Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 312
Ședința publică din data de: 04.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurenții - chemați în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și împotriva deciziei civile nr. 1643A/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, intimatul - pârât și intimata - chemată în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul - chemat în garanție, reprezentat de consilier juridic, cu delegație aflată la fila nr. 20 din dosar, intimata - reclamantă, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 64779/06.05.2009 aflată la fila nr. 19 din dosar, intimatul - pârât, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 35462/07.05.2009 aflată la fila nr. 18 din dosar și intimata - chemată în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULU B, reprezentată de consilier juridic, care depune în ședință publică delegație, lipsind recurentul - chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost comunicate intimatei - chemată în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B motivele de recurs formulate de către recurentul - chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererile de recurs.
Reprezentantul recurentului - chemat în garanție solicită respingerea recursului promovat de către recurentul - chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, apreciind că acesta are calitate procesuală pasivă.
Totodată, formulează concluzii de admitere a recursului promovat de către partea pe care o reprezintă, învederează că excepția calității procesuale pasive, pe care a invocat-o ca fiind una de ordine publică, nu a fost pusă în discuția părților în faza judecării apelului.
Apreciază că delegarea dată acestei excepții duce la stabilirea cadrului procesual și a răspunderii ce revine fiecăreia dintre părți pentru eventuala restituire a prețului.
Mai arată că, din analiza considerentelor deciziei atacate, nu reiese care dintre participanții la proces, au calitate procesuală pasivă față de intimatul - pârât, atâta vreme cât cheltuielile de judecată la care au fost obligați nu sunt diferențiate.
Apreciază că dispoziția instanței de apel reprezintă o antepronunțare asupra cererii de chemare în garanție, cerere ce nu a fost judecată pe fond nici la instanța de apel și nici la instanța de fond.
Învederează, că în opinia sa, instanța de apel a procedat ca și o instanță de recurs stabilind limitele judecății.
Concluzionând, solicită admitere recursului promovat de către partea pe care o reprezintă, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond; depune concluzii scrise.
Apărătorul intimatei - reclamante învederează că ambele recursuri vizează cererea de chemare în garanție și apreciază că hotărârea atacată este irevocabilă în privința clientei sale, nefiind formulat recurs cu privire la cererea principală, ci doar cu privire la cererea de chemare în garanție.
De asemenea, apreciază că recursurile declarate în cauza de față sunt nefondate și solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Depune chitanța 66/06.05.-, factura fiscală nr. 339/06.05.2009 și practică judiciară, respectiv copie, certificată pentru conformitate cu originalul, după decizia civilă nr. 630 A/09.09.2008, pronunțată de către Curtea de Apel București - Secția a III- a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Apărătorul intimatului - pârât formulează concluzii de admitere a ambelor recursuri declarate în prezenta cauză.
Continuând, învederează că la apelul declarat de către partea pe care o reprezintă, chematele în garanție au aderat și au solicitat admiterea acestuia.
Menționează că prima instanță s-a pronunțat cu privire la cererile de chemare în garanție numai pe aspectul excepțiilor privind calitatea, fără a intra în cercetarea fondului, iar instanța de apel, fără a pune în discuția părților excepția privind calitatea procesuală a pârâtelor - chemate în garanție, una față de alta și împreună față de intimatul - pârât, s-a pronunțat, fără a intra de asemenea, în cercetarea fondului pe aceste cereri.
Apreciază că, nepunând în discuție calitatea procesuală a părților, instanța de apel a încălcat dispozițiile legale și a stabilit în mod ilegal limitele judecății.
Precizează că înțelege să susțină motivele de recurs invocate de către recurenta - chemată în garanție
Totodată, învederează că, în opinia sa, în cauză exist motive de ordine publică privind incidența dispozițiilor DECIZIE 33/2008 a Înalte Curți de Casație și Justiție, decizie ce este obligatorie pentru instanță.
Menționează că pronunțarea acestei decizii și motivarea ei, erau făcute publice la data pronunțării deciziei recurate, iar instanța de apel nu s-a referit în cuprinsul hotărârii pronunțate, la considerentele acestei decizii.
