Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 303/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IX-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 303R
Ședința publică de la 2 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Antonela
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1505A/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C și cu intimații-pârâți și, cererea având ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, prin consilier juridic, care depune în ședință publică delegație, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul recurentului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 1505A/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, modificarea hotărârii recurate și pe fond respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes. Continuând, arată că intimata-reclamantă C nu a justificat interesul în promovarea unei astfel de acțiuni, față de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la data de 06.03.2007 sub nr-, reclamanta Cas olicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primar General și și, pronunțarea unei hotărâri prin care să oblige pârâții persoane fizice să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B,-, sector 3 și să se constate că acest apartament a fost preluat de stat fără titlu valabil.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că acest imobil a aparținut autoarei sale, până în anul 1950, aflându-se pe listele anexe ale Decretului nr.92/1950 la poziția 2629, fiind preluat în numele altei persoane și anume, încălcându-se astfel dispozițiile Decretului nr.92/1950. Reclamanta susține că acest decret a fost încălcat și deoarece fosta proprietară, autoarea sa, era exceptată de la naționalizarea imobilelor, fiind pensionară. În acest mod, preluarea imobilului este făcută fără titlu valabil. Mai mult de atât prin sentința civilă nr. 89/20.01.2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat lipsa titlului statului pentru alte două apartamente situate în același imobil și pentru terenul aferent acestora. Prin contractul nr.546/22.01.1997, încheiat în baza Legii nr.112/1995, pârâții persoane fizice au cumpărat acest apartament, însă titlul statului nefiind valabil, nici acești pârâți nu puteau dobândi un titlu valabil de proprietate.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 480.civ. art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 și art. 20 din Constituția României precum și pe jurisprudența CEDO în aplicarea art.1 din primul Protocol adițional din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
La data de 17.04.2007, pârâții și au depus întâmpinare, prin care au solicitat în primul rând respingerea acțiunii civile ca inadmisibilă deoarece această acțiune este întemeiată pe dispozițiile Codului civil, iar în condițiile intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, Codul civil nu mai poate fi un fundament pentru aceste acțiuni civile pentru că, operează principiul aplicării imediate a legii noi. În acest sens Codul civil prevede că legea civilă dispune numai pentru viitor. În al doilea rând, pârâții solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru că la data de 23.01.1997 au încheiat un contract legal cu SC Istoric SA și la acea dată nu există nici o cerere de retrocedare formulată în baza Legii nr.112/1995 și nici o acțiune în revendicare, iar conform acestei legi, retrocedarea imobilelor ar fi putut fi solicitată numai în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii. De asemenea, susțin pârâții, cele două apartamente restituite prin sentința civilă nr. 89/20.01.2002 erau închiriate la data restituirii și nu vândute foștilor chiriași. În acest sens, chiar legea dispunea ca apartamentele care nu au fost vândute să fie retrocedate foștilor proprietari. La încheierea actului, susțin pârâții, au fost de bună credință, iar în cazul în care se constată încălcarea prevederilor imperative ale legii, efectele acestei nulități nu se răsfrâng asupra actului de înstrăinare către subdobânditorul de bună credință.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115-118.pr.civ. Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001.
La data de 19.04.2007 pârâtul Municipiul B prin Primarul General a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și lipsită de interes pentru că, atât timp cât printr-o lege s-a statuat că toate imobilele din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au fost preluate în mod abuziv, instanța nu mai poate să constate altceva decât ceea ce prevede legea. De asemenea, s-a mai solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale active și pentru lipsa calității procesuale pasive în ce privește ultimul capăt de cerere întrucât Municipiul B nu mai este proprietarul imobilului.
La data de 12.11.2007, instanța a unit lipsa calității procesuale active invocate cu fondul cauzei și a respins excepția lipsei de interes și a calității procesuale pasive ca neîntemeiată.
În privința lipsei de interes, prima instanță a reținut în considerentele încheierii că reclamanta a justificat interesul pentru formularea acțiunii, deoarece tinde la redobândirea apartamentului naționalizat.
