Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 316
Ședința publică din data de: 04.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatorii - pârâți, N și N împotriva deciziei civile nr. 322/03.07.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, intimații - pârâți CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B și și intimații - intervenienți, și .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns contestatorii - pârâți și N, personal și asistați de avocat cu împuternicire avocațială nr. -/16.10.2008, aflată la fila nr. 4 din dosar și contestatoarea - pârâtă, reprezentată de același avocat, intimatul - reclamant, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/2009, aflată la fila nr. 23 din dosar, intimatul - pârât CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, reprezentat de consilier juridic, care depune, în ședință publică, delegație și intimații - intervenienți, personal și asistat de avocat, și, reprezentați de avocat, lipsind contestatorul - pârât N și intimatul - pârât
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că nu a fost indicat domiciliul numitului N, moștenitor al contestatorului - pârât decedat N. De asemenea, arată că au fost comunicate motivele contestației în anulare intimaților - pârâți CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B și Totodată, menționează că moștenitorii contestatorului - pârât N urmau să își exprime poziția cu privire la proces și la mandatul acordat avocatului. Mai învederează că la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a solicitat înaintarea dosarului nr-.
Reprezentantul contestatorilor - pârâți, N și învederează că N nu este fiul defunctului N, ci nepotul acestuia.
Contestatoarea - pârâtă N, personal, învederează că defunctul contestator N are un singur fiu, respectiv N, numitul N fiind fiul surorii acestuia.
Față de cele învederate, Curtea reține că a fost indicat în mod greșit N în calitate de moștenitor al defunctului contestator pârât N.
Reprezentantul contestatorilor - pârâți, N și învederează că nu are mandat de reprezentare și pentru contestatorul pârât N și nu a luat legătura cu acesta.
Reprezentantul intimatului - reclamant învederează că numitul nu are calitate de moștenitor al defunctului contestator - pârât N.
Curtea, în raport de dispozițiile art. 71 Cod procedură civilă, potrivi cărora mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat, ci dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori, având în vedere că pe parcursul procesului nu a intervenit o retragere a mandatului de către succesorii în drepturi ai contestatorului - pârât N, apreciază că domnul avocat are calitate de reprezentant a ambilor moștenitori ai defunctului.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la contestația în anulare formulată de către contestatorii - pârâți, N și N împotriva deciziei civile nr. 322/03.07.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr-.
Reprezentantul contestatorilor - pârâți, N și N formulează concluzii de admitere a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Continuând, învederează că soluția pronunțată de către instanța de recurs este bazată pe o gravă eroare materială, deși înscrisul prin care se dovedește că autorul reclamantului a primit o justă despăgubire la data preluării imobilului exista la dosar.
Apreciază că instanța de recurs trebuia să rețină că autorul reclamantului a primit despăgubirea, iar în raport de această împrejurare, arată că, în opinia sa, dreptul de revendicare a imobilului nu este apărat de cereri valabile.
De asemenea, învederează că instanța a săvârșit o gravă eroare materială și atunci când nu a luat în considerare înscrisurile care dovedeau că părțile pe care le reprezintă sunt cumpărători de bună credință a imobilelor în discuție.
Subliniază că buna credință a clienților săi a fost dovedită prin înscrisurile existente în dosar.
Concluzionând, solicită admiterea contestației în anulare și fixarea unui termen pentru judecarea recursului.
Reprezentantul intimatului - reclamant apreciază că motivele invocate de către părțile adverse în susținerea contestație în anulare nu se încadrează în dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Învederează că imobilul a intrat în proprietatea statului ca urmare a aplicării Decretului nr. 92/1950, în care la art. 3 se arată că proprietățile sunt preluate fără să se acorde despăgubiri.
Subliniază că nu au fost primite despăgubiri în perioada 1950 - 1951.
Concluzionând, solicită respingerea contestației în anulare formulată de către contestatorii - pârâți, N și N, cu cheltuieli de judecată; depune chitanța nr. 4/18.01.2009.
Reprezentantul intimatului - pârât CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B formulează concluzii de admitere a contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorilor - pârâți, N și N învederează că Decretul nr. 92/1950 a fost completat în anul 1955 și au fost acordate despăgubiri anumitor persoane.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra contestației în anulare formulată de către contestatorii - pârâți, N și N împotriva deciziei civile nr. 322/03.07.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, intimații - pârâți CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B și și intimații - intervenienți, și .
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul 819/2/29.01.2009, contestatorii, și au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.322 din 3 iulie 200B, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă, in dosarul civil nr-, contestație întemeiată pe dispozițiile art. 318.pr.civ.
În motivarea contestației se arată în esență că:
Prin decizia civilă nr. 322 din 3 iulie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă, au fost respinse recursurile formulate de către contestatori și s-au menținut, în ceea ce îi privește, dispozițiile din hotărârea instanței de apel în sensul obligării contestatorilor de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentele situate în B,-, sectorul 1, respectiv.1, parter și.2,.1.
Principalul considerent reținut de către instanța de recurs a fost acela că imobilul a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, fără titlu valabil, și că autorul reclamanților nu a primit o despăgubire la data preluării imobilului - ceea ce a însemnat că trecerea în - proprietatea statului a fost făcută fără titlu valabil.
