Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 303/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR. 303/
Ședința publică de la 18.12.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta reclamantă, domiciliată în B, B-dul. - de H nr. 25, - etaj 4,. 122, sector 1 - împotriva sentinței civile nr. 1892 din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 3536/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C, C, cu sediul în C, B-dul. 1 - nr. 21, -.18, parter, județ C și, domiciliată în C,-,. 1, județ C, având ca obiect revendicare
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.12.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- (nr. format vechi 3536/2006) reclamanta a chemat în judecată Municipiul C, Consiliul Local C, C, și, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună constatarea nelegalității trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în C,--beci, etaj 1 și teren în suprafață de 492,48 mp, mai puțin terenul aferent spațiului comercial d e la parter, constatarea nelegalității înstrăinării celor 3 spații de către C către pârâții persoane fizice și obligarea pârâtei la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului astfel cum a fost descris, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că, prin decizia nr. 1812/2001 a Curții Supreme de Justiție, a fost admisă acțiunea în revendicare și a fost obligat pârâții Consiliul Local C, Municipiul C și să-i lase în deplină proprietate și posesie spațiul comercial situat în loc. C, Str. - cel M, Nr. 34, (fost 42) - 2 prăvălii și cota parte din terenul de sub construcție.
Prin Decretul nr. 92/1950, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului de la numita care la acea dată era casnică, deci prin greșita aplicare a decretului.
Aceasta deoarece autoarea ei fiind casnică intră în categoriile de persoane exceptate de la naționalizare conform art. 2 din acest act normativ astfel încât aplicarea greșită a Decretului 92/1950 reprezintă o preluare fără titlu valabil iar titlul statului este nul.
Cu privire la nelegalitatea înstrăinării, se arată că aceasta provine din faptul că vânzarea către chiriași s-a făcut în baza Legii nr. 112/1995, care se referă exclusiv la imobilele trecute cu titlu valabil în proprietatea statului.
Deoarece vânzarea s-a făcut în baza unei legi inaplicabile cotele de vânzare-cumpărare sunt lovite de nulitate absolută.
Față de acestea, reclamanta consideră că, la compararea titlurilor de proprietate, titlul său este mai bine caracterizat și, în baza art. 480-481 cod procedură civilă, pârâții urmează a fi obligați la restituirea terenului și construcțiilor.
Pentru dovedirea acțiunii s-au solicitat probele cu înscrisuri și oricare altele ar rezulta din dezbateri.
S-au anexat copii ale: decizia nr. 1812/28.03.2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia nr. 144/07.06.2000 a Curții de APEL CONSTANȚA, sentința civilă nr. 354/05.05.1999 a Tribunalului Constanța, Ordonanța de adjudecare nr. 58/30.06.1938 înscrisă în Registrul de al Tribunalului Constanța sub nr. 3819/01.07.1938, acte de vânzare autentificate sub nr. 3729/07.11.1935, nr. 5768/13.12.1937, nr. 5541/27.11.1937, nr. 477/12.02.1937, nr. 5721/09.12.1937 la ribunalul Constanța, Secția notariat raport de expertiză tehnică, dosar nr.2623/1998 al Tribunalului Constanța.
La termenul din 12.12.2006, pârâta Caf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei. Pârâta învederează că, din actele anexate acțiunii rezultă neconcordanțe flagrante cu privire la numele persoanei autoare a reclamantei, astfel încât nu există identitate între reclamantă și titularul dreptului dedus judecății, de asemenea, reclamanta nu a produs certificatul de moștenitor despre care face vorbire în cuprinsul cererii.
Pârâta a mai invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive arătând că actele de vânzare -cumpărare a căror nulitate absolută se cere a se constata, au fost încheiate anterior înființării regiei; s-au solicitat și cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 20.02.2007, instanța a unit aceste două excepții cu fondul cauzei.
Prin aceeași încheiere, constatându-se că pârâții și decedaseră anterior introducerii acțiunii (la 08.04.2006 și respectiv la 25.09.2004) instanța a admis excepțiile lipsei capacității de folosință a acestor pârâți.
Tot la termenul din 20.02.2007, apărătorul pârâtului Municipiul C prin Primar și Consiliul Local Cai nvocat excepția necompetenței materiale iar pârâta excepția inadmisibilității cereri în constatarea nelegalități trecerii imobilului în proprietatea statului, prescripția dreptului la acțiune cu privire la constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare și inadmisibilitatea cererii în revendicare.
La termenul din 30.03.2007 pârâta a formulat întâmpinare prin care a motivat pe larg excepțiile invocate în ședință publică. Astfel, pârâtul a precizat că cererea în constatarea nelegalității trecerii imobilului la stat este inadmisibilă deoarece, potrivit art. 111 Cod procedură civilă, acțiunea în constatare are caracter subsidiar față de acțiunea în realizare.
Cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a contractului prin care a cumpărat de la. în temeiul Legii nr. 112/1995, aceasta este prescrisă, nefiind introdusă până la data de 14.02.2002 prevăzută de legea specială (art. 45 din Legea 10/2001).
Acțiunea în revendicare prin care reclamanta a solicitat lăsarea în deplină proprietate și posesie imobilul pe care-l deține este inadmisibilă, deoarece după intrarea în vigoare al Legii nr. 10/2001, restituirea imobilelor preluate abuziv se face numai în baza legii speciale.
Astfel, conform art. 6 al. 2 din Legea nr. 213/1998 bunurile preluate de stat pot fi revendicate doar dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Dacă reclamanta se considera persoană îndreptățită trebuia să formuleze mai întâi notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 și să facă dovada soluționării acesteia.
Pe fondul cauzei, pârâta arată că, după apariția Legii nr. 10/2001 restituirea imobilelor preluate fără titlul valabil este condiționată de constatarea judecătorească a nulității absolute a actului de înstrăinare (conform art. 42 al. 2 din lege) astfel încât nu poate opera compararea titlurilor. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
Soluționând excepțiile invocate și cererea formulată de reclamanta, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 1892 din 24.10.2007, în baza căreia a hotărât următoarele:
A fost respinsă excepția lipsei calității procesual active a reclamantei ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasivă a pârâtei C ca neîntemeiată.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune privind constatarea nelegalității înstrăinării spațiilor din imobilul revendicat.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Consiliul Local C, ca introdusă împotriva unei entități lipsită de personalitate juridică.
A fost respinsă cererea de revendicare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C, C și ca inadmisibilă.
A fost respinsă cererea constatării nelegalității trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în C,-, ca inadmisibilă.
A fost respinsă cererea de constatare a nelegalității înstrăinării spațiilor din imobilul revendicat, ca prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea în revendicare introdusă după adoptarea Legii 10/2001 este inadmisibilă.
Prin dispozițiile sale Legea 10/2001 a suprimat, practic, posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate și fără să diminueze accesul la justiție a adus perfecționări sistemului reparator nesubordonându-l, totodată, controlului judecătoresc prin norme de procedură cu caracter special.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de constatare a nelegalității trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în C,-, jud. C cu motivarea că acțiunea în constatare nu poate fi folosită pentru constatarea existenței sau inexistenței unei situații de fapt, are un caracter subsidiar, adică această cale de procedură nu este deschisă atâta timp cât partea poate cere realizarea dreptului.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale de folosință a Consiliului Local C, constatându-se că acest pârât nu are personalitate juridică.
De asemenea, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual active a reclamantei întrucât aceasta reclamă un interes, iar calitatea procesual pasivă întrucât, părțile contractului care prin drepturile și obligațiile stabilite, au încălcat interesul pe care reclamantul îl dorește protejat pe calea prezentei acțiuni.Deci, C are calitate procesual pasivă de a sta în proces.
Cât privește constatarea nelegațității înstrăinării spațiilor din imobilul revendicat aceasta este prescrisă avându-se în vedere disp. art. 45 al.5 din Legea 10/2001, care prevăd că dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a acestei legi. Termenul a fost prelungit succesiv cu câte 3 luni prin OUG109/2001 și OUG145/2001 astfel încât ultima zi în care reclamanta putea formula acțiune era 14.08.2002, iar ea a introdus cererea de constatare a nulității absolute a înstrăinării spațiilor din imobilul revendicat la 10.10.2006, după expirarea termenului prevăzut de lege.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 1892 din 24.10.2007 a declarat apel.
Motivează apelul arătând că prin decizia nr. 1812 din 28.03.2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar și C, fiind obligați aceștia din urmă să-i lase în deplină proprietate și posesie spațiul comercial d e la parterul imobilului situat în C,-, fost 42, precum și cota parte din terenul de sub construcția revendicată.
S-a reținut că autoarea reclamantei proprietara imobilului în litigiu era exceptată de la naționalizare, naționalizarea făcându-se abuziv prin nerespectarea prev. art. II, ceea ce echivalează cu o simplă preluare de fapt în posesie de către stat, fără consecințe juridice, dreptul de proprietate nefiind pierdut niciodată de către autoarea reclamantei.
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă spațiile ce nu au făcut obiectul acțiunii în revendicare inițiale.
Așa cum s-a menționat mai sus, reclamanta a făcut dovada proprietății imobilului pe care îl revendică și a calității procesual active.
Avându-se în vedere că prin decizia Curții Supreme de Justiție s-a stabilit, că în mod abuziv a fost expropriat imobilul în litigiu conform Decretului 92/1950 întrucât autoarea era exceptată de la naționalizare, în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind constatarea nelegalității trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în C,-, jud. C, ca inadmisibil.
Imobilul fiind preluat abuziv printr-un act administrativ ilegal, a intrat în posesia statului fără titlu și în consecință nu poate înstrăina un bun ce nu-i aparține. În această situație, în mod nelegal instanța de fond a făcut aplicarea disp.art. 45 al.5 din Legea 10/2001, admițând excepția prescripției dreptului la acțiune.
Reclamanta nu a solicitat niciodată constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a spațiului înstrăinat, astfel în cauză nu sunt incidente disp.art. 45 din Legea 10/2001 și nici Legea 10/2001.
De asemenea, în mod nelegal a respins acțiunea în revendicare ca inadmisibilă după apariția Legii 10/2001 cu motivarea că după adoptarea acestei legi, disp.art. 6 din Legea nr. 223/1998 și 480 cod civil sunt considerate a fi rămase fără aplicare.
Susține în continuare că, de la regula conform căreia după apariția Legii 10/2001 nu mai sunt admisibile acțiunile în revendicare imobiliară, ca efect al apariției legii speciale de reparație așa cum prevăd disp.art. 6 din Legea nr. 223/1998, în doctrină și în practică s-a statuat că există o excepție și anume, situația în care, la data apariției Legii 10/2001 bunul preluat abuziv nu se mai găsea în proprietatea, folosința, administrarea unităților sprecial prevăzute a fi competente a le restitui.
Apartamentul în litigiu a fost înstrăinat ca efect al legii 112/1995, la apariția Legii 10/2001 nu se mai găsea în patrimoniul Municipiului C, iar Primarul nu mai era competent să se pronunțe asupra restituirii în natură, ci în proprietatea unei persoane fizice exceptată de la obligația de restituire conform Legii 10/2001.
Ca atare, acțiunea în revendicare nu este inadmisibilă, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacatei trimiterea cauzei spre competentă soluționare asupra fondului, Tribunalului Constanța.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele:
Reclamanta prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanțaa dedus judecății încălcarea dreptului de proprietate în calitate de succesoare a defunctei, asupra imobilului situat în C,-, fost 42 (două prăvălii) și cota parte din terenul de sub construcția revendicată.
Conform dispozițiilor art. 3 Cod civil " Judecătorul care va refuza de a judeca sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit culpabil de denegare de dreptate".
Art. 6 al. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
acestui drept trebuie să urmărească cu scop legitim și să nu afecteze substanța însăși a dreptului, fiind necesară asigurarea unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese.
Hotărârea instanței este nelegală în condițiile în care a refuzat să se pronunțe asupra temeiniciei acțiunii în revendicare, formulată de reclamantă, motivat de faptul că Legea 10/2001 reglementează o procedură specială în materia despăgubirii persoanelor deposedate abuziv de bunurile lor în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, iar prima parte a procedurii intră în competența autorităților administrative.
Procedura în fața instanței de fond nu a implicat o apreciere directă și completă asupra drepturilor cu caracter civil ale reclamantei în procedura restituirii, situație în care se constată o încălcare a dreptului de acces la justiție garantat de art. 21 din Constituția României și art. 3 Cod civil, iar din prisma art. 6 al.(1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului limitarea adusă acestui drept afectează însăși substanța dreptului de proprietate al reclamantei.
În cauzele și alții contra României - Hotărârea din 26.11.2002, împotriva României - Hotărârea din 26.01.2006, Faimblat contra României - Hotărârea din 13.01.2009, a reținut că în condițiile în care reclamanta a fost privată de orice posibilitate clară și concretă de acces la un tribunal pentru a hotărî asupra cererii de restituire a imobilului preluat de stat, a fost încălcat art. 6 al.(1) al Convenției.
Curtea consideră că din momentul în care în speță, ingerința în dreptul de acces al solicitantei la o instanță nu a fost proporțională cu scopul urmărit, faptul pentru care aceasta s-a văzut contestată de către instanța de judecată, existența procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001 i-a înfrânat dreptul de acces la o instanță în măsura în care chiar și astăzi, nu s-a ajuns la acordarea unei despăgubiri iar aceasta nu are nicio garanție că o va obține în viitorul apropiat.
Față de considerentele expuse, constatându-se că prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în revendicare promovată de către reclamantă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, a fost afectată chiar substanța dreptului de proprietate al reclamantei, nefiind respectat un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijlocul procedural ales, urmează a admite apelul reclamantei.
În baza art. 297 Cod pr. civilă, constatându-se că Tribunalul Constanțaa soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, va desființa hotărârea apelată și va trimite cauza spre rejudecarea fondului la aceeași instanță, prilej cu care vor fi analizate și celelalte motive de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de apelanta reclamantă, domiciliată în B, B-dul. - de H nr. 25, - etaj 4,. 122, sector 1 - împotriva sentinței civile nr. 1892 din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 3536/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C, C, cu sediul în C, B-dul. 1 - nr. 21, -.18, parter, județ C și, domiciliată în C,-,. 1, județ
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecarea fondului la aceeași instanță.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 decembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
18.02.2009
Dact.gref.
7 ex./19.02.2009
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Către,
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de Apel Constanta, întrucât prin decizia civilă nr.303/18.12.2008 s-a admis apelul civil declarat de apelanta reclamantă, domiciliată în B, B-dul. - de H nr. 25, - etaj 4,. 122, sector 1 - împotriva sentinței civile nr. 1892 din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 3536/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C, C, cu sediul în C, B-dul. 1 - nr. 21, -.18, parter, județ C și, domiciliată în C,-,. 1, județ
S-a desființat sentința apelată și trimite cauza spre rejudecarea fondului la aceeași instanță.
Președinte complet Grefier
- - - -
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
