Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 302/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 302/A/2009
Ședința publică din 6 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Carmen Marta Vitos
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de către pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, precum și apelul declarat de către pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva Sentinței civile nr. 216 din 9 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, pârâții intimați COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR C și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că apelul a fost declarat și motivat în termen, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. De asemenea se constată că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că la data de 3 noiembrie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea apelantei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, o precizare la întâmpinarea formulată de către reclamantul la care a anexat și un set de înscrisuri.
Curtea pune în discuție excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea acțiunii în primă instanță, invocată de apelanta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ( 13) în sensul că aceasta ar fi revenit secției de contencios administrativ a Curții de Apel. Curtea deliberând, respinge această excepție, întrucât în prezentul litigiu nu se contestă o soluție dată în cadrul procedurii administrative reglementată prin Legea nr. 247/2005.
Curtea pune în discuție excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea acțiunii în primă instanță, invocată de apelanta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ( 50) în sensul că aceasta ar fi revenit judecătoriei, iar calea de atac susceptibilă de a fi exercitată împotriva hotărârii ar fi recursul, potrivit dispozițiilor legilor fondului funciar. Curtea deliberând, respinge această excepție, întrucât litigiul nu este o plângere specifică reglementată de legile fondului funciar, reclamantul fiind deja în posesia unei hotărâri emise de Comisia județeană de aplicare a legilor fondului funciar, pe care nu o contestă, ci solicită punerea ei în executare în cadrul prezentului litigiu, care este unul de drept comun. Valoarea obiectului litigiului fiind peste 500.000 lei, competența în primă instanță revine tribunalului, potrivit art. 2 alin. 1 lit. b Cod proc. civ. Pentru motive similare, calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond este apelul, potrivit art. 2821Cod proc. civ.
Curtea, pune în discuție motivul de apel invocat de către Ministerul Finanțelor Publice referitor la omisiunea citării acestui pârât apelant cu ocazia efectuării raportului de expertiză și motivul de apel invocat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, privind necomunicarea acțiunii introductive și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 216 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Local al Municipiului C-N și în consecință:
Pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au fost obligați la plata în favoarea reclamantului a sumei de 800.000 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând c/v terenului în suprafață de 303. situat în mun. C-N, str. - (fostă -) nr. 14, jud. C, înscris inițial în CF nr. 29367 C, nr. top 2599, precum și plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 14 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea paraților la plata către reclamant a contravalorii suprafeței de teren de 303 mp. teren situat în C-N str. - azi fosta - nr.14, înscrisă în nr.95339 C-N, fost înscrisă în nr.29367 C, nr. top. 2599, calculată în funcție de valoarea de piața a acesteia, prin expertiza tehnică de evaluare ce se impune a fi efectuată în cauză, reclamantul fiind moștenitorul legal al foștilor proprietari tabulari ai suprafeței totale de teren de 591 mp. situată administrativ în C-N- (azi, str. -).
Aceasta suprafața de teren a fost înscrisă în nr. 29367 C, nr. top. 2599, în prezent sistată.
Parcela de teren asupra căreia părinții reclamantului au fost proprietari tabulari a fost expropriată de Statul R în baza Decretului de expropriere nr. 213 din 19 octombrie 1984, în vederea construirii de blocuri, și a fost apoi transcrisă în 95339
Prin Sentința civilă nr. 1407/2002 a Judecătoriei Cluj -N reclamantului i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 288. rămasa liberă, neocupată de construcții definitive, din totalul suprafeței de 591 mp. ce i-a fost expropriată. Dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren a fost ulterior intabulata in cartea funciară, în baza Deciziei civile nr. 1383/A/2004 a Curții de APEL CLUJ.
Cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra restului suprafeței de teren de 303. a fost emisă Hotărârea nr. 52 din 18 mai 2001 Prefecturii județului C, prin care s-a dispus restituirea prin echivalent bănesc a acesteia.
Despăgubirile la care are dreptul reclamantul în temeiul hotărârii Comisiei județene mai sus menționate nu au fost până în prezent încasate de reclamant, acesta neavând nici o perspectivă certă în ceea ce privește momentul la care ar putea intra în posesia acestora.
Este adevărat că pentru satisfacerea drepturilor persoanelor îndreptățite la primirea de despăgubiri a fost instituită o procedura specială prin dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Regimul stabilirii și plății despăgubirilor, prevăzut la art. 1 alin. 3 și art. 2, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, stabilește faptul că "Despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege" iar în conformitate cu art. 2 pentru asigurarea resurselor financiare necesare acordării de despăgubiri în conformitate cu prevederile prezentei legi se înființează organismul de plasament colectiv în valori mobiliare denumit Fondul "Proprietatea", conform prevederilor Capitolului II.
Totodată în conformitate cu dispozițiile Capitolul III art. 13 alin. 1, alin. 6 și alin. 7 din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare se constituie in subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are printre altele obligația de a emite titlul de despăgubire în baza raportului de evaluare întocmit.
S-a constatat astfel că, prin dispozițiile legale speciale s-a stabilit calitatea procesuală în vederea stabilirii și modalității de plată a despăgubirilor pentru Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, instituții care acționează în numele și pe seama Statului Român.
Este de observat faptul că alături de cele două instituții menționate, Statului Român prin Ministrul Economiei și Finanțelor îi sunt conferite atribuții speciale în cea de a doua etapă a procedurii administrative, prin mai multe dispoziții legale cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care justifică, calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 8 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 până la finalizarea procedurilor de despăgubire, Ministerul Finanțelor Publice va reprezenta statul R ca acționar al Fondului "Proprietatea" și va exercita toate drepturile care decurg din aceasta calitate. Totodată potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 3 din același act normativ capitalul social inițial al Fondului "Proprietatea" este împărțit în acțiuni deținute de Ministerul Economiei și Finanțelor, iar potrivit dispozițiilor art. 141alin. 4 sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor se asigură, până la listarea Fondul Proprietatea -, din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la Fondul Proprietatea și în completare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin urmare aplicarea dispozițiilor cuprinse în Titlul VII - din Legea nr. 247/2005, privind acordarea despăgubirilor în favoarea persoanei îndreptățite presupune asigurarea fondurilor necesare din partea Ministerului Economiei și Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român, acesta având astfel calitate procesuală pasivă în litigiile ce decurg din aplicarea procedurii administrative reglementată prin dispozițiile legale speciale în materie.
Este adevărat că atribuțiile prevăzute în sarcina pârâtului se referă la cea de a doua etapă a aplicării procedurii administrative, însă atât timp cât pentru reclamant nu există nici o perspectivă certă în ceea ce privește momentul la care ar putea beneficia efectiv de despăgubiri, trebuie să se recunoască instanței, pentru celeritatea finalizării procedurii în vederea respectării duratei rezonabile de finalizare a litigiului în înțelesul prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, posibilitatea de a se substitui entității investite potrivit procedurii speciale, atunci când se constată o tergiversare din partea acesteia, în vederea stabilirii îndreptățirii persoanei de a beneficia de măsuri reparatorii și în vederea determinării cuantumului acestora, situație în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor urmează doar să procedeze la actualizarea acestora.
Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român rămâne în mod direct răspunzător de acordarea în favoarea persoanelor îndreptățite măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor.
Și în actuala procedură administrativă privind acordarea despăgubirilor, respectiv în cea de a doua etapă, reglementată prin dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, au fost stabilite în sarcina Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român, ca acționar al Fondului "Proprietatea" o serie de atribuții, astfel cum am arătat mai sus, printre care și aceea de asigurare a fondurilor necesare acordării despăgubirilor.
Actuala reglementare cuprinsă în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede acordarea în favoarea persoanelor îndreptățite de titluri de despăgubiri la Fondul "Proprietatea", acesta fiind constituit potrivit art. 6 și 7 din acest act normativ ca organism de plasament colectiv, sub forma unei societăți de investiții de tip închis, deținută inițial în întregime de Statul Român în calitate de acționar unic, persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii având posibilitatea de a opta, ca urmare a modificărilor aduse prin OUG 81/2007, potrivit art. 18 alin. 2, pentru despăgubiri în numerar.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice invocă în sprijinul apărărilor sale această procedură specială care ar trebui să fie urmată de orice persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, însă omite să aibă în vedere faptul că este principalul responsabil în asigurarea fondurilor necesare acordării de despăgubiri, potrivit dispozițiilor legale mai sus enunțate.
Statul Român a fost condamnat în numeroase cauze privind litigii în legătură cu proprietatea, cu referire la imobilele naționalizate, pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție și pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, instanța europeană statuând în sensul că în prezent Fondul Proprietatea nu funcționează într-un mod susceptibil să conducă la acordarea unei despăgubiri efective (Hotărârea din 21.02.2008 în cauza Johanna împotriva României; Hotărârea din 14.02.2008 în cauza Dumitrescu împotriva României; Hotărârea din 07.02.2008 în cauza Silimon și împotriva României; Hotărârea din 13.01.2009 în cauza Faimblat împotriva României).
În cauza Faimblat, citată anterior, Curtea Europeană a statuat în sensul că, deși Legea nr. 10/2001 le oferă părților interesate atât accesul la o procedură administrativă, cât și, ulterior, la o procedură contencioasă, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă într-un termen rezonabil la plata unei despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă.
S-a constatat astfel că procedura administrativă specială, oferită de legislația internă, nu este în măsură să conducă la acordarea de despăgubiri efective, într-un termen rezonabil, în acord cu cerințele prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum s-a statuat și în cauzele mai sus citate, astfel că nu putem concluziona decât în sensul că Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Satului Român, să fie obligat în mod direct la acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor în favoarea persoanelor îndreptățite.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamantului, pentru determinarea acestora, s-a dispus în cauză efectuarea unei expertize de către expert, atestat, din concluziile căreia reiese că valoarea imobilului teren din litigiu, în suprafață de 303. având în vedere particularitățile acestuia, fiind situat în zona centrală a mun. C-N, în apropierea Spitalului Militar, se ridică la suma de 800.000 lei.
Pârâții, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Ministerul Finanțelor Publice, potrivit unei poziții constante exprimată în dosarele având ca obiect plata de despăgubiri ca echivalent al măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate de stat, au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, aducând critici în ceea ce privește metoda de evaluare iar în unele situații contestând chiar calitatea expertului, după ce în prealabil se opun categoric administrării probei cu expertiză pentru considerentul conform căruia singura instituție competentă să stabilească cuantumul despăgubirilor ar fi Comisia Centrală.
Referitor la obiecțiunile formulate, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt fondate, având în vedere că expertul care a întocmit raportul de expertiză în dosar este un expert atestat, aceasta fiind singura calitate cerută experților care efectuează evaluarea imobilelor și în cadrul procedurii administrative speciale, metoda de evaluare folosită de expert fiind corespunzătoare standardelor de evaluare.
Pe de altă parte, după cum s-a putut constata în alte cauze similare, valoarea despăgubirilor stabilite de experții numiți de către Comisia Centrală în cadrul procedurii speciale administrative corespunde valorii de circulație a imobilului, raportat la întinderea și amplasamentul acestuia, la fel ca și în prezenta cauză în care valoarea stabilită de către expertul numit de instanță este echivalentă valorii de circulație.
Față de aceste considerente obiecțiunile formulate de pârâți apar ca fiind vădit neîntemeiate, în realitate ele se prezintă sub forma unor critici generale aduse în fiecare dosar în care pârâții au calitatea de parte și care au drept scop tergiversarea soluționării cauzei.
În ceea ce privește solicitarea formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor privind constatarea nulității raportului de expertiză, motivat de faptul că acest pârât nu ar fi fost citat cu ocazia deplasării expertului la fața locului, tribunalul a constatat că un astfel de motiv atrage nulitatea relativă a raportului de expertiză, nulitate ce trebuie invocată la termenul de judecată imediat următor comunicării raportului de expertiză, pârâtul neconformându-se acestei cerințe.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat admiterea apelului, schimbarea Sentinței civile nr. 216/2009 și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulată față de Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității de reprezentant conform art. 25 din Decretul nr. 31/1954, iar pe fond respingerea acțiunii față de acest pârât și pentru lipsa calității procesuale pasive, ca inadmisibilă, netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului arată că în mod nelegal instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârât, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția de inadmisibilitate. Tribunalul a reținut, fără temei legal, că acestui pârât îi sunt conferite atribuții speciale în cea de a doua etapă a procedurii administrative, prin mai multe dispoziții legale cuprinse în Titlul VII al Legii nr.247/2005 și astfel se justifică calitatea procesuală pasivă.
Cu toate ca instanța subliniază în considerentele hotărârii că atribuțiile prevăzute în sarcina pârâtului se referă la cea de a doua etapă a aplicării procedurii administrative, însă atât timp cât pentru reclamant nu exista nicio perspectivă certă în ceea ce privește momentul la care ar putea beneficia efectiv de despăgubiri, "trebuiesă serecunoascăinstanței, pentruceleritatea procedurii în vederea respectării duratei rezonabile de finalizarealitigiului în înțelesul prevederilor art.6paragraf1din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, posibilitatea dea sesubstitui entității investite potrivit proceduriispeciale.învedereastabilirii îndreptățirii persoanei deabeneficia de măsuri reparatorii și în vederea determinării cuantumului acestora situație în careComisia Centrală pentru StabilireaDespăgubirilortrebuie doarsăprocedeze la actualizarea acestora
Consideră că aceste raționamente sunt rezultatul unor motive contradictorii care exced cadrul legal și pe practica Curții Europene, care nu-și găsește aplicabilitatea în speță, în care reclamantul stabilind cadrul procesual a chemat în judecată instituții abilitate în procedura administrativă de stabilire a despăgubirilor (și nicidecum în procedura de plata efectivă a acestora), așa cum este reglementat în Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Instanța substituindu-se organului administrativ prevăzut în Legea nr. 247/2005, respectiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a dispus efectuarea unei expertize și a respins atât obiecțiunile pârâtilor Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cât și pe cele ale Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor iar î ceea ce privește obiecțiunile Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice a reținut eronat că acestea nu ar fi fost formulate la termenul de judecată imediat următor.
Hotărârea instanței de fond este criticabilă și sub aspect procedural deoarece instanța a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu doi pârâți instituind astfel o obligație solidară la plata unei sume de bani, trecând peste raționamente de ordin principial, prevăzute expres în art. 1041 Cod civil, soluția de admitere a acțiunii în contradictoriu cu doi pârâți, fără să fie pronunțată hotărârea în contradictoriu și cu ceilalți pârâți denotă faptul că instanța nu a calificat corect acțiunea și nu a verificat cadrul procesual stabilit de reclamanți; raportat la dispozițiile art. 25 din Decretul- lege nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice.
In ceea ce privește admiterea acțiunii, soluție întemeiată pe dispozițiile legii speciale-respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005, arată că tocmai prin aceste dispoziții speciale s-au stabilit proceduri și organe competente și care nu au fost evaluate corect de către instanță.
Astfel, pe fond, subliniază faptul că fiind reglementata prin lege specială procedura de restituire și respectiv de acordare a despăgubirilor, stabilirea cuantumului despăgubirilor pe calea unei acțiuni, care după felul în care a fost instrumentată apare ca o acțiune de drept comun este inadmisibilă, reclamantul trebuie să urmeze procedurile administrative și numai ulterior acestora, în cazul în care le-ar fi încălcate drepturile, să uzeze de calea acțiunii în justiție, acțiune care poate fi cel mult de competența unei instanțe de contencios administrativ în condițiile în care reclamantul dovedește petitele concrete ale acțiunii sale;
Faptul că instanța a preluat fără nici un impediment concluziile din raportul de expertiza, fără ca pârâtul Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice să fie cel puțin citat la expertiză, reprezintă o încălcare a însuși dreptului la apărare a acestui pârât;
Instanța nu a ținut seama de dispozițiile legale imperative privind procedurile administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind atât regimul stabilirii cât și al plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,apreciind nelegal că obligația de parcurgere a unei proceduri administrative în etapa de stabilire a despăgubirilor precum și în cea de acordare a despăgubirilor fiind anevoioasă nu s-ar mai impune, ceea ce în opinia pârâtului are semnificația adăugării la lege.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat admiterea apelului și anularea sentinței civile nr.216/2009 a Tribunalului Cluj.
În motivarea apelului a arătat că obiectul prezentului litigiu îI constituie obligația de a face, respectiv de a efectua o plată, obligație ce revine Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în baza nr.OUG81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, care reglementează procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire, care a modificat și completat Titlul VII din Legea nr.247/2005. Astfel, efectuarea unei plăti implică existenta unui titlu de plată, care, potrivit actului normativ amintit, reprezintă un certificat emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorului asupra Statului Român, de a primi în numerar o sumă maximă de 500.000 lei."
Procedura de reconstituire a dreptului de proprietate presupune parcurgerea unei proceduri administrative ce se desfășoară în fața comisiilor de fond funciar (a)" care se finalizează cu o hotărâre de validare/invalidare a comisiei județene de fond funciar, precum și o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor (b) ce se desfășoară în fața Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce se finalizează cu emiterea deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Astfel, în ceea ce privește procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, învederează dispozițiile punctului 16.4 al nr.HG 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente:"În cazul despăgubirilor acordate potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991,republicată, cu modificările și completărileulterioare,în situația în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă sau nu pot primiteren în natură,pe alt amplasament, comisia județeană de aplicarealegilor fondului funciar va înainta Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe bază de proces-verbal de predare-primire, întreaga documentație careastat la baza validării cererii de reconstituireadreptului de proprietate.La dosar vor fi anexate și dovezile privind faptulcăfostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li s-au oferit terenuri în natură, pe alt amplasament, pe care nu le-au acceptat, sau, după caz,odeclarație emanată de membrii comisiei de aplicarealegilor fondului funciar, prin care se atestăcănu mai există teren disponibil pentru restituire în natură".
În cadrul celei de-a doua proceduri, în cazul în care este pronunțată o hotărâre de validare pentru acordarea de despăgubiri, dosarul astfel constituit cu toată documentația completă este transmis de către comisia locală de fond funciar comisiei județene, care are obligația legală de a-l înainta Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Arată căd in verificările efectuate în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a rezultat că până la data redactării prezentei, nu a fost înregistrat un dosar cu numele reclamantului din prezenta cauză, astfel că pârâta nu oate p. iniția procedura administrativă în vederea acordării despăgubirilor cuvenite persoanei îndreptățite din prezentul dosar, întrucât comisiile de fond funciar nu și-au îndeplinit obligațiile legale în vederea întocmirii și transmiterii dosarului în cauză.
Arată că până la data la care Prefectura C se prezintă la pârâtă în vederea predării dosarelor de despăgubiri, acțiunea formulată de reclamant este prematură.
Mai arată că Tribunalul Cluj nu era competent material cu privire la soluționarea solicitărilor reclamantului, deoarece, competența instanței, care poate soluționa prezentul litigiu, având drept obiect o obligație ce revine unei autorității aparținând administrației publice centrale, se stabilește în condițiile art.3, pct.1 din Codul d e proc.civ. potrivit cărora curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Consideră că sentința este netemeinică și nelegală fiind pronunțată cu ncălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, deoarece, instanța de fond nu a comunicat motivele prin care reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare
în judecată, astfel încât pârâta nu și-a putut formula apărările, sentința fiind pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.
Referitor la măsura dispusă de Tribunalul Cluj, respectiv de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de despăgubiri, învederează că aceasta este neîntemeiată și nelegală întrucât plata despăgubirilor bănești se face de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților () și nu de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, acestea fiind două entități diferite, cu atribuții distincte, ce stau în instanță separat.
rin urmare, nu D are atribuții de a acorda despăgubiri în numerar, ci P care în baza deciziilor reprezentând titluri de despăgubire emise de către Comisia Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, în condițiile prevăzute de Capitolul V1 din nr.OUG81/2007, act normativ care a modificat și completat Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Consideră că instanța de fond, în mod greșit, a stabilit valoarea despăgubirilor pentru terenul situat în mun. C-N,-, jud. C, înscris inițial în F nr.29367 C, nr.top. 2599, la suma de 800.000 lei, valoarea estimată în raportul expertului -, în temeiul căruia Tribunalul Cluja pronunțat sentința apelată, nu este "valoare de piață", așa cum prevede Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, raportul de expertiză nu respectă Internaționale de Evaluare.
Mai arată că soluția Tribunalului Cluj -Secția Civilă privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 800.000 lei, nu a fost pronunțată în concordanță cu practica CEDO, suma consemnată în sentința apelată neputând fi considerată ca fiind justă și rezonabilă, în condițiile în care raportul de expertiză, în urma căruia a fost stabilită această sumă, nu respectă Internaționale de Evaluare.
Arată că, instanța de fond a obligat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata sumei de 800.000 lei, deși, potrivit dispozițiilor legale enunțate, persoanele îndreptățite pot primi despăgubiri în numerar numai în limita sumei de 500.000 lei, și astfel, sunt defavorizate persoanele îndreptățite, care, fără a apela la instanța de judecată, au dreptul de a primi despăgubiri în numerar în condițiile și termenele stabilite prin 0. nr.81/2007, astfel că aprecierile instanței de fond sunt o critică față de varianta găsită de legiuitor pentru despăgubirea celor ale căror imobile au fost preluate abuziv.
Reclamantul, prin întâmpinarea de la 40-42, solicitat respingerea apelurilor declarate.
Pârâta Instituția Prefectului județului C, prin întâmpinarea de la 54-57, solicitat admiterea apelurilor declarate.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că acesta sunt fondate, din considerentele ce urmează.
Reclamantul a indicat pentru pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sediul ca fiind în B sector 3-.
La această adresă a fost comunicată citația pentru această pârâtă, având anexată pentru primul termen și o copie a acțiunii.
Pentru primul termen de judecată procedura de citare a fost viciată cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, citația și copia acțiunii fiind restituite la dosar instanței de fond (fila 23-31) cu mențiunea că destinatarul este necunoscut la această adresă.
Pentru următorul termen instanța dispune citarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din B Calea nr. 202 (fila 48 dosar fond) dar fără să mai atașeze o copie a acțiunii.
Ulterior, pentru fiecare termen de judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își indică sediul ca fiind B Calea nr. 202, de unde s-a dispus citarea sa, și formulează cereri pentru a i se comunica o copie a acțiunii (fila 51, 63, 74, 122 dosar fond).
În acest fel acestei pârâte nu i-a fost comunicată niciodată o copie a acțiunii pentru a avea cunoștință despre proces, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare și, prin modalitatea efectivă de citare la primul termen fără a i se comunica și copia acțiunii, și principiul contradictorialității și al publicității.
Potrivit art. 113 Cod procedură civilă "La cererea de chemare în judecată se vor alătura atâtea copii de pe cerere câți pârâți sunt. Daca mai mulți pârâți au un singur reprezentant sau daca pârâtul are mai multe calități juridice, se va comunica o singura copie de pe acțiune și de pe înscrisuri și se va înmâna o singura citație." iar potrivit art. 1141alin. 2 Cod procedură civilă "Președintele va dispune în același timp să se comunice pârâtului, o data cu citația, copii de pe cerere și de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligația de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată. Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citației pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puțin 5 zile. Pentru termenele următoare și primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinată de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispozițiile art. 89 alin. 1."
Din aceste texte legale rezultă atât obligativitatea comunicării acțiunii cât și scopul acestei comunicări, pentru ca pârâtul să poată depune întâmpinare, deci pentru pregătirea apărării și pentru asigurarea publicității procesului și a dezbaterilor contradictorii.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 105 Cod procedură civilă, pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiindu-i vătămat dreptul la apărare în asemenea măsură prin necomunicarea acțiunii, făcându-l de fapt imposibil de exercitat, astfel că se impune anularea sentinței, potrivit art. 297 alin. 2 teza II Cod procedură civilă, care dispune că " În acest caz, precum și atunci când exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanța a judecat in fond, instanța de apel, anulând in tot sau in parte procedura urmata si hotărârea pronunțata, va retine procesul spre judecare."
În cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize de către expert, expertiză ce a fost depusă la dosar (fila 108-116 dosar fond) experta indicând citarea părților prin scrisori recomandate nr. 40081-40084 din 03.02.2009 (fila 108 dosar fond).
Cu privire la această expertiză pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice arată că nu a fost citat pentru efectuarea lui și sunt incidente dispozițiile art. 208 Cod procedură civilă.
Acest script nu a fost analizat de către instanța de fond, după cum reiese din încheierea de la următorul termen de judecată, care a fost și termenul la care cauza a rămas în pronunțare.
În temeiul prevederilor art. 296, art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să admită ca fondate apelurile declarate de pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și COMISIA CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr. 216 din 09 aprilie 2009, Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o va anula în tot și va fixa termen pentru judecarea pe fond la 04 decembrie 2009 pentru când se va comunica acțiunea introductivă cu pârâta COMISIA CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și se va efectua adresă către expert să facă dovada citării părților pentru efectuarea raportului de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și COMISIA CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr. 216 din 09 aprilie 2009, Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o anulează în tot și fixează termen pentru judecarea pe fond la 04 decembrie 2009 pentru când se va comunica acțiunea introductivă cu pârâta COMISIA CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și se va efectua adresă către expert să facă dovada citării părților pentru efectuarea raportului de expertiză.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 7 ex. la data de 23.11.2009
Judecător fond - - Tribunalul Cluj
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
CĂTRE
DOAMNA EXPERT
C-N, str. -. - nr. 5, -.6
În scopul soluționării apelului declarat de către pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, precum și apelul declarat de către pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva Sentinței civile nr. 216 din 9 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, pârâții intimați COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR C și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect pretenții.
Vă solicităm să faceți dovada citării părților pentru efectuarea raportului de expertiză în dosarul nr- al Tribunalului Cluj.
Cauza are termen de judecată la data de 4 decembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
--- - - -
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Carmen Marta Vitos