Mai învederează că există atât motive de modificare, cât și motive de casare a deciziei recurate.
Concluzionând, solicită admiterea recursurilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru o judecată unitară, având în vedere că nu s-a cercetat fondul raportului litigios, fără cheltuieli de judecată.
Depune practică judiciară, respectiv copia deciziei civile nr. 125A/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- și a deciziei nr. 33/09.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 60/2007.
Reprezentantul intimata - chemată în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENRAL solicită respingerea recursului promovat de către recurentul - chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și, apreciind că acesta are calitate procesuală pasivă.
Apărătorul intimatei - reclamante apreciază că hotărârile pronunțate de către instanțele de fond și de apel au fost corect motivate și reiterează susținerea potrivit căreia pe capătul de cerere privind revendicarea hotărârea este irevocabilă.
Subliniază că intimata - reclamantă nu a fost vizată de cererile de chemare în garanție și nu există recurs formulat în privința revendicării.
Curtea, apreciind cauza lămurită, dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererilor de recurs formulate de către recurenții - chemați în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și împotriva deciziei civile nr. 1643A/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, intimatul - pârât și intimata - chemată în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Sector 2, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul locuință situată în B,-,. 2,. 3, sector 2 în suprafață de 48,26 mp și terenul aferent în suprafață de 14,33 mp.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul a fost preluat pârât în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3789/18.06.1997 încheiat cu reprezentată de mandatara să SC SA.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 112/1995, Constituția "României din 1948, art. 480-481.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului B și SC SA.
Chematul în garanție Primăria Municipiului Bac hemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice pentru plata sumelor reținute la bugetul statului - în fondul extrabugetar - pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin sentința civilă nr. 740/29.01.2008, Judecătoria Sector 2 B dispus următoarele:
- a respins primul capăt al cererii de chemare în garanție formulat de pârât ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă și cel de al doilea capăt ca fiind îndreptat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;
- a constatat ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulate de chemații în garanție Municipiul B prin Primar - și SC SA;
- a admis cererea principală formulata de în contradictoriu cu pârâtul și a fost obligat pârâtul să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei imobilul locuință situata în B,-,. 2,. 3, sector 2;
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie atât în ce privește modul de soluționare a cererii principale, cât și al celei de chemare în garanție, pe care acesta a formulat-o în fața primei instanțe.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 1643 A/19.12.2008 tribunalul a admis apelul pârâtului, a desființat în parte sentința civilă apelată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererilor de chemare în garanție, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul apelant și precizată la 2.10.2007, acesta a chemat în garanție Primăria Municipiului B și SA pentru a fi obligate la plata de despăgubiri constând în restituirea prețului apartamentului în litigiu, raportat la prețul de pe piața liberă a unui apartament similar, apreciat ca fiind cu 30 - 35% mai mic față de acesta, prețul achitat în baza contractului, astfel încât la o valoare de 50.000 euro a prețului apartamentului pe piața liberă îi corespunde o valoare de 35.000 euro, sumă pretinsă prin cererea de chemare în garanție; de asemenea, a solicitat pârâtul și obligarea chematelor în garanție la plata sumei de 7.000 lei reprezentând contravaloarea sporului de valoare adus apartamentului, ca urmare a racordării acestuia la rețeaua de gaze.
În ședința publică de la 30.10.2007, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului pe primul capăt al cererii de chemare în garanție și respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție pe capătul al doilea al cererii de chemare în garanție, și pe cale de consecință, a constatat ca rămasă fără obiect excepțiile invocate de chematele în garanție Municipiul B prin Primarul - și SC SA.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 50 alin. 3 din Legea 10/2001, chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului actualizat, iar plata se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Instanța a constatat că legiuitorul a reglementat o excepție de la regula pentru evicțiune, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 1137 și urm. civ. excepție ce vizează o limitare a obiectului răspunderii pentru evicțiune, prețul plătit actualizat, precum și un alt debitor, Ministerul Economiei și Finanțelor.
