Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 314/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 314
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C, str. -, nr. 24, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 432 din 14 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- (nr. vechi 2550/civ/2006), în urma casării deciziei civile nr. 891 din 28 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- prin decizia nr. 1103 din 05 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, prin procurator, domiciliat în C, str. -, -. 2,. 23, jud. D și intimatul pârât Municipiul C prin Primar, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru apelantul pârât CONSILIUL LOCAL C și avocat pentru intimații reclamanți, lipsind intimatul pârât Municipiul C prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, de către apelantul pârât CONSILIUL LOCAL C, după care:
Instanța a pus în discuția părților obiecțiunile formulate de apelantul pârât CONSILIUL LOCAL
Consilier juridic, pentru apelantul pârât,a depus set de înscrisuri, respectiv: hotărârea CEDO din 01.12.2005 în cauza Păduraru împotriva României, Decizia nr. 33 din 09 iunie 2008 pronunțată de ÎCCJ B și Legea nr. 286 pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001.
A susținut că expertul trebuia să se rezume la suprafața ocupată strict de construcția hotel situată între punctele1-2-3-4-9-10-11,deoarece prin actul de împărțeală se face referire la hotelul"" fără a fi determinate numărul camerelor,suprafața construită ori suprafața aferentă acestei construcții.
De asemenea expertul - a concluzionat că suprafața acestui imobil este de 1173.suprafață în care a inclus și pe cea aferentă construcției - sala de proiecție a filmelor - edificată anterior,în anul 1965, în suprafață de 421. Mai mult a arătat că expertul, fără nici un temei, acordă reclamantului și suprafața de 130.p,denumită în schiță " acces la hotel" situată între punctele 6-7-8-9.
A mai susținut că, nu se poate restitui în natură terenul și construcția denumită cinematograf,care prin destinație este de utilitate publică,aceasta fiind și o construcție nouă,potrivit art.11 din Legea nr.213/1998 și art.10 alin2 din Lg.10/2001,republicată cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele susținute,a solicitat admiterea obiecțiunilor și suplimentarea raportului de expertiză în sensul celor arătate.
Avocat,pentru intimații reclamanți,a susținut că expertul nu a avut în vedere la calculul suprafeței și terenul pe care este construit cinematograful. A solicitat respingerea obiecțiunilor ca nefiind întemeiate.
Instanța, constatând că există elemente în raportul de expertiză pentru a lămuri aspectele de fond învederate de consilier juridic, pentru apelantul pârât CONSILIUL LOCAL C, a respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate.
Ambele părți arată, cu privire la mențiunea din raportul de expertiză privind certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de aceasta se referă la un alt teren decât cel în litigiu.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic, pentru apelantul pârât,a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat, în principal, admiterea apelului,schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă în raport de dispozițiile legii 10/01, iar în subsidiar admiterea apelului,schimbarea în parte a sentinței în sensul restituirii terenului aferent construcției, în suprafață de 752.p în loc de 1127.
Avocat,pentru intimații reclamanți, a susținut că este admisibilă acțiunea în revendicare formulată de reclamanți prin prisma atât a legii interne-legea 10/01- a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din Protocolul nr.1.
A precizat că construcția cinematograf în suprafață de 421.p nu se revendică,revendicându-se numai terenul pe care este amplasată această construcție.
A precizat că, dacă instanța constată că această construcție "cinematograf" este de utilitate publică, reclamanții solicită o despăgubire pentru terenul aferent construcției.
Considerând că instanța de fond în mod corect a soluționat litigiul,a solicitat respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 432 din 14 mai 2007, Tribunalul Dolja admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanții și, a obligat pârâtul Consiliul Local C să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din construcție și terenul aferent în suprafață de 1.127. situat în C, reținând că s-a făcut dovada calității de moștenitor a reclamanților față de autorul-proprietar al construcției și că pârâtul Consiliul Local C nu a invocat existența unui titlu de proprietate asupra terenului revendicat.
