Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 298/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.298
Ședința publică din data de 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.4..A,.3, județul D, împotriva sentinței civile nr.1459 din data de 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC MUNTENIA SA T, cu sediul în Târgoviște,-, - județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă SC MUNTENIA SA Târgoviște, reprezentată de avocat, din Baroul Dâmbovița, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare în două exemplare.
Avocat pentru intimata-pârâtă depune la dosar împuternicirea avocațială nr.6 din data de 11 martie 2008, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pârâta SC Muntenia SA și a solicitat, pe cale ordonanței președințiale, înființarea popririi asigurătorii asupra sumei de 2500 RON din conturile societății și virarea acestora în conturile reclamantului, până la pronunțarea definitivă a popririi executorii.
Prin sentința civilă nr.1217/2006 Tribunalul Dâmbovițaa declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Reclamantul își modifică acțiunea, după declinare, solicitând judecarea pe cale dreptului comun, pentru pretenții, urmând ca pârâta să fie obligată la plata penalităților de întârziere și dobânzi pentru neexecutarea sentinței civile 548/2006,
- 2 -
precum și la plata drepturilor salariale ce nu i-au fost acordate în cuantum real de instanța care a soluționat cauza pe fond.
Față de precizările reclamantului că pretențiile sale reprezintă drepturi salariale, prin sentința 3687/2007 Judecătoria Târgoviște a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița - complet de litigii de muncă.
După înregistrarea cauzei la ribunalul Dâmbovița, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că s-au acordat reclamantului despăgubirile stabilite prin sentința civilă 548/2006, așa cum au fost stabilite și calculate de executorul judecătoresc, că nu se pot acorda penalități de întârziere și dobândă legală, deoarece nu există temei legal pentru acestea. Pârâta a susținut că nu se pot acorda nici daune cominatorii, deoarece sentința a fost executată silit.
Prin încheierea de ședință din 7.12.2007 s-a admis excepția autorității de lucru judecat în privința capetelor de cerere având ca obiect plata restului despăgubirilor neachitate ce izvorăsc din răspunderea contractuală, lămurirea hotărârii 548/2006 și stabilirea întinderii drepturilor salariale printr-o expertiză contabilă, întrucât cererile au fost soluționate definitiv și irevocabil prin sentința 548/2006 a Tribunalului Dâmbovița și sentința 3453/2006 a Judecătoriei Târgoviște.
Prin sentința civilă nr.1459/21.12.2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea ca neîntemeiată și pentru celelalte capete de cerere pentru care nu s-a constatat intervenția autorității de lucru judecat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.548/2006 a Tribunalului Dâmbovița, irevocabilă, s-a admis contestația formulată de reclamant, s-a anulat decizia de concediere și pârâta a fost obligată să plătească drepturile salariale cuvenite de la data concedierii și până la pronunțarea hotărârii, iar prin sentința civilă nr.3453/2006 a Judecătoriei Târgoviștes -a respins contestația la executare formulată de pârâtă și cererea reconvențională formulată de reclamant prin care acesta solicita efectuarea unei expertize contabile, acordarea de daune cominatorii și daune moratorii.
Pentru celelalte capete de cerere pentru care nu s-a constatat autoritate de lucru judecat, tribunalul a reținut că nu sunt aplicabile disp. art.269 alin.1 Codul muncii, deoarece despăgubirile solicitate de reclamant - penalități de întârziere, daune moratorii, daune interese și daune cominatorii - se referă la eventuale prejudicii care nu au legătură cu raporturile de muncă, iar daunele cominatorii nu mai pot fi acordate, întrucât obligația la care se face referire a fost executată silit.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu invocarea disp. art. 304 pct.7,8,9,10 și 11 din Codul civil.
Susține recurentul, în esență, că nu există autoritate de lucru judecat deoarece obiectele acțiunilor diferă - primul a fost o contestație a deciziei de concediere, iar al doilea a avut ca obiect daune pentru neexecutarea în totalitate a sentinței 548/2006, prima dată răspunderea era contractuală, în prezenta cauză ea fiind delictuală.
Mai arată recurentul că a solicitat daune pentru lipsirea sa de folosul cuantumului ce rezultă din diferențele de calcul ale drepturilor salariale ce i se cuveneau și nu poate fi ignorată o pagubă reală.
