Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 302/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 302/ Dosar nr-
Ședința publică din 17 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria Carmen
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 356/Ap din data de 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 9 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 16 martie 2009, iar apoi pentru astăzi, 17 martie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin decizia civilă nr. 356/Ap/2008 a Tribunalului Brașova fost admis apelul Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 6826/1.07.2008 a Judecătoriei Brașov care a fost schimbată în tot în sensul că a fost respinsă ca prescrisă acțiunea reclamantului. De asemenea, a fost respins apelul formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Brașova reținut următoarele:
Apelantul Ministerul Finanțelor Publice a fost chemat în judecată și a figurat cu ocazia judecării în primă instanță a cauzei în calitate de reprezentant legal al Statului Român, iar nu în nume propriu, astfel că, acesta nu poate exercita calea de atac decât în calitate de reprezentant legal al Statului Român, iar nu în nume propriu.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de apel a constatat că aceasta este întemeiată, astfel că, a admis-o pentru următoarele considerentele:
Prin cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o intimatul - reclamant a solicitat instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să îl oblige pe apelantul Statul Român să îi achite suma de 50.000 euro, cu titlu de daune - interese, sumă ce reprezintă diferența dintre prețul actualizat, ce i-a fost acordat prin sentința civilă nr. 7547/12.09. 2003 Judecătoriei Brașov, devenită irevocabilă prin respingerea căilor de atac ce au fost exercitate împotriva acestei, și sporul de valoare pe care l-a dobândit imobilul din litigiu, între data dobândirii acestuia în proprietate de către el și data la care a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare pe care l-a perfectat în temeiul Legii nr. 112/1995.
Intimatul - reclamant a fundamentat pretențiile pe care le-a formulat în sensul celor mai sus expuse pe dispozițiile art. 1341 pct. 4 și pe cele ale art. 1344 Cod civil, care reglementează instituția juridică a evicțiunii.
În acest sens, partea menționată a arătat în considerentele cererii de chemare în judecată pe care a formulat-o că evingerea sa s-a produs la data de 18. 09.2002, dată la care instanțele judecătorești au pronunțat o hotărâre irevocabilă prin care au constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare ce a fost încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilul din litigiu, astfel că, vânzătorul acestui imobil este obligat să îi acorde o despăgubire care să reflecte diferența dintre prețul pe care l-a achitat și sporul de valoare dobândit de imobil până la data evingerii sale.
Se numește evicțiune pierderea proprietății lucrului ( total sau parțial ) sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar. În acest sens, cod civil prevede că vânzătorul este de drept obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicțiune totală sau parțială a lucrului vândut, precum și de sarcinile care nu au fost declarate la încheierea contractului.
Acțiunea în garanție pentru evicțiune a cumpărătorului împotriva vânzătorului se prescrie în termenul general de prescripție. Termenul de prescripție începe să curgă de la data producerii evicțiunii.
Termenul general de prescripție este cel instituit de art. 3 din Decretul nr, 167/1958, iar el este de trei ani.
În speța dedusă judecății, tribunal constată că pierderea de către intimatul - reclamant a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B, str. - nr. 28,. 2 s-a produs la data la care Curtea de Apel Brașova pronunțat decizia civilă nr. 872/ 18.09.2002, prin care a constatat, în mod irevocabil, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, prin care partea menționată a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus identificat.
Raportat la considerentele ce preced, instanța de apel reține că, intimatul - reclamant trebuia să exercite acțiunea civilă de față, rezultată din garanția contra evicțiunii, în termen de 3 ani, calculat de la data mai sus menționată, respectiv 18.09.2002, întrucât, aceasta reprezintă data la care s-a produs evingerea sa. Or, intimatul - reclamant a promovat cererea de chemare în judecată prin care a solicitat a fi despăgubit pe baza garanției rezultată din evicțiune la data de 19.12.2007, cu depășirea termenului imperativ instituit de art. 3 din Decretul nr. 167 /1958.