Prin decizia nr. 891 din 28 2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul declarat de Consiliul Local C, a schimbat sentința civilă în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Instanța de apel a reținut că reclamanții au depus notificarea adresată Primăriei C, la data de 27.10.2005, în temeiul Legii nr. 10/2001, iar din răspunsul primăriei înregistrat sub nr. 9247/2005 a rezultat că respectiva notificare a fost depusă tardiv.
Ca urmare a acestui răspuns, reclamanții au formulat acțiunea în revendicare pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării, întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civ.
În ceea ce privește excepția admisibilității acțiunii după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, invocată din oficiu de către instanța de apel, s-au reținut următoarele:
După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, lege specială de reparație, acțiunea în revendicare de drept comun nu este fondată.
Potrivit principiului neretroactivității legii civile consacrat de dispozițiile art. 15 alin.(2) din Constituție și art. 1 Cod civ. legea nouă este de imediată aplicare, acțiunea ei întinzându-se exclusiv asupra situațiilor juridice pendinte și efectelor viitoare ale raporturilor juridice anterioare.
Imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 1989 constituie obiectul unor reporturi juridice născute sub imperiul legii vechi, durabile însă în timp prin efectele lor juridice, generate de ineficacitatea actelor de preluare.
Anterior adoptării Legii nr. 10/2001, principiul restituirii în natură, ca efect al ineficacității actelor de preluare, a fost guvernat de dreptul comun al revendicării fondat pe dispozițiile art. 480-481 Cod civ. sau al răspunderii civile delictuale bazată pe art. 998 Cod civ.
Legea nr. 10/2001 a instituit norme speciale de drept substanțial și o procedură administrativă obligatorie și prealabilă sesizării instanțelor judecătorești.
Prin aceste norme, derogatorii de la dreptul comun, acțiunea în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480-481 Cod civ. este suprimată, în cazul ineficacității actelor la care se referă, însă accesul în justiție nu este eliminat, legea oferind un sistem reparatoriu perfecționat, iar normele procedurale speciale îl subordonează controlului judecătoresc. De altfel, reclamanții au uzat de procedura instituită de Legea nr. 10/2001, dar nu au formulat contestație împotriva adresei prin care li se aducea la cunoștință că au formulat tardiv notificarea, situație în care s-au considerat îndreptățiți să intenteze o acțiune de drept comun.
Chiar dacă nu au mai putut uza de dispozițiile Legii nr. 10/2001, datorită nerespectării termenului de formulare a notificării prevăzut de lege, aceasta nu îi îndreptățește pe reclamanți la promovarea unei acțiuni în revendicare de drept comun, atâta timp cât imobilul revendicat a fost supus raporturilor juridice din perioada 1945 - 1989, pentru care există legea specială de reparare a prejudiciilor cauzate în perioada respectivă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, invocând art. 304 pct. 1, pct.8-9.proc.civ.
Recurenții au arătat că instanța a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, însă în motivarea deciziei s-a apreciat, la început, că acțiunea este nefondată, iar, ulterior, că este neîntemeiată, iar în dispozitiv acțiunea este respinsă, ca neîntemeiată, nu ca inadmisibilă.
Acțiunea în revendicare promovată potrivit dispozițiilor dreptului comun, în mod greșit, a fost respinsă, procedând astfel, instanța a încălcat prevederile art. 6 din, cât și pe cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1, întrucât se închide accesul la justiție al persoanelor ale căror bunuri au fost preluate fără titlu de către stat.
S-a mai arătat, că potrivit art. 2 alin.(2) din Legea nr. 10/2001 persoanele proprietare ale unor imobile pe care statul și le-a însușit fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar și, prin urmare, nu este vorba de un drept nou, ci de recunoașterea explicită și retroactivă a supraviețuirii vechiului drept.
Prin decizia civilă nr. 1103 din 5.02.2009, pronunțată de ICCJ, a fost admis recursul declarat de reclamanții și și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Curtea de APEL CRAIOVAa soluționat cererea de apel, pe excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare invocată din oficiu, fără să analizeze criticile formulate de apelantul Consiliul local C, reținând că Legea nr. 10/2001 a instituit norme speciale de drept substanțial și o procedură administrativă obligatorie și prealabilă sesizării instanțelor judecătorești, norme derogatorii de la dreptul comun, situație în care acțiunea în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480-481.civ. este suprimată.
