Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 300/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.300
Ședința publică din 17 decembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul apelant împotriva sentinței civile nr.2449/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T ȘI DGFP T, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, STATUL ROMÂN PRIN PRIMĂRIA și STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Apel declarat în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2008, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2449/11.06.2008 Tribunalul Timiș - Secția civilă a respins acțiunea reclamantului pentru acordarea de despăgubiri pentru un imobil expropriat de stat de la tatăl său, anterior anului 2.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 27.03.2007 sub nr-, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul, în calitate de pretins unic moștenitor al defunctului i-a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice ( Ministerul Economiei și Finanțelor) prin Administrația Finanțelor Publice T și Statul Român prin Primăria și prin Consiliul Local solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la despăgubiri constând în valoarea imobilului din Comuna, înscris în CF 317 top 492/c/2 ( casă demolată și teren în suprafață de 831 mp), estimate provizoriu de către reclamant la suma de 170.000 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 18.02.1977, tatăl domniei sale numitul, a fost expropriat, imobilul anterior menționat trecând în proprietatea statului. Prin adresa 513/18.02.1977, Consiliul Popula al Comunei l-a informat pe expropriat că urmează a-i fi demolate construcțiile, iar despăgubirea legală pentru teren și construcții îi va fi acordată în termen de 90 de zile, în condițiile prevăzute de 1676/1959.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Primăria Comunei, în reprezentarea pârâtului Statul Român a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara și faptul că în cauză are calitate procesuală pasivă Ministerul Finanțelor, solicitând ca reclamantul să își precizeze cererea sub aspectul calității procesuale pasive și a capacității pârâților, să facă dovada completă a rudeniei cu fostul proprietar și dovada proprietății și arătând că cererea trebuia formulată în baza Legii 10/2001.
În drept, pârâtul a invocat prevederile Decretului 31/1954, ale Legii nr. 213/1998, ale Legii nr. 215/2001 și Legea nr. 10/2001.
La rândul său, Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală Finanțelor Publice în reprezentarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor au formulat întâmpinare, arătând că Ministerul Economiei și Finanțelor și Administrația Finanțelor Publice T nu au calitate procesuală pasivă, că dreptul reclamantului de a solicita despăgubiri este prescris și că acțiunea formulată este inadmisibilă.
În motivarea acestor apărări, s-a arătat că Administrația Finanțelor Publice T nu are calitate procesual pasivă nici în nume propriu nici în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Statul Român fiind reprezentat în litigiile de acest gen de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene.
Cât privește lipsa calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta a fost motivată prin aceea că imobilul în litigiu nu face parte din domeniul public al statului, iar prescripția dreptului material la acțiune a fost argumentată pe dispozițiile art. 1 și3 din Decretul 167/1958, apreciindu-se că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data la care a expirat termenul de 90 de zile acordat de către stat pentru plata despăgubirilor.
Inadmisibilitatea acțiunii a fost motivată prin faptul că, după data intrării în vigoare a Legii 10/2001, reclamantul putea obține despăgubiri doar în condițiile acestei legi speciale, fiind invocată și decizia 53/2007 pronunțată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin sentința civilă nr. 4301/26.04.2007, Judecătoria Timișoaraa declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Deta, apreciind că, potrivit art. 5 pr.civ. competența revine instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță Judecătoria Deta, în a cărei circumscripție teritorială se află localitatea.
La rândul său, prin sentința civilă nr. 123/16.02.2008, Judecătoria Detaa admis excepția necompetenței sale materiale, declinând competența în favoarea Tribunalului Timiș cu motivarea că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. f pr.civ. tribunalul judecă procesele și cererile în materie de expropriere și tot tribunalul soluționează și contestația împotriva dispozițiilor emise în baza Legii 10/2001, conform art. 26 alin. 3 din această lege.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 26.03.2008, sub același număr unic de dosar.