A mai constatat că printr-o interpretare extensivă și prin analogie, acest caz special de răspundere intervine chiar dacă pârâtului nu i s-a desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pentru eludarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, deoarece rațiunea de desființare include nu doar nulitatea actului, ci orice cauză de ineficacitate a actului juridic, cum ar fi caducitatea lui dată de admiterea unei acțiunii în revendicare, prin comparare de titluri.
Deci în ipoteza în care instanța ar admite revendicarea, pârâtul are dreptul la restituirea prețului plătit în temeiul Legii 112/1995, actualizat în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, iar potrivit art. 48 alin. 1 din Legea 10/2001, va avea dreptul și la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilului.
În speță, instanța a reținut că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 10838/1998 a Judecătoriei Sectorului 2 B și din considerentele deciziei civile nr. 892/2006 a Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, iar debitorul restituirii acestor cheltuieli este statul.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că întreg imobilul, teren și construcție, situat în B,-, sector 2 (fostă-) a aparținut autoarei reclamantei, defuncta, care a dobândit prin căsătorie numele, conform actelor de stare civilă, și a titlului de proprietate depus la dosar - actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2270/18.02.1922.
De pe urma defunctei, a rămas unică moștenitoare reclamanta, conform certificatului de moștenitor nr. 295/10.03.1988.
Întregul imobil a trecut în proprietatea statului pe numele defunctei, în baza Decretului nr. 92/1950, astfel încât susținerile pârâtului, în sensul că imobilul a fost executat silit pentru neachitarea creditului de care a beneficiat defuncta în baza actului de împrumut încheiat la data de 17.12.1940 și ar fi trecut în această modalitate în proprietatea statului, care preluase în urma naționalizări societățile bancare și creanțele deținute de acestea la momentul naționalizării, au fost înlăturate de către instanță.
Pârâtul a cumpărat apartamentul nr. 3 din imobil, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3789/18.06.1997, încheiat cu prin SC SA, în baza Legii 112/1995, instanța reținând că ambele părți au justificat în cauză un drept de proprietate transmis de autori diferiți, succesiunea testamentară și respectiv, contract de vânzare - cumpărare, astfel încât instanța a procedat la compararea drepturilor autorilor pentru a stabili autorul al cărui titlu este preferabil.
În cadrul acestei comparații, instanța a dat eficiență titlului autorului reclamantei, reținând caracterul abuziv al preluării de către stat a imobilului în baza Decretului nr. 92/1950, care contravenea Constituției de la aceea dată, precum și Tratatelor Internaționale la care România era parte, și prin urmare titlul pârâtului nu a reprezentat un titlu valabil.
Tribunalul a menținut soluția pronunțată în privința cererii în revendicare dar a constatat că singurul motiv de apel întemeiat este cel invocat la punctul 3 din cerere, sub aspectul soluției pronunțate cu privire la cererile de chemare în garanție formulate în cauză atât de către pârât cât și de chemații în garanție, instanța de fond în mod greșit respingând aceste cereri pentru lipsa calității procesuale a pârâtului și pe cale de consecință pentru rămânerea fără obiect a cererilor.
Astfel, s-a reținut în apel că apelantul - pârât a formulat cererea de chemare în garanție în contradictoriu cu Primăria Municipiului B și SC SA, solicitând în mod expres, ca în cazul în care va fi evins de apartamentul pe care îl deține, persoanele chemate în garanție să fie obligate la plata prețului apartamentului de pe piața liberă, solicitare formulată în temeiul dispozițiilor art. 1337 și urm. civ. cerere care îndeplinește condițiile de exercițiu ale acțiunii civile atât din punct de vedere al dreptului substanțial, cât și din punct de vedere al dreptului material.
Instanța a admis excepția calității procesuale active a pârâtului fără a prezenta argumente pentru pronunțarea acestei soluții, deși în cauză erau îndeplinite toate condițiile pentru formularea cererii de chemare în garanție, câtă vreme era formulată o acțiune în revendicare împotriva pârâtului și câtă vreme acesta se afla în pericolul de a pierde imobilul cumpărat.
Tot prin cererea de chemare în garanție, pârâtul a solicitat și contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului care au adus un spor de valoare acestuia, cerere pe care instanța a respins-o ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât imobilul a fost preluat fără titlu de către stat, deși în aceste condiții, Legea 10/2001, prevede că statul este cel care trebuie să plătească contravaloarea îmbunătățirilor.
Prin urmare, tribunalul a constatat că în mod greșit instanța de fond a soluționat cererea de chemare în garanție formulată de pârât prin admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale active și pasive, față de dispozițiile art. 1337 și urm. civ. care determină concluzia existenței identității între persoana pârâtului și titularul dreptului la despăgubiri în raportul juridic dedus judecății.
La rândul lor, chemații în garanție, au formulat cereri similare, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, apreciate de către instanța de fond, în raport de soluția dată cererii pârâtului, ca rămase fără obiect, soluție considerată ca fiind greșită, avându-se în vedere cele reținute mai sus, cu privire la cererea pârâtului.
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, în baza art. 296 și 297.pr.civ. tribunalul a admis apelul formulat de apelantul - pârât și a dispus desființarea în parte a sentinței civile apelate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererilor de chemare în garanție, menținând celelalte dispoziții ale sentinței și obligând intimații chemați în garanție către apelantul - pârât la 500 lei cheltuieli de judecată, și pe apelantul - pârât către intimata - reclamantă la 1190 lei cheltuieli de judecată, având în vedere soluțiile asupra tuturor cererilor cu care a fost învestită.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs chemații în garanție Ministerul Finanțelor Publice, precum și SA
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9.proc. civ.),
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut că instanța de apel în mod greșit a admis apelul desființând în parte sentința apelată și trimițând spre rejudecare cererile de chemare în garanție formulate de Municipiul B prin Primar - și SC SA în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice având în vedere următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a admis lipsa calității procesuale active a pârâtului pe cererea de chemare în garanție pentru motivele reținute de aceasta prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 30.10.2007.
Recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, invocând în cadrul motivelor de recurs excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere următoarele motive:
Astfel, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 50, din Legea nr. 10/2001:
"(2) Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eluda rea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru."
Or, având în vedere că în acest moment reclamanții nu au făcut dovada existenței unei sentințe definitive și irevocabile în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat de către cu Primăria Municipiului B, nu se poate justifica calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice.
Pe plan procesual calitate procesuală pasivă nu poate avea, într-o astfel de acțiune, decât unitatea administrativ-teritorială vânzătoare (în speță Municipiul B), nicidecum Ministerul Finanțelor Publice, atât pentru faptul că acesta nu a fost parte contractantă în raportul juridic dedus judecății, nerevenindu-i obligația de restituire a prestațiilor efectuate în baza actului atacat cât și pentru dispozițiile imperative prevăzute de art. 50 din Legea 10/2001.
Prin urmare, Municipiul B are calitate procesuală pasivă în cauză dedusă a judecății, aceasta având calitatea de vânzător la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu pârâtul.
În conformitate cu dispozițiile art. 1337 din Codul civil, se solicită să se instituie răspunderea vânzătorului pentru evicțiune totală sau parțială prin fapta unui terț, considerând că această dispoziție de drept comun nu poate fi înlăturată prin nici o dispoziție specială contrară, fiind așadar pe deplin aplicabilă între părțile din prezentul litigiu.
Nici dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001, nu sunt de natură să determine introducerea în prezenta cauză a Ministerului Finanțelor Publice și să-i acorde calitate procesuală pasivă acestei instituții, cât timp obligația de garanție pentru evicțiune are un conținut mult mai larg.
cumpărătorului de apartamentul ce face obiectul prezentului litigiu, în urma admiterii acțiunii în revendicare, întrunește condițiile unei tulburări de drept prin fapta unui terț.
Această tulburarea de drept este de natură să angajeze răspunderea contractuală pentru evicțiune totală a vânzătorului, respectiv Primăria Municipiului B, față de pretențiile privind plata prețului.
Nicidecum, nu poate fi antrenată răspunderea Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că în prezenta acțiune nu există culpa acestei instituții.
De asemenea recurentul consideră că nici pe capătul de cerere referitor la contravaloarea îmbunătățirilor, nu are calitate procesuală pasivă.
Potrivit modificărilor aduse prin Legea 1/2009, Legii 10/2001, alin. 2 din art. 48 instituie în sarcina persoanei căreia i s-a retrocedat imobilul obligația de a restitui contravaloarea îmbunătățirilor: "(2) Indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația despăgubirii prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptățite. "
Or, în acest caz persoana îndreptățită, este numita.
Mai mult, este firesc ca în speță, contravaloarea îmbunătățirilor să fie plătită de către beneficiar și nu de către un terț care nu are nici o legătură cu părțile raportului juridic dedus judecății.
Prin urmare, numai fosta proprietară, poate fi obligată să restituie contravaloarea îmbunătățirilor necesare și utile, astfel cum este prevăzut în art. 48 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, recurentul solicită instanței să aibă în vedere și dispozițiile art. 48 alin.(5) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora:
"Prin îmbunătățiri, în sensul prezentei legi, se înțelege cheltuielile necesare și utile. Cuantumul despăgubirilor se stabilește la valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al îmbunătățirilor, în raport cu durata de viață normală a acestora, care se suportă de chiriași".
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, pct. 9 din Codul d e procedură, art.1337 cod civil și Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
Recurenta a criticat decizia ca fiind nelegală solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul de a menține ca temeinică și legală aprecierea instanței de fond privind lipsa calității sale procesuale pasive pe capătul cererii de chemare în garanție privind restituirea îmbunătățirilor, și de a respinge cererea formulată de către apelantul-pârât privind acordarea cheltuielilor de judecată, până la soluționarea irevocabilă a cererilor de chemare în garanție, pentru următoarele
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 al. 9.pr.civ. hotărârea pronunțată fiind considerată ca lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, această recurentă a susținut următoarele:
1. Referitor la cel de al doilea capăt al cererii de chemare în garanție, în mod greșit instanța de apel a apreciat că are calitate procesuală pasivă în restituirea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului, modificând hotărârea instanței de fond care în mod corect a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
Instanța de apel în motivarea soluției susține "întrucât imobilul a fost preluat fără titlu de către stat.statul este cel care trebuie să plătească contravaloarea îmbunătățirilor", ori în aceste condiții este evident că reprezentantul statului nu putea să fie decât Ministerul Finanțelor sau unitatea administrativ - teritorială, proprietara conform Legii 215/2002 și HG250/2007, anterior vânzării imobilului pe Legea 112/1995, respectiv Municipiul
Față de cele de mai sus, este evident că menținerea societății recurente în cauză este lipsită de temei legal, iar apelul a fost soluționat prin aplicarea greșită a legii în ce privește acest capăt al cererii de chemare în garanție.
2. Instanța de apel, deși nu a soluționat cererile de chemare în garanție, totuși, prin hotărârea civilă nr. 1643A/19.12.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București, având ca obiect revendicare imobiliară, a obligat intimații-chemați în garanție la plata către apelantul pârât a 500 lei cheltuieli de judecată.
Art. 274.pr.civ, prevede "partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Se susține astfel că societatea recurentă nu a căzut în pretenții, întrucât cererile de chemare în garanție nu au fost soluționate de instanța de apel, ci doar în baza art. 296 și art. 297.pr.civ. tribunalul "a admis apelul și a trimis cauza instanței de fond spre rejudecarea cererilor de chemare în garanție, menținând celelalte dispoziții ale instanței."
În cauză s-au depus la dosar note scrise de către recurenta A și de către intimatul care, deși nu a atacat hotărârea instanței de apel, a înțeles să aducă critici modului de soluționare a apelului sub aspectul limitelor judecății și din perspectiva unor motive apreciate ca fiind de ordine publică, respectiv incidența în cauză a dispozițiilor cuprinse în Decizia în interesul legii nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra modului de soluționare a cererii de chemare în judecată și a inadmisibilității acțiunii în revendicare, aspect ce se regăsește și în susținerile formulate prin notele scrise depuse de recurenta
Aceste susțineri nu se impun a fi analizate în cauză, având în vedere că soluția pronunțată asupra cererii principale a rămas irevocabilă, nefiind atacată de către singurul pârât în contradictoriu cu care aceasta a fost judecată, respectiv.
În ce privește susținerile recurentei A, din notele scrise, legate de aceeași excepție de inadmisibilitate a cererii intimatei reclamante, în raport de dispozițiile legii nr. 10/2001 și ale Deciziei în interesul legii nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea apreciază că în măsura în care nici Legea nr. 10/2001, nici decizia în interesul legii invocată nu prevede în mod clar și neechivoc o soluție de inadmisibilitate a cererilor formulate de foștii proprietari, ale căror imobile au fost preluate de stat în mod nelegal, împotriva chiriașilor cumpărători în baza Legii nr.112/1995, analiza unor asemenea cereri fiind necesar a fi făcută în raport de o serie întreagă de circumstanțe particulare fiecăreia dintre cauze, Curtea nu poate analiza motivul invocat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 303 alin.2 coroborat cu art. 301 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, exercitând calea de atac a recursului, recurenta nu mai este în situația de a susține excepții, altele decât cele din motivele de recurs, neputând fi în același timp titular al cererii (de recurs) și titular al unei excepții, cu atât mai mult cu cât problema de drept a admisibilității sau inadmisibilității acțiunii a fost analizată prin decizia recurată ca și critică adusă de pârâtul apelant, sentinței pronunțate de judecătorie.
În măsura în care această critică nu a fost primită în apel, ea vizând modul de soluționare a cererii principale, în care recurenta A nu are calitate procesuală pasivă, cel îndreptățit să exercite calea de atac ar fi fost pârâtul.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere exclusiv criticile aduse deciziei prin motivele de recurs anterior expuse și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată recursurile ca nefiind fondate.
Prin cererea de chemare în garanție formulată la data de 31.08.2007 și precizată sub aspectul câtimii dreptului la 17.09.2007, pârâtul intimat a chemat în garanție Primăria Municipiului B și pe A, pentru obligarea acestora la despăgubiri, în eventualitatea admiterii cererii în revendicare formulată de reclamanta intimată, constând în contravaloarea apartamentului din dreptul asupra căruia ar fi evins și a sporului de valoare adus acestuia.
Asupra acestei cereri de chemare în garanție, prima instanță a soluționat cauza pe cale de excepție, respectiv reținând lipsa calității procesuale active a pârâtului în ce privește cererea acestuia de obligare a chematelor în garanție la plata contravalorii apartamentului, în raport de temeiul juridic invocat în cerere, respectiv art. 1337, considerat ca neavând incidență în cauză și lipsa calității procesuale pasive a A în cererea privind plata sporului de valoare adus apartamentului, în raport de dispozițiile art. 48 alin.1 din Legea nr. 10/2001 și de constatarea preluării fără titlu a imobilului de către stat.
În mod corect tribunalul, în analiza apelului îndreptat împotriva sentinței, a decis în sensul că pârâtul își justifică din punct de vedere procesual, dar și din perspectiva dreptului material, calitatea procesuală activă în formularea cererii de chemare în judecată, el fiind titularul dreptului pretins în raportul juridic dedus judecății - dreptul la despăgubiri decurgând din pierderea, în cadrul acțiunii în revendicare, a însuși dreptului de proprietate.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice își fundamentează în mod greșit recursul pornind de la susținerea lipsei calității sale procesuale pasive, chestiune care nu a ajuns să fie pusă în discuția părților până la acest moment în proces, în condițiile în care cererea îndreptată împotriva acestui chemat în garanție nu a fost soluționată pe fond, ci tot pe calea unei excepții, cea a rămânerii ei fără obiect.
Instanța de recurs nu poate în cauza de față să rezolve această problemă de drept care trebuie să-și primească rezolvarea prin parcurgerea căilor procesuale specifice procesului civil și al prezentei cauze, respectiv fond, apel, recurs.
În ce privește chemarea în garanție a A și soluția dată acestei cereri de prima instanță, Tribunalul a reținut în mod corect că hotărârea primei instanțe, cu referire la încheierea din 30.10.2007 prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive nu prezintă argumentele acestei soluții, în condițiile în care Legea nr. 10/2001 prevede că statul este cel care trebuie să plătească contravaloarea îmbunătățirilor.
Este reală susținerea acestei recurente în sensul că cel puțin în privința sporului de valoare pretins prin cererea de chemare în garanție, această chemată în garanție nu are calitate procesuală pasivă.
Calitatea sa procesuală pasivă nu a fost însă analizată de prima instanță în raport de obiectul cererii de chemare în garanție, în întregul ei, respectiv și în ce privește cererea întemeiată pe dispozițiile art. 1337 Cod civil, respinsă pentru lipsa calității procesuale active.
În aceste condiții, argumentele anterior prezentate rămân aceleași, chestiunea de drept pusă în discuție urmând a-și primi rezolvarea prin reluarea judecății de către prima instanță.
În ce privește caracterul unitar al căii de atac a apelului care ar fi impus, în opinia acestei recurente, astfel cum este susținută prin notele scrise, pronunțarea instanței de apel asupra calității procesuale a chematelor în garanție, nefiind posibilă fragmentarea fazei procesuale a judecății în apel, Curtea apreciază că hotărârea recurată este legală, în raport de dispozițiile art. 297 alin.1 Cod procedură civilă și cele ale art. 63 alin.2 Cod procedură civilă.
Astfel, dispozițiile art. 297 alin.1 Cod procedură civilă prevăd că,În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului -, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe".
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin.2 Cod procedură civilă,când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanție, instanța poate dispune despărțirea ei spre a fi judecate deosebit".
Conform art. 298 Cod procedură civilă,Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu".
În cauză, judecata la prima instanță s-a făcut pe cale de excepție exclusiv în privința cererii de chemare în garanție, analiza apelului declarat de pârât în ce privește modul de soluționare a cererii principale nu a relevat motive de nelegalitate sau de netemeinicie a sentinței, nelegalitatea sentinței fiind reținută exclusiv în privința modului de soluționare a cererii de chemare în garanție, cerere care, potrivit dispozițiilor anterior citate poate fi despărțită de cererea principală, subînțeleasă această dispoziție ca fiind aplicabilă și instituției apelului, potrivit art. 298 Cod procedură civilă anterior citat, ipoteză în care instanța de apel a procedat în mod corect, dispunând desființarea hotărârii primei instanțe numai în ce privește modul de soluționare a cererii de chemare în garanție.
Contrar susținerilor recurentei A, instanța de apel nu era obligată să pună în discuția părților necesitatea unei disjungeri a cererii principale de cea de chemare în garanție, această consecință fiind rezultatul analizei fiecăruia dintre motivele de apel care au vizat deopotrivă modul de soluționare a cererii principale și a celei de chemare în garanție.
În ce privește dispoziția de obligare a chematelor în garanție la plata cheltuielilor de judecată în faza procesuală a apelului, Curtea apreciază că motivul de recurs este nefondat, câtă vreme dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă nu fac distincție între fazele procesuale în cadrul cărora se datorează cheltuieli de judecată, iar pentru faza procesuală a apelului, în care s-a pronunțat decizia recurată, culpa procesuală aparține chematelor în garanție și aceasta derivă din susținerea unor excepții pe care instanța de apel le-a considerat ca fiind neîntemeiate.
Față de cele reținute, Curtea va respinge cele două recursuri ca nefondate, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
În aplicarea art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții la 595 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de către recurenții - chemați în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și împotriva deciziei civile nr. 1643A/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, intimatul - pârât și intimata - chemată în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI.
Obligă recurenții la 595 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reclamante.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.
.red.
2 ex./14.07.2009
Jud Apel, Secția a III-a Civilă
, I
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