Prin sentința civilă nr.4082/21.04.2008, Judecătoria Sectorului 3 a admis cererea formulată de reclamanta C în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primarul General, și, a constatat nulitatea titlului de proprietate al statului și a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul revendicat, situat în B,-,.4, sector 3, respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că reclamanta este moștenitoarea lui, care la rândul său are ca autor pe defuncta, aceasta fiind moștenitoarea lui, succesoarea fostei proprietare a imobilului, conform certificatului de moștenitor nr.1348/1981 eliberat de fostul notariat de Stat al Sectorului 3
La data preluării imobilului prin Decretul nr. 92/1950, autoarea reclamantei era pensionară, fiind astfel exceptată de la prevederile acestui decret. Calitatea de proprietar a autoarei reclamantei rezultă din Convenția autentificată de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat sub nr. 318/1887, Copie de pe procesul-verbal nr.735/1940 emis de către Comisia pentru Înființarea Cărților Funciare în B, sentința civilă 89/28.01.2002 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, Sentința civilă nr.6754/28.06.1999, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 Aceste două sentințe confirmă existența dreptului de proprietate în patrimoniul autoarei reclamantei.
Instanța a observat că preluarea acestui imobil s-a făcut fără titlu valabil deoarece art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 prevede că "fac parte din domeniul public sau privat al statului sau a unității administrat teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 06.03.1945-22.12.1989 dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil. Prin sentința civilă 89/20.01.2002 a Tribunalului Bucureștis -a constatat definitiv și irevocabil lipsa titlului de proprietate al statului pentru două apartamente situate în același imobil, iar în temeiul acestei sentințe, prin dispoziția Primăriei Municipiului B, s-a dispus restituirea în proprietate a apartamentelor nr. 7 și nr. 8 din str. - -, sector 3,
Instanța a constatat că titlul statului lipsește și pentru considerentul că imobilul apare preluat pe alt nume și anume, care nu a fost niciodată proprietara imobilului preluat. A înlăturat apărările pârâtului în sensul că cele două apartamente din imobil au fost restituite pentru că nu fuseseră încă vândute foștilor chiriași, pentru că nu se poate admite aplicarea diferită sau inegală a legii, în raport de calitatea deținătorilor imobilelor. În acest sens, instanța a constatat că statul a fost cel mult un posesor de rea credință asupra imobilului nefiind niciodată proprietar.
În aplicarea principiilor jurisprudenței CEDO ce fac interpretarea art.1 din Protocolul Adițional la Europeană a Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât numai pentru o cauză de utilitate publică și numai după o dreaptă și prealabilă despăgubire, iar în momentul intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, dreptul reclamantei la proprietatea asupra imobilului în litigiu și lipsa dreptului de proprietate a statului au fost deja constatate. Acțiunea este atât admisibilă cât și întemeiată, fiind singurul mod practic prin care în asigurarea dreptului de acces la justiție reclamanta poate asigura aducerea bunului in patrimoniul sau.
Împotriva sentinței civile sus menționate a formulatapelîn termen legal pârâtul Municipiul B prin primarul General cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, sub nr-, la data de 8.10.2008.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că primul capăt de cerere este lipsit de interes, deoarece prin modificările aduse legilor proprietății prin Legea nr.247/2005 nu se mai face distincție între imobile preluate de stat cu titlu sau fără titlu, declarându-se că acestea au fost preluate abuziv.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, se solicită să se constate că pârâții persoane fizice au încheiat contractul de vânzare cumpărare cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, fiind de bună credință astfel că după apariția Legii nr.10/2001, reclamanta nu mai are dreptul la restituirea în natură a imobilului ci are dreptul al măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 18 lit. d din Legea nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.1505/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul B, prin Primar General, împotriva sentinței civile nr. 4082/21.04.2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 3, în dosarul civil nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că la termenul din 21.11.2008, pârâții persoane fizice au depus la dosar contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2121/11.09.2008 de către Biroul Notarial "expert", prin care intimații pârâți și în calitate de vânzători au vândut reclamantei C situat în B-,. 4, sector 3, corp A/1,. 1, compus din 4 camere și dependințe și terenul aferent în suprafață de 50,18 mp, situații sub construcție astfel că litigiul dintre reclamantă și pârâții persoane fizice s-a stins prin trecerea în proprietatea reclamantei a acestui apartament iar în cuprinsul contratului de vânzare cumpărare sus menționat reclamanta Car enunțat la însuși dreptul pretins, în cauza civilă ce formează obiectul dosarului nr-.
