrativă fiind finalizată cu emiterea unor dispoziții de către entitatea investită cu soluționarea notificărilor formulate, dispoziții ce au fost menținute în mod irevocabil de către instanțele investite cu soluționarea contestațiilor formulate în condițiile art. 25 din lege, nu poate fi primită oad oua cerere a sa adresată instanțelor judecătorești pentru a obține măsuri reparatorii în baza aceluiași act normativ, fără a se aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Intervenientul și-a întemeiat cererea în mod expres și repetat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, solicitând acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de această lege, deși așa cum am arătat anterior, a înțeles să formuleze notificări pentru imobil și să finalizeze procedurile administrative și contencioase prevăzute de lege, astfel că, în cauză, chiar dacă nu se aflăm în prezența autorității de lucru judecat ( nefiind îndeplinită cerința identității de obiect, prima acțiune fiind o contestație la Legea nr. 10/2001, a doua obținerea de măsuri reparatorii în baza aceleiași legi), este evident că ni se impun cu putere de lucru judecat concluziile irevocabile ale instanțelor anterior investite cu soluționarea contestației la dispozițiile emise, hotărârile judecătorești anterior menționate, ce rețin că imobilele notificate nu fac obiectul legii nr. 10/2001, sunt prezumate absolut, irefragabil, că exprimă adevărul, astfel că nu pot fi repuse în discuție aceleași aspecte, deja tranșate irevocabil.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 282 și urm. pr.civ. coroborate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, art. 315.pr.civ. Curtea constată că apelul declarat în cauză de către intervenientul este neîntemeiat, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 296.pr.civ. îl va respinge, omițând a cerceta motivele invocate privind fondul cauzei, față de prioritatea excepției reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intervenientul, continuat de moștenitorul și de cesionara în drepturi a acestuia, împotriva sentinței civile nr. 1419/27.04.2004 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 6809/1003, în contradictoriu cu intimații, Primăria Reșița, SC COM SRL Reșița și SC SRL Reșița.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /21.12.2009
Tehnored. 10 ex./21.12.2009
Prima instanță:
PREZENTA SE:
reclamant -, Reșița,-/A, jud. C-
pârâți - D-tru, Reșița,-/C, Jud.C -
- -"-
- Primăria Reșița, P-ța 1 - 2. nr. 1, Jud.C -
- SC COM SRL Reșița, str.- nr.2,.4, Jud.C
- SC SRL Reșița,-, Jud.C
Intervenientă -, str. -, nr.4,.4,.1,.1,
jud.C-S (cesionara drepturilor litigioase ale moștenitorului
)
-, prin mandatar, Reșița,
Str. - nr. 18, jud. C-
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Trandafir Purcărița
