Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 31
Ședința publică de la 11 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de împotriva sentinței civile nr. 1472 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui,în contradictoriu cu intimatul Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V,având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul și procuror pentru Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI,lipsă fiind reprezentantul intimatului Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la primul termen de judecată,declarat în termen,motivat,nu se solicită judecata în lipsă.
Apelantul depune la dosar cerere de disjungere a dosarelor nr- și - ale Tribunalului Vaslui pentru respectarea dreptului său la un proces echitabil.
Procuror pentru Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI având cuvântul,susține că apelantul a beneficiat de toate căile de atac legale ce pot fi formulate împotriva soluției pronunțată în dosarul penal,iar cererea de despăgubiri formulată de acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 504 Cod procedură penală.
Instanța respinge cererea formulată de apelantul în prezenta cauză civilă,cerere ce vizează disjungerea de cauza penală.
Interpelat fiind de instanță cu privire la solicitarea unui nou termen de judecată,apelantul arată că solicită judecarea cauzei la termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Apelantul solicită a se avea în vedere concluziile pe care le-a inserat în motivele de apel.
Procuror pentru Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI având cuvântul,pune concluzii de respingere a apelului și menținere a sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală,cererea apelantului neîntrunind condițiile prevăzute de art. 504 Cod procedură civilă.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1472 din 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost respinsă acțiunea în despăgubiri formulată de reclamantul - în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea Statului român, la plata unor despăgubiri egale cu salariile încasate în perioada 2004-2007 de către Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și Comisarul șef al Poliției Bârlad, despăgubiri pretinse ca urmare a prejudiciilor suferite datorită modului în care au fost instrumentate dosarele nr. 2094/20045 și 2747/2004.
Cauza înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Bârlada fost declinată prin sentința civilă nr. 1334 din 10.05.2007 în favoarea Tribunalului Vaslui.
Sentința astfel pronunțată a fost casată prin decizia nr. 867/R/05.09.2007 a Tribunalului Vaslui, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia nr. 867/R/05.09.2007 a fost însă desființată prin decizia civilă nr. 15/R/15.01.2008 pronunțată în contestația în anulare, tribunalul respingând ca tardiv recursul.
La data de 19.02.2008 reclamantul a investit din nou Judecătoria Bârlad cu o nouă cerere, întemeiată pe disp. art. 504 Cod procedură penală, cerere prin care solicită obligarea Statului român la plata unor despăgubiri pentru soluțiile pronunțate în dosarele penale nr. 2094/2004 și nr. 2747/2004, cu reabilitarea sa în drepturi.
Și această nouă acțiune înregistrată sub nr- a fost declinată în favoarea Tribunalului Vaslui prin sentința civilă nr. 1015 din 07.04.2008, iar prin încheierea din 23.06.2008 pronunțată în dosarul nr. - cele două acțiuni au fost conexate.
A reținut Tribunalul Vaslui, investit astfel ca instanță de fond, că pretențiile reclamantului - sunt neîntemeiate, că reclamantul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1735/13.12.2004 a Judecătoriei Bârlad pronunțată în dosarul cu nr. 2094/2004 la pedeapsa amenzii penale pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și insultă. Sentința menționată a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de reclamant.
Ulterior, prin sentința penală nr. 1189/30.06.2005 a Judecătoriei Bârlad pronunțată în dosarul nr. 1115/2005 reclamantul a suferit o nouă condamnare la o pedeapsă rezultantă de 9 milioane lei vechi amendă penală pentru comiterea infracțiunilor de amenințare și insultă. Prin dispozitivul sentinței menționate s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt în concurs real cu cele care au format obiectul sentinței penale nr. 1735/13.12.2003.
Sentința penală nr. 1189/30.06.2005 a fost modificată în recurs prin decizia Tribunalului Vaslui cu nr. 82/R/26.01.2006 în sensul reducerii cuantumului amenzilor penale aplicate inculpatului care în final a rămas să execute o pedeapsă rezultantă de 500 lei noi amendă penală. extraordinare de atac exercitate de reclamant împotriva acestei decizii penale au fost respinse.
Art. 504 Cod procedură penală enumără cazurile care dau dreptul la repararea pagubei. Potrivit acestui articol acestea sunt: " Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative de libertate sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii preventive sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. "j".
Are drept la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei."
Reclamantul nu s-a aflat în nici una dintre aceste situații, motiv pentru care acțiunea sa în despăgubiri a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, solicitând casarea primei sentințe și pe fond admiterea acțiunii sale.
Apelantul nu formulează însă nici un fel de critici concrete la adresa sentinței tribunalului, întreg memoriul depus ca motive de apel conținând acuzații de mită, abuz în serviciu, asociere infracțională la adresa tuturor celor care i-au soluționat dosarele.
Singurele susțineri ale apelantului care ar putea fi interpretate ca motive de apel sunt cele prin care acesta susține că judecătorul ce a instrumentat cauza, săvârșind un abuz în serviciu, a încălcat prevederile art. 998, 999 și 1000 Cod civil, respingând cererea sa. Apelantul mai invocă apoi încălcarea disp. art. 24 Cod procedură civilă, dar și a art. 504 Cod procedură penală, fără însă a arăta în ce constau încălcările invocate.
Apelul astfel promovat nu este fondat.
Potrivit disp. art. 1169 cod civil și art. 129 alin. 1 teza finală, părțile sunt datoare să își dovedească pretențiile și apărările.
Curtea constată însă că în cauză nu există nici un fel de dovezi care să probeze afirmațiile și acuzele formulate de apelant.
Astfel, examinând dosarele penale invocate ca erori judiciare de către reclamantul-apelant, Curtea reține că în mod temeinic și legal instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt incidente nici disp. art. 504 Cod procedură civilă, dar nici cele ale art. 998-999 Cod civil.
Că atâta timp cât nu s-a făcut dovada pronunțării vreunei hotărâri de achitare, nu poate fi reținută existența vreunei erori judiciare.
Dimpotrivă la dosar exista dovezile condamnării reclamantului-apelant, condamnare rămasă definitivă ca urmare a respingerii tuturor căilor de atac exercitate de inculpat.
Așa fiind, Curtea, urmează a constata că la dosar nu există nici un fel de dovezi care să ateste încălcarea disp. art. 504 Cod procedură penală sau a art. 998, 999 Cod civil, astfel încât în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de - împotriva sentinței civile nr. 1472 din 24 noiembrie 2008 Tribunalului Vaslui, sentință pe care o păstrează.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
23.02.2009
2 ex.-
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Georgeta Pavelescu