Soluția pronunțată de instanța de recurs este bazată pe o gravă eroare materială în condițiile în care înscrisul prin care se dovedea că autorul reclamanților a primit justă despăgubire la data preluării imobilului exista la dosar (sau, cel puțin, ar fi trebuit să existe).
Susțin contestatorii că instanța de recurs ar fi trebuit să rețină, în raport de aceste înscrisuri, că autorul reclamanților a primit despăgubirea, chiar dacă imobilul era ipotecat și statul a preluat acest imobil, achitând obligațiile ipotecare.
De asemenea se impută instanței de recurs că ar fi săvârșit o gravă eroare materială neluând în considerare înscrisurile care dovedeau că imobilele în litigiu au fost cumpărate cu deplină bună-credință de către contestatori.
Precizează contestatorii că au cumpărat aceste imobile în temeiul unei legi, ceea ce instituie o prezumție legală de bună-credință.
Există la dosarul cauzei înscrisuri care dovedesc că au depus toate diligențele și că au primit răspunsurile necesare care certificau faptul că imobilele pot fi vândute.
Așa fiind, deși înscrisurile doveditoare ale primirii despăgubirii erau, sau trebuia să fie la dosar, instanța de recurs nu l-a luat în considerare, săvârșind o gravă eroare materială, care a condus la pronunțarea unei decizii nelegale și netemeinice.
Tot astfel, există înscrisuri care dovedesc buna noastră credință și care nu au fost avute în vedere de instanță din greșeală.
Intimații, și au formulat întâmpinare în cauză, pe această cale susținând în esență că motivele invocate de către contestatori nu se încadrează în prevederile art. 318 alin. 1.pr.civ. Instanțele u au săvârșit nicio greșeală materială, iar instanța de recurs a cercetat și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs.
Mai arată intimații că, deși se face vorbire despre un înscris ce ar atesta faptul primirii de despăgubiri de către autorul intimaților-reclamanți, un astfel de înscris nu există la dosar, și nici nu ar putea exista față de prevederile art. 3 din Decretul 92/1950 (care stabileau că trecerea bunurilor în proprietatea statului se realiza fărănicio despăgubire). Dealtfel nici nu s-a invocat vreodată, de către pârâții-contestatori, existența unor asemenea documente.
Referitor la susținerile contestatorilor privitoare la omisiunea instanței de recurs de a analiza înscrisurile ce dovedeau buna lor credință la încheierea actului de vânzare-cumpărare, se arată că nu corespund realității, în considerentele deciziei contestate regăsindu-se o amplă analiza a instanței de recurs pe acest aspect.
La data de 02.04.2009, a survenit decesul contestatorului, fiind introduși ulterior în cauză succesorii lui în drepturi, respectiv și.
Analizând contestația în anulare în raport de actele și lucrările dosarului, de susținerile și apărările părților precum și de exigențele art. 318 alin. 1 coroborat cu art. 129 alin. ultim.civ. Curtea constată netemeinicia acesteia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată împotriva hotărârilor irevocabile (și, ca atare, intrate în puterea lucrului judecat) numai în condițiile strict și limitativ stabilite prin art. 317-318.pr.civ.
În susținerea contestației pendinte, au fost invocate prevederile art. 318 alin. 1.pr.civ. iar prin motivele dezvoltate în susținerea căii de atac astfel formulate s-a susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul a două erori materiale, și anume nevalorificarea unui înscris despre a cărui existență la dosar contestatorii înșiși au îndoieli (afirmând că înscrisul se află în dosar, sau ar trebui să se afle), și nevalorificarea probatoriului administrat de către contestaorii-pârâți spre a-și susține apărările relative la buna lor credință la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare pentru apartamentele în litigiu.
Prin raportare la motivele astfel expuse de către contestatori, dar și la exigențele art. 129 alin. ultim pr.civ.Curtea constată că aceștia tind a provoca o reevaluare a probatoriului administrat în cadrul procesului ce s-a derulat asupra fondului acțiunii în revendicare a celor două apartamente, deci o veritabilă rejudecare a pricinii.
O atare (re)judecare nu este posibil a fi făcută în contextul căii de atac extraordinare a contestației în anulare, greșeala materială de care se face vorbire în art. 318.pr.civ. referindu-se la aspectele formale, procedurale ale judecății în urma căreia s-a pronunțat hotărârea contestată, iar nu la pretinse greșeli ce ar viza însăși judecata pe fond a litigiului. Cu privire la aceste aspecte (de fond), hotărârea irevocabilă atacată este intrată în puterea lucrului judecat, bucurându-se astfel de prezumția de adevăr și incontestabilitate, așa încât ele nu mai sunt susceptibile de reevaluare în contextul contestației în anulare.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea urmează a dispune respingerea, ca neîntemeiată, a contestației în anulare astfel susținute.
În temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. constatând că - față de soluția de respingere a contestației în anulare - contestatorii sunt părțile ce au căzut în pretenții în această etapă procesuală, Curtea va dispune obligarea acestora la plata către intimatul a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatorii - pârâți, N și N împotriva deciziei civile nr. 322/03.07.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, intimații - pârâți CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B și și intimații - intervenienți, și, ca neîntemeiată.
Obligă contestatori la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red. GS
.red.
2 ex./18.06.2009
Jud Recurs, Secția a IX-a Civilă,
ta,
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