Față de cele de mai sus, având în vedere împrejurarea că apelul a fost formulat de către Municipiul B prin Primar General, iar părțile persoane fizice și-au reglementat situația litigioasă în temeiul dispozițiilor art. 296.pr.civ. tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulatrecurspârâtul Municipiul B, reprezentat legal de către Primarul General, Prof. Dr., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală sub nr- la data de 16.02.2009.
În dezvoltarea motivelor de critică, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ. recurentul pârât Municipiul Baa rătat că hotărârea este dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii, deoarece consideră că în mod greșit instanța a respins apelul formulat de recurent ca nefondat.
Recurentul-pârât Municipiul B invocă excepția lipsei de interes a acțiunii formulată de intimata-reclamantă C privitor la nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat în B,-, sector 3, având în vedere prevederile art.1, al.1 și 2 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, unde se prevede în mod expres care imobile au fost preluate cu titlu și care au fost preluate fără titlu, precum și situațiile în care se va dispune acordarea de despăgubiri pentru imobilele în privința cărora restituirea în natură este imposibilă.
Apreciază recurentul-pârât că atât timp cât printr-o lege specială s-a statuat că toate imobilele din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au fost preluate în mod abuziv, instanțele nu mai pot constata altceva decât ceea ce prevede legea. Mai mult, consideră că intimata-reclamantă nu a justificat interesul în promovarea unei astfel de acțiuni, față de dispozițiile legii speciale.
Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în fața curții.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de critică și în raport de prevederile art.304 pct.9 Cod Proc.Civ. curtea constată cărecursul este nefondat.
Se impune a arăta cu prioritate că numai pârâtul Municipiul Baa pelat sentința judecătoriei, iar chemarea în judecată a acestui pârât a privit numai capătul de cerere în constatarea preluării fără titlu valabil a bunului în discuție, acțiunea în revendicare fiind îndreptată exclusiv împotriva pârâților persoane fizice în posesia cărora se afla la acel moment bunul.
Prin urmare, atât apelul, cât și recursul pot privi numai capătul de cerere privind constatarea preluării fără titlu valabil a bunului, iar soluția dată cererii de revendicare a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că nici o critică nu poate privi modalitatea de soluționare a acestei cereri.
Pe de altă parte, curtea constată că reclamanta a solicitat instanței să constate preluarea fără titlu valabil a bunului imobil de către stat și totodată obligarea pârâților cumpărători la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a aceluiași bun, astfel că cererea în constatare era evident subsumată revendicării (de vreme ce aceasta din urmă presupunea compararea titlurilor părților asupra bunului, rezultă că instanța era obligată a analiza și titlul autorului pârâtului, adică al statului, și a verifica dacă acesta a dobândit în mod legal imobilul de la autorii reclamantei).
În consecință, cererea de a se constata preluarea fără titlu a bunului de către stat nu ar fi avut individualitate proprie în lipsa cererii de revendicare (admisă irevocabil, așa cum s-a arătat), iar interesul formulării sale rezultă din această argumentație: admiterea acțiunii în revendicare era condiționată și de constatarea că titlul pârâtului este mai slab deoarece a dobândit de la un neproprietar, Statul Român.
Nu sunt întemeiate argumentele recurentului pârât în sensul că în prezent Legea nr.10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 califică toate preluările de imobile din perioada de referință a legii dreptabuzive, indiferent că sunt realizate cu sau fără titlu, deoarece legea (în forma în vigoare la data sesizării instanței) se referea lapreluarea abuzivă,care atrage acordarea măsurilor reparatorii ale legii speciale, noțiune complet distinctă față de noțiunea depreluare fără titlu(invocată de reclamantă), iar reclamanta nu a uzat de prevederile legii speciale, ci a ales calea revendicării de drept comun, prin compararea titlurilor.
Pentru ansamblul acestor considerente și constatând că singura critică cu care a fost legal învestită (lipsa de interes pentru acțiunea în constatare) este nefondată, curtea va respinge ca atare recursul.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5,împotriva deciziei civile nr. 1505A/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C, domiciliată în,-, Județul I și cu intimații-pârâți și, ambii domiciliați în B-,. 4, sector 3, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
-
Red. /.red.,
6 ex./02.07.2009
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă - Jud.,
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Mihaela Paraschiv, Antonela