La termenul de judecată din 07.05.2008, la solicitarea instanței reclamantul a precizat temeiul de drept al acțiunii ca fiind prevederile art. 998 - 999 civ. respectiv răspunderea delictuală a statului pentru exproprierea antecesorului său.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamantul a depus o serie de înscrisuri, solicitând efectuarea unei adrese către Primăria pentru a comunica valoarea construcțiilor demolate, efectuarea unei expertize topo pentru stabilirea valorii terenului expropriat, precum și încuviințarea probei testimoniale, fără însă a preciza ce aspecte dorește a dovedi prin administrarea acestei probe.
În fața Judecătoriei Detaa fost administrată proba cu raportul de expertiză topo, fiind evaluat terenul în litigiu.
La termenul de judecată din 04.06.2008, în conformitate cu art. 137 alin. 1 pr.civ. instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către DGFP T în reprezentarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Deliberând asupra acestei excepții, tribunalul apreciază că soluționarea acțiunii reclamantului trebuie făcută prin raportare la două principii fundamentale: cel conform căruia legea specială derogă de la legea generală și cel care stipulează că dispozițiile legale interne trebuie interpretate prin prisma tratatelor și convențiilor internaționale ratificate de către România, în caz de conflict între legislația internă și normele internaționale prevalând acestea din urmă.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea în despăgubire pentru imobilul pretins expropriat în anul 1977 de la tatăl său pe dispozițiile răspunderii civile delictuale a Statului Român prev. de art. 998 - 999.civ., arătând apoi, în concluziile scrise depuse pentru amânarea de pronunțare, că acțiunea sa se întemeiază pe prevederile art. 480 civ.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, cu aplicarea art.11 din aceeași lege, reclamantul trebuia să formuleze cerere de acordare de despăgubiri în termenele și condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, nedepunerea notificării în baza Legii nr. 10/2001 în termenul stabilit de acest act normativ atrăgând conform art. 22 alin. 5 al legii, pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, indiferent de temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea acțiunii.
Legea nr. 10/2001, care stabilea cadrul în care reclamantul trebuia să-și valorifice dreptul, este o lege specială și derogatorie de la dispozițiile de drept comun ale art. 480 civ. Prin reținerea incidenței acestei legi speciale, care a stabilit termenele și procedura prin care reclamantul putea beneficia de restituirea proprietății sale, instanța nu încalcă prevederile art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale; aceasta întrucât, România ratificând convenția prin Legea nr. 30/18.05.1994, reclamantul nu mai deținea, la momentul formulării cererii, un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol, acesta fiind lipsit de bunul său încă din 1977. Or, dispozițiile Convenției nu pot retroactiva.
Nu se poate reține nici faptul că reclamantul ar fi pierdut doar beneficiul legii speciale reparatorii, iar nu și a altor acțiuni în justiție, cătă vreme art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 stabilește în mod clar și neechivoc faptul că nedepunerea notificării în termenul legal atrage pierderea dreptului de a solicitat în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Statele au interesul de a stabili astfel de termene legale în care persoanele îndreptățite pot solicita restituirea proprietăților tocmai pentru a clarifica regimul juridic al imobilelor de acest gen.
Cât privește decizia nr. 53/2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de câtre pârâți, aceasta nu este aplicabilă în speță întrucât art. 35 din Legea nr. 33/1994, vizat de respectiva decizie, vorbește despre situația în care foștii proprietari solicită retrocedarea bunului expropriat care nu a fost utilizat în termen de 1 an potrivit scopului pentru care a fost expropriat, situație neincidentă în speță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul solicitând modificarea ei în totalitate și în consecință, la plata despăgubirilor legal cuvenite.
În motivarea în fapt a apelului s-a susținut în fapt că în anul 1977 imobilul (construcție și teren) din, jud.T, proprietatea tatălui său, a fost expropriat fiindu-i promise acestuia despăgubiri pe care - afirmativ - el nu le-ar fi primit.
Aflând de posibilitatea legală oferită în prezent de statul român și pentru că reclamantul a fost, pentru o lungă perioadă de timp plecat din țară, ca moștenitor al tatălui său consideră că este normal să i se acorde despăgubirile solicitate.
A mai precizat apelantul că acțiunea sa nu se întemeiază pe dispozițiile Legii 10/2001 ci pe dispozițiile civile de drept comun (art.480 civ. și următoarele), - și că din această cauză nu a urmat procedurile prevăzute de legea specială - astfel că acțiunea sa nu poate fi considerată ca inadmisibilă.
În sprijinul afirmațiilor sale s-a arătat faptul că printr-o decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii generat de o cauză similară - în opinia sa - celei prezente, s-a stabilit că dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu se aplică imobilelor expropriate în perioada 06.03.1945-22.12.2. introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a Finanțelor Publice Tas olicitat respingerea ca nefondat a apelului reclamantului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit efectului devolutiv al apelului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că apelul declarat în cauză este nefondat.
În primul rând în ceea ce privește pretinsa ignorare de către instanța de fond a deciziei nr.53/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii în materie - și care are deci, un caracter obligatoriu - Curtea constată, la fel ca și instanța de fond, că ea nu are incidență în cauză.
În decizia menționată este vizat art.35 din Legea 33/1994 care se referă la posibilitatea solicitării retrocedării unor imobile preluate de stat și care nu au fost afectate scopului pentru care au fost expropriate în termen de un an de la efectuarea acestei proceduri.
Ori, acest articol - ca de altfel și toate celelalte dispoziții ale Legii 33/1994 - vizează deci procedurile de expropriere a imobilelor, efectuate după intrarea în vigoare a acestei legi, ceea ce nu este cazul imobilului în discuție care a fost preluat printr-o astfel de procedură anterior anului 2. și care, în mod neechivoc, face deci obiectul de reglementare al legii 10/2001 - art.11.
În condițiile în care acțiunea reclamantului are ca obiect nu solicitarea de retrocedare a imobilului expropriat sau a unei părți din el (cu dovedirea faptului că n-ar fi fost utilizat conform scopului preluării) ci cea de obligare a statului - prin Ministerul Finanțelor Publice - la plata unor despăgubiri, acțiunea sa întemeiată pe dreptul comun este, conform art.6 al.2 din legea 213/1998, inadmisibilă, existând o lege specială de reparație în materie, respectiv Legea 10/2001.
Reclamantul însuși recunoaște că nu a utilizat de procedurile speciale ale acestei legi argumentându-și însă această poziție prin aceea că ar fi plecat de mult timp în străinătate, ori, această apărare este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, plecarea sa în străinătate nu s-a dovedit a avea o cauză mai presus de voința sa pentru a putea fi repus conform art.103 pr.civ. în termenul de solicitare a reparațiilor materiale prevăzute de Legea 10/2001 - din care el a fost decăzut - iar pe de altă parte pentru că nu există probe care să dovedească că această lipsa a sa din țară ar fi durat, fără întrerupere, din momentul intrării în vigoare a legii menționate și până în prezent și că în tot acest interval de timp ar fi fost lipsit de orice acces la informații cu privire la modalitatea legală la rezolvarea problemei sale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că sentința civilă nr.2449/11.06.2008 a Tribunalului Timiș - secția civilă prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului, este temeinică și legală, motiv pentru care va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva acesteia de către reclamant.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2449/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 decembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
G - - -
Grefier,
- -
Red.DC/18.12.2008
Tehnored.MM/8 ex/18.12.2008
Instanță fond: Tribunalul Timiș -
Se comunică:
Reclamant apelant - - T,-,.4,
jud.T, T, P-ța - - nr.1,.13, camera 8, jud.
Pârâți intimați - Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Finanțelor Publice
T - T, B- - din 2. nr.2. jud.
- Ministerul Finanțelor Publice - B, sector 5,-,
- Statul Român prin Primăria - Com. jud.
- Statul Român prin Consiliul Local - Com. jud.
Emis 6 comunicări
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
