Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 300
Ședința publică de la 03 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 24 februarie 2009 privind recursul formulat de pârâții, C și recurentul, împotriva deciziei civile nr. 478 din data de 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 3731 din data de 14 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți,.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi 3 martie 2009.
CURTEA
La data de 04.10.2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, și C, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților de pe terenul lor în suprafață de 1534. situat în C-, județul D înscris în nr.1844-59001/13.11.1995, -, P1 solicitând și să le fie lăsat în deplină proprietate și posesie și obligarea pârâților la demolarea tuturor construcțiilor ilegale aflate pe acest teren respectiv grajd de cai, cort, case chirpici și cărămidă, gard și alte anexe.
În motivarea acțiunii, au arătat că în repetate rânduri au încercat să intre în posesia terenului mai sus arătat,dar nu au reușit, deoarece era ocupat abuziv de pârâți împreună cu familiile lor, și astfel, în anul 2005 au introdus o acțiune penală împotriva acestora pronunțându-se sentința penală nr.2738/07.06.2005 a Judecătoriei Craiova rămasă definitivă, dar executorul judecătoresc a refuzat să pună în executare sentința deoarece dispozitivul hotărârii nu cuprinde și obligarea pârâților la demolarea construcțiilor.
La termenul din data de 28.09.2007 s- dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei.
Prin aceeași precizare de acțiune depusă la 28.11.2007 reclamanții au solicitat introducerea in cauză și a numitului, având în vedere concluziile raportului de expertiză in specialitatea construcții civile de unde rezultă că și acesta a edificat o construcție pe terenul reclamanților.
La termenul din data de 30.11.2007 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului, având în vedere precizarea de acțiune.
Prin sentința civilă nr. 3731 din 14.03.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții și, împotriva pârâților, C, și.
Au fost obligați pârâții, C și, să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în C,-, județul D, înscris în titlul de proprietate nr.1844-59001/13.11.1995, tarlaua 56, parcela 1, în suprafață de 1270. identificat conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert și a schiței anexă la acesta ca având următoarele dimensiuni și vecinătăți: N-între punctele 1-2 distanța de 26,60, vecin, între punctele 2-3 distanța de 3 domeniu public,- str.-,E- între punctele 3-4-5-6-7-8-vecin str.-,S- între punctele 8-9-10-11-12- vecin str.- distanța cumulată 42. V-între punctele 12-1 distanța 36,20. vecin neidentificat după cum urmează:pârâta suprafață de 882. cu următoarele dimensiuni și vecinătăți:N-între punctele 1-2 distanța de 20,60.vecin,între punctele 2-3-distanța de 3 vecin domeniu public - str.-,E-între punctele 3-4-distanța de 12,50 vecin str.-, între punctele 13-11 distanța de 23,7 vecini și C,S-între punctele 4-14 distanța de 3,8 vecin terenul ocupat de, între punctele 14-13 distanța de 8,60 vecin terenul ocupat de și C, între punctele 11-12 distanța de 22,5 vecin str.-,V- între punctele 12-1 distanța de 36,2 ,vecin neidentificat, pârâții și C suprafața de 252. cu următoarele dimensiuni și vecinătăți:N-între punctele 13-11 distanța de 8,6,vecin, E-între punctele 14-15 distanța de 10 teren ocupat de, între punctele 15 -10 distanța de 13,2. vecin teren ocupat de,S-între punctele 10-11,distanța de 11,8. vecin str.-,V-între punctele 11-13 distanța de 23,7 vecin, pârâta suprafața de 86. cu următoarele dimensiuni și vecinătăți:N între punctele 15-6 distanța de 4,5 vecin teren ocupat de, între punctele 6-7 distanța de 0,5 vecin domeniu public- str.-, E-între punctele 7-8 distanța de 14 vecin str.-, S- între punctele 8-9 distanța de 7,70 vecin str.-, V- între punctele 9-10 distanța de 0,5. vecin domeniu public- str.-, între punctele 10.-15 distanța de 13,2 vecin teren ocupat de și C.
Au fost obligați pârâții și C să demoleze construcția cu 2 camere din A și cărămidă acoperită cu carton ( = 37,2. u = 28,75. ) și o magazie din lemn acoperită cu tablă cutată ( = 28,75. ) și pârâții și să demoleze casa compusă din 3 camere și sală din acoperită cu țiglă ( = 107,87. = 87,97. ) și un gard la stradă din bolțari de beton cu porți metalice, situate pe terenul reclamanților ocupat de aceștia construcții identificate conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert și a schițelor anexă la acesta, iar, în caz de refuz au fost autorizați reclamanții să le demoleze pe cheltuiala pârâților respectivi.
A fost respins capătul de cerere din acțiune privind evacuarea pârâților.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 913,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința penală nr.2738/07.06.2005 a Judecătoriei Craiova rămasă definitivă au fost achitați inculpații pârâților, C pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art.220 alin.3 săvârșită împotriva părților vătămate și,au fost obligați inculpații să lase părților vătămate în liniștită posesie terenul pe care l-au ocupat din suprafața totală de 1534 mp. situată în C, str. -, -, P1 și s-a respins cererea părților vătămate privind obligarea inculpaților la plata daunelor materiale. În considerente s-a reținut că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii și anume lipsește latura subiectivă, inculpații având ferma convingere că terenul le aparține, dar s-a dispus repunerea părților în situația anterioară deoarece aceștia ocupă terenul fără acordul părților vătămate, teren pe care au edificat și unele construcții,fiind vorba de suprafața de 1534 mp. din totalul suprafeței parcelei de 1950mp.restul de 416 mp. fiind vândut de către părțile vătămate numiților și,prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.865/26.03.1998.
Deși s-a solicitat prin acțiune, precizată ulterior, și împotriva altor pârâți, atât evacuarea cât și obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul, instanța a considerat că este o acțiune în revendicare imobiliară și nu pentru evacuare, deoarece nu a existat vreun titlu locativ al pârâților, fiind o acțiune formulată de reclamanții lipsiți de posesia asupra imobilului, împotriva posesorilor neproprietari.
Instanța reținut că nu există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere referitor la revendicare în raport de acțiunea civilă exercitată în procesul penal, soluționată prin sentința civilă de mai sus, deoarece în cauza de față sunt și alți pârâți și, care ocupă același teren și care au construit pe acesta,neexistând nici identitate de cauză având în vedere faptul că s-a solicitat obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate si posesie terenul și prin demolarea construcțiilor pe care pârâții le-au edificat pe acesta,între cele două capete de cerere existând o strânsă legătură,scopul urmărit de reclamanți fiind acela ca terenul să le fie lăsat în deplină posesie prin desființarea construcțiilor.
Din raportul de expertiză întocmit de expert instanța reținut că terenul reclamanților are suprafața rezultată din măsurători de 1270 mp. și este înscris in titlul acestora de proprietate, -,P1, situat în C,. -,-, fiind reținut ca vecină la nord, deci cea care a cumpărat suprafața de 416 mp. împreună cu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.865/26.03.1998, la care a făcut referire sentința penală, astfel că se poate considera că acea suprafață a fost exclusă de la măsurători.
S-a mai reținut că pe suprafețele ocupate de pârâții și respectiv și C se află niște construcții si deși s-a trecut că și numitul ocupă suprafața de 50m.p.,pe care se află o construcție, acesta nu a fost chemat în judecată de reclamanți.
Din raportul de expertiză efectuat de expert a rezultat că imobilele edificate de pârâții și C sunt: construcție cu 2 camere din A și cărămidă acoperită cu carton ( = 37,2. u = 28,75. ) și o magazie din lemn acoperită cu tablă cutată ( = 28,75. ), iar cele efectuate de pârâții și sunt casă compusă din 3 camere și sală din acoperită cu țiglă ( = 107,87. = 87,97. ) și un gard la stradă din bolțari de beton cu porți metalice.
Instanța reținut că pârâții, și nu au depus nici un act din care să rezulte vreun drept al lor de proprietate sau că sunt îndreptățiți să exercite posesia asupra acestuia, iar din raportul de expertiză efectuat de expert a rezultat că nu au avut autorizații de construire, din declarația martorului rezultând că acele construcții se află pe terenul reclamanților,iar din cea a celuilalt martor că pârâtei sunt cei care le-au edificat,martorul arătând însă că sunt pe un teren al Primăriei,aspect infirmat însă de rapoartele de expertiză.
Cum titlul de proprietate al reclamanților a fost emis în anul 1995, iar din raportul de expertiză întocmit de expert a rezultat că și C au edificat construcțiile în anul 2003,iar și (care sunt concubini,)le-au edificat în anul 2005, instanța reținut reaua-credință a pârâților,aceștia neputând considera că au construit pe terenul lor din moment ce exista un titlu de proprietate al reclamanților intrat în circuitul civil,pârâții nedeținând acte de proprietate asupra acestuia.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții și C criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel s- arătat că în mod greșit fost admisă acțiunea, câtă vreme apelantul depus la dosar un înscris sub semnătură privată cu privire la suprafața de teren pe care o ocupă.
S-a mai arătat că, fiind de bună credință a construit pe teren o casă și că nu au cunoscut că terenul aparține intimaților reclamanți.
În atare situație nu se poate reține reaua credință, fiind de datoria reclamanților să o dovedească.
De altfel, pețitul în evacuare trebuia respins ca inadmisibil, câtă vreme între părți nu există raporturi locative.
Prin decizia civilă nr. 478/2008 a Tribunalului Doljs -a dispus respingerea apelului ca nefondat reținându-se că pârâții apelanți au ocupat terenul reclamanților fără nici un drept și deci au fost de rea credință când au edificat o construcție.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs pârâții și solicitând casarea lor ca nelegale și netemeinice.
Recurenții susțin că instanțele au interpretat greșit probatoriul din dosar și că ei au făcut dovada că sunt posesori de bună credință. Recurenții susțin că au dovedit că dobândind terenul în baza unui contract și deci l-au stăpânit ca proprietari până când reclamanții au dovedit dreptul lor prin titlu legal de proprietate emis conform Legii 18/1991.
Ca urmare, casa edificată pe teren nu poate fi demolată, iar recurenții nu pot fi evacuați.
Recursul este nefondat.
Instanțele au făcut o corectă apreciere a probatoriului din dosar din care rezultă cu deplin temei că recurenții pârâți ocupă fără drept terenul proprietatea reclamanților și că deși nu dețin titlu legal de proprietate, au edificat pe acest teren unele construcții identificate și evaluate prin expertizele efectuate în dosar.
De altfel criticile de netemeinicie formulate de recurenți nici nu pot fi avute în vedere, ele neputând constitui motiv legal și valabil de recurs.
Este indiscutabil că reclamanții sunt proprietarii terenului din litigiu ca urmare a reconstituirii dreptului lor conform titlului definitiv emis la Legea 18/1991 în anul 1995.
Prin sentința penală nr. 2738/2005 a Judecătoriei Craiova pârâții au fost achitați referitor la infracțiunea de tulburare în posesie, dar pe latură civilă au fost obligați să evacueze terenul pe care-l ocupau în mod nelegal și abuziv.
Așadar, împotriva pârâților există deja un titlu executoriu în baza căruia pârâții au obligația să părăsească terenul ocupat abuziv.
Cum însă pe teren aceștia au edificat unele construcții, iar titlul executoriu nu dispune demolarea lor, reclamanții au promovat prezenta acțiune în derulare fără de care evacuarea pârâților nu ar fi posibilă.
Recurenții pârâți au fost de rea credință atunci când au edificat aceste construcții.
În raport de reaua lor credință au așadar obligația să-și ridice construcția amplasată nelegal și care ocupă în acest mod terenul proprietatea reclamanților.
Reaua lor credință rezultă din împrejurarea că au ocupat terenul fără nici un titlu și că, deși nu dețineau nici un act legal sau opozabil legat de teren, au efectuat unele lucrări de construcții tocmai pentru a-și legaliza ocupațiunea nelegală.
Construcțiile efectuate sunt în realitate edificii improvizate de o valoare redusă de numai 1000 lei conform evaluării expertizei efectuate în dosar.
Sentința civilă nr. 18866/2008 a Judecătoriei Craiova prin care recurenții au încercat să obțină aparența unui titlu de proprietate pe terenul reclamanților, nu are nici o valoare și de altfel nu face decât să confirme reaua lor credință.
Prin hotărârea arătată s-a admis acțiunea recurentului reclamant împotriva pârâtei și s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului prin uzucapiune de la pârâtă, asupra terenului și construcțiilor ce fac obiectul prezentei cauze.
O astfel de hotărâre nup oate avea nici o valoare și nici o relevanță în raport de titlul de proprietate al reclamanților, emis prin reconstituire în anul 1995, cu atât mai mult cu cât respectivul proces s-a purtat cu o persoană care nu are nici un drept real asupra terenului, iar reclamantul era deja evacuat prin hotărâre irevocabilă de pe acest teren.
Ca urmare instanțele au reținut în mod corect că pârâții sunt constructori de rea credință. Aceștia au fost deplin conștienți că ocupă abuziv terenul reclamanților și că deși nu dețineau vreun titlu pe teren, au efectuat unele lucrări de construcții pe acesta.
În consecință, instanțele au dispus în mod perfect legal obligarea pârâților recurenți să-și demoleze aceste construcții pe cheltuiala lor.
În concluzie recursul pârâților este nefondat, Curtea urmând a-l respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții, C și recurentul, împotriva deciziei civile nr. 478 din data de 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 3731 din data de 14 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
2 ex/5.03.2009
Tehn.red.
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