- 3 -
Se susține că se interpretează greșit conținutul sentinței 3453/2006, că în acea cauză nu s-a respins proba cu expertiză ci, recurentul a acceptat o parte din despăgubiri, pentru a nu întârzia executarea.
O altă critică privește faptul că în mod greșit instanța a considerat că s-au calculat corect despăgubirile și a respins probele solicitate de recurent.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, nefiind incidente nici unul din motivele de modificare ori casare invocate de recurent.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.
În ce privește încheierea din 7.12.2007, curtea va constata că, în mod corect, instanța de fond a constatat intervenția autorității de lucru judecat în privința capetelor de cerere având ca obiect plata restului despăgubirilor neachitate ce izvorăsc din răspunderea contractuală, lămurirea hotărârii 548/2006 și stabilirea întinderii drepturilor salariale printr-o expertiză contabilă, întrucât cererile au fost soluționate definitiv și irevocabil prin sentința 548/2006 a Tribunalului Dâmbovița și sentința 3453/2006 a Judecătoriei Târgoviște.
Prin sentința civilă nr.548/2006 a Tribunalului Dâmbovițas -a anulat decizia de concediere și societatea a fost obligată să plătească recurentului din prezenta cauză drepturi salariale conf. disp. art.78 din Codul muncii. Prin sentința civilă nr. 3453/2006 a Judecătoriei Târgoviștes -a respins contestația la executare formulată de societate, dar și cererea reconvențională prin care reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize contabile, acordarea de daune cominatorii și daune moratorii.
Prin urmare, instanțele s-au mai pronunțat definitiv și irevocabil asupra drepturilor salariale la care este îndreptățit recurentul din prezenta cauză, la cuantumul acestora și la probele ce trebuie administrate în acest sens, la executarea silită a sentinței civile nr.548/2006 a Tribunalului Dâmbovița, precum și cu privire la daunele solicitate.
Sunt întrunite condițiile triplei identități de cauză, obiect și părți, pentru a se constata, așa cum corect a făcut instanța de fond, intervenția autorității de lucru judecat.
În ce privește sentința civilă nr.1459/21.12.2007 a instanței de fond, curtea va constata că aceasta nu cuprinde motive contradictorii, așa cum susține recurentul.
Hotărârea este coerentă și clar motivată, fiind evidențiate elementele ce au format convingerea instanței în sensul respingerii acțiunii.
De asemenea, nu poate fi primită critica din recurs că instanța de fond ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Între societatea intimată și recurent a existat un contract de muncă ce nu a cuprins nici un fel de clauze privind eventuale despăgubiri pentru pagube suferite de salariat, altele decât cele prev. de art.269 alin.1 Codul muncii.
Modalitatea de executare a sentinței civile nr.548/2006 a Tribunalului Dâmbovița și eventuale prejudicii rezultate în urma neexecutării acestei sentințe nu au legătură cu raporturile de muncă dintre recurent și intimată, ci pot forma numai obiectul unei contestații la executare, ce a fost deja soluționată între părți.
- 4 -
Instanțele de judecată au stabilit în mod definitiv și irevocabil cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățit recurentul în urma anulării deciziei de concediere, precum și modalitatea de executare a sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri, astfel că nu se pot face alte cereri în legătură cu aceste despăgubiri.
Sentința nr.548/2006 a Tribunalului Dâmbovițaa fost executată silit, astfel că nu se mai poate discuta nici acordarea daunelor cominatorii, așa cum corect a reținut instanța de fond. Daunele cominatorii reprezintă o modalitate de constrângere a debitorului la executarea obligației, atunci când obiectul obligației nu este constituit de sume de bani; în momentul în care obiectul obligației de executat este reprezentat de sume de bani se pot aplica dobânzi și recalculări în caz de întârziere culpabilă la executare.
Prin urmare, nici motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. nu apare ca fiind fondat.
În ce privește invocarea motivelor prev. de art.304 pct.10 și 11.pr.civ. curtea nu le va lua în discuție, deoarece aceste prevederi legale au fost abrogate prin OUG 138/2000.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.4..A,.3, județul D, împotriva sentinței civile nr.1459 din data de 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC MUNTENIA SA T, cu sediul în Târgoviște,-, - județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
--- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./DV
3 ex./10.04.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
G -
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Alexandru