Prin criticile formulate, recurenții au susținut că, în mod greșit s-a stabilit că acțiunea în revendicare este inadmisibilă, înlăturând, astfel, caracterul imprescriptibil al acesteia și încălcând prevederile art. 6 din, cât și pe cele ale Protocolului nr. 1, întrucât a închis accesul la justiție al persoanelor ale căror bunuri au fost preluate fără titlu de către stat.
Instanța de apel a soluționat acțiunea în revendicare promovată de reclamanți pe excepția inadmisibilității, fără să stabilească dacă legea specială este aplicabilă față de circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv față de titlul în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului.
Potrivit art. 1 alin.(1) din Legea nr.10/2001, intră sub incidența acestei legi imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite.
Pentru a exista concurs între legea specială și legea generală este necesar să se stabilească dacă bunul face obiectul Legii nr. 10/2001.
Or, în prezenta cauză nu s-a stabilit data preluării imobilului și modul în care a fost preluat pentru a se putea reține concursul dintre legea specială și legea generală.
De aceea, nu s-a putut reține că regimul juridic al bunului este cel prevăzut de Legea nr. 10/2001, fără să se stabilească data preluării și modul în care a fost preluat, împrejurări în raport de care se poate reține existența obligației transmiterii notificării către unitatea deținătoare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA cu nr-, la data de 27 martie 2009.
Având în vedere indicațiile ICCJ B date prin decizia de casare, a fost administrată proba testimonială, fiind audiați doi martori: și respectiv și s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică prin care s-a urmărit identificarea imobilului revendicat, avându-se în vedere și obiecțiunile formulate de către pârâtul - apelant Consiliul Local C, la raportul de expertiză efectuat în prima instanță.
Pentru identificarea imobilului revendicat expertul a avut la dispoziție toate actele de proprietate depuse de către reclamanți, precum și înscrisurile depuse ulterior efectuării primului raport de expertiză, respectiv Hotărârea nr. 565/2003 prin care o parte din imobil a fost preluată cu determinarea terenului aferent acestei construcții.
Concluziile raportului de expertiză arată că terenul revendicat este situat în Municipiul C, str. 22, cu -, individualizat prin dimensiuni și vecinătăți, că suprafața imobilului teren și construcții deținut de Consiliul Local C este de 1173 mp și că suprafața preluată conform Hotărârii 565/2003 este de 421 mp și reprezintă suprafața construită a sălii de cinematograf.
Apelul este fondat.
Corect prima instanță a reținut faptul că reclamanții au dovedit prin înscrisurile de stare civilă - actul de împărțeală de ascendent, transcris sub nr. 131/22.04.1920 de Tribunalul Dolj, actul de succesiune întocmit de notariatul - că au calitatea de moștenitori ai autorului.
Referitor la actele de proprietate arătate, pârâtul în cauză nu a contestat titlul de proprietate invocat de către reclamanți și nu a invocat existența vreunui alt titlu de proprietate preferabil față de cel prezentat de către reclamanți
Conform actelor depuse și concluziilor raporturilor de expertiză efectuate în cauză, rezultă că imobilul revendicat se află în posesia pârâtului apelant și în situația în care numai reclamanții justifică dreptul de proprietate asupra imobilului nu se pune în discuție compararea titlurilor părților.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au revendicat imobilul teren și construcție, situat în municipiul C, str. 22, cu str. -, dovedindu-și dreptul de proprietate dobândit prin moștenire de la autorii lor, și respectiv - bunic.
Conform depozițiilor martorilor audiați, rezultă cu certitudine că imobilul a fost preluat fără titlu, în mod abuziv, în anul 1950, prin violență.
Ambii martori audiați au declarat că, în clădirea familiei se organizau în mod repetat serate la care înseși participau și că în anii 1949 - 1950 fost preluat de către comuniști, având ulterior destinație de cinematograf, la parter, iar la etaj, internat pentru elevi, în prezent imobilul fiind folosit de către primărie și Consiliul Local
Față de probele administrate, înscrisuri, declarații de martori, cât și față de data preluării imobilului, se reține fără nici un dubiu, având în vedere și îndrumările deciziei de casare, că incidente în speță sunt dispozițiile art. 480 și următoarele Cod civil, cauza fiind soluționată prin raportare la aceste dispoziții legale.