În ceea ce privește susținerea pe care intimatul - reclamant a făcut-o în sensul că termenul de prescripției a dreptului material la acțiune începe să curgă de la data de 7.02.2005, tribunalul constată că aceasta este nefondată, astfel că o va înlătura, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Ca urmare a constatării, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare pe care părțile prezentului litigiu l-au încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilul mai sus identificat, intimatul - reclamant înregistrat, la data de 23.04.2003, pe rolul Judecătoriei Brașov, o cerere de chemare în judecată a, a Municipiului B și a Ministerului Finanțelor Publice prin a solicitat a-i fi restituită, la valoare actualizată, suma de bani pe care a achitat-o cu titlu de preț în temeiul acestui act translativ de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 7547/12.09.2003, Judecătoria Brașova admis în parte cererea de chemare în judecată pe care intimatul- reclamant a formulat- și, în consecință, a obligat Ministerul Finanțelor Publice să achite acestuia suma de 56.745, 060 lei, reprezentând prețul și dobânda actualizate, achitate de acesta și de antecesoarea sa, conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 21376/20.01.1997, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995.
Soluția astfel pronunțată a devenit irevocabilă la data de 7.02.2005, dată la care Tribunalul Brașova pronunțat decizia civilă nr. 123, prin care a respins calea de atac a recursului ce a fost exercitată împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Brașov.
Din cele mai sus expuse, rezultă că, data de 07.02.2005, indicată de intimatul- reclamant ca reprezentând data de la care începe să curgă termenul de prescripției extinctivă, reprezintă data la care a fost soluționat în mod irevocabil litigiu rezultat din restituirea prestațiilor ce au fost efectuate în temeiul actului translativ de proprietate mai sus indicat.
Or, așa cum am subliniat, în cazul unei acțiuni în garanției pentru evicțiune a cumpărătorului împotriva vânzătorului termenul de prescripție începe să curgă de la data la care s-a produs evicțiunea.
Termenul de prescripției extinctivă este un termen esențialmente legal, deoarece numai prin lege se poate stabili un astfel de termen. Prin urmare, intervalul de timp în care trebuie să fie exercitat dreptul la acțiune și momentul de la care acesta începe să curgă sunt determinate prin dispoziții legale imperative, de la care nu se poate deroga.
Așa fiind, instanța de apel, a constatat că, cererea de chemare în judecată nu a fost promovată de intimatul - reclamant în termenul stabilit de lege, motiv pentru care, în temeiul art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Împotriva hotărârii pronunțate în apel a formulat recurs reclamantul iar prin motivele de recurs este criticată soluția de admitere a excepției prescripției deoarece prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat diferența dintre prețul actualizat și prețul stabilit prin sentința civilă nr.7547/2003 și decizia civilă nr. 123/7.02.2005, respectiv sporul de valoare produs ca urmare a creșterii prețurilor, diferență solicitată în termenul general de prescripție care începe să curgă de la data pronunțării deciziei nr.123 din 7.02.2005.
Recursul este nefondat.
Prin soluția pronunțată în apel Tribunalul Brașov, în mod legal și corect a respins acțiunea reclamantului ca prescrisă.
Pretențiile reclamantului rezultate din garanția contra evicțiunii pot fi solicitate în termen de 3 ani. Termenul de prescripție se calculează de la data producerii evingerii reclamantului, respectiv de la data la care, în mod irevocabil, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare - cumpărare pe Legea nr. 112/1995, respectiv la data de 18.09.2002, data pronunțării deciziei civile nr.872/2002 de către Curtea de Apel Brașov.
În mod corect Tribunalul Brașova respins apărarea reclamantului potrivit căreia termenul de prescripție începe să curgă de la data pronunțării în recurs a hotărârii judecătorești prin care s-a solicitat restituirea actualizată a prețului. Dimpotrivă, reclamantul avea posibilitatea ca, odată cu cererea privind restituirea prețului să solicite toate daunele pe care ar fi apreciat că le-a suferit ca urmare a desființării contractului de vânzare - cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995.
În ceea ce privește dispozițiile art. 18 din Legea nr. 1/2009, Curtea reține că acestea au fost invocate doar în calea de atac a recursului,ori, potrivit art. 294 raportat la art. 316 Cod procedură civilă, în apel și recurs nu se pot schimba "cauza și obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi".
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul reclamantului va fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 356/Ap/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./17.03.2009
Tehnoredact./19.03.2009/ 2 ex.
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Maria Carmen