Acțiunea în revendicare este o acțiune prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar.
În cadrul acțiunii în revendicare reclamantul nu trebuie să facă altă dovadă decât aceea că este proprietarul bunului care se revendică și că bunul respectiv care reprezintă obiectul dreptului de proprietate este în posesia pârâtului.
Tulburarea proprietății rezultă din însuși faptul posesiei, în sensul că posesorul neproprietar refuză predarea posesiei proprietarului neposesor.
În conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil, reclamanta a făcut pe deplin dovada că bunul în cauză a fost preluat din patrimoniul său și respectiv faptul că acest bun se află în posesia pârâtului. În acest sens, sunt declarațiile de martori, din care rezultă că imobilul compus din clădire și teren aferent situate în C, are. 22, cu str. -, jud. D, a fost preluat de către stat în perioada anilor 1949 - 1950, clădire care în prezent este ocupată de către Consiliul Local
Aceste declarații se coroborează cu celelalte acte din dosar, în special cu adresa 5529/2007, imobilul preluat având inițial, înainte de preluare, destinația de hotel, iar în prezent aparține domeniului privat al unității administrativ teritoriale.
Autorul a lăsat hotelul numit "" (respectiv ""), situat în orașul C și cumpărat de la moștenitoarea, parte, prin licitație publică, parte prin vânzare voluntară și prețuit la suma de 120.000lei finului său, în acest sens fiind actul de împărțeală prin ascendent transmis sub nr. 1931/1920.
Potrivit actului de succesiune legalizat sub nr. 1151/03, autorul a decedat la 7 august 2000, având ca moștenitori pe, în calitate de soție supraviețuitoare, - descendenți gr. I în linie dreaptă.
Potrivit probelor administrate, reclamanții au făcut dovada că au calitatea de moștenitori ai autorului, fostul proprietar al hotelului denumit "" (respectiv "")
Esențial de reținut este faptul că pârâtul nu a contestat titlul de proprietate al reclamanților și nici nu a învederat existența unui alt titlu de proprietate care să fie preferabil față de cel al reclamanților.
Prin urmare, numai reclamanții pot face dovada existenței unui drept de proprietate asupra imobilului în timp ce pârâtul nu face dovada existenței vreunui drept de proprietate asupra aceluiași imobil sau modalității efective de preluare a acestuia.
În privința suprafeței de teren aparținând reclamanților, ocupată abuziv de pârâtă, din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că din suprafața totală de 1173. identificată prin expertiză 421. reprezintă suprafața de sub construcția nouă a sălii de cinematograf care nu face obiectul revendicării.
Reclamanții au revendicat și această din urmă suprafață de teren dar cum actul de proprietate de care s-au prevalat reclamanții-actul de împărțeală din 1931 - nu conține date concrete în privința terenului, referindu-se doar la hotelul numit, revendicarea trebuie admisă doar în privința clădirii hotelului și a suprafeței de teren de sub această clădire de 752.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 296 Cod pr. civ. instanța va admite apelul formulat și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va obliga pârâții să lase în deplină proprietate reclamanților doar terenul în suprafață de 752 mp, individualizat în schița anexă la raportul de expertiză tehnică de specialitate efectuat în cauză. Se mențin dispozițiile sentinței privind lăsarea în deplină proprietate a clădirii hotelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C, str. -, nr. 24, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 432 din 14 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- (nr. vechi 2550/civ/2006), în urma casării deciziei civile nr. 891 din 28 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, prin decizia nr. 1103 din 05 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, prin procurator, domiciliat în C, str. -, -. 2,. 23, jud. D și intimatul pârât Municipiul C, prin Primar.
Schimbă în parte sentința civilă, în sensul că obligă pârâții să lase în deplină proprietate reclamanților terenul în suprafață de 752mp, individualizat în schița anexă la raportul de expertiză, întocmit de expert -, în plan contur punctele 1-3-4-9-10-11-1, în loc de 1127mp.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
5 ex./15.12.2009
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu
