Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 321/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(148/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 321
Ședința publică din 17.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
Judecător - - -
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentele pârâte și, împotriva deciziei civile nr. 1451 din 5.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru revendicare imobiliară.
La apelul nominal se prezintă avocații pentru recurentele pârâte și, în baza împuternicirii nr. -/2009, eliberată de Baroul București, respectiv - pentru intimatul reclamant, în baza împuternicirii nr. -/2009, eliberată de Baroul București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar intimatul a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare în dublu exemplar, dintre care unul se comunică apărătorului recurentelor.
Curtea, din oficiu, pune în discuție un motiv de ordine publică, respectiv excepția nelegalei compuneri a completului de judecată care a pronunțat hotărârea nr. 1451 din 5.11.2008, având în vedere mențiunea din cuprinsul deciziei, aflată la fila 18 din dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, prin care părțile au apreciat valoarea litigiului ca fiind mai mică de 1 miliard lei și calea de atac fiind cea a recursului, în raport de prevederile art. 2821alin. 1 din Codul d e Procedură Civilă.
Avocatul recurentelor arată că au făcut amintita precizare, la acel moment, la solicitarea instanței, pentru stabilirea cadrului procesual; arată, de asemenea, că nu au atacat acea decizie, deoarece au considerat că au fost urmate căile de atac legale și, tot din acest considerent, nu a fost invocată această problemă nici în apel și nici prin întâmpinare.
Subliniază și că, în cele două cicluri procesuale, au fost urmate căi diferite și din cauza modificărilor intervenite în legislație.
Sub auspiciile noilor modificări ale Legii nr. 10/2001, dar și ale efectelor obligatorii ale deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în problema revendicării pe calea dreptului comun sau a legii speciale, părțile în proces au interes să obțină o soluție legală.
Avocatul intimatului reclamant precizează că această problemă a fost pusă în discuție și de instanța de apel, iar acesta a considerat că este vorba despre apel, întrucât în rejudecare, s-a efectuat o expertiză evaluatorie, prin care s-a stabilit că valoarea obiectului dedus judecății era de circa 4 - 500.000 lei, ceea ce ar fi făcut ca instanța de fond să dea soluția cu drept de apel și, evident, cu recurs.
Diferențele între căile de atac urmate se datorează faptului că, în primul ciclu procesual, nu s-au administrat probe, ci a fost apreciată de către părți valoarea imobilului.
Apreciază, așadar, că instanța s-a pronunțat în mod corect asupra apelului.
Curtea reține dosarul în pronunțare asupra excepției nelegalei compuneri a completului de judecată care a pronunțat hotărârea nr. 1451 din 5.11.2008, invocată din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, la data de 23.03.2006, sub nr-, reclamantul a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu parații și, să se dispună obligarea acestora de a le lasă în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților imobilul situat în B,-,. 2, sector 1 și terenul aferent.
Prin sentința civila nr. 8791/08.06.2006, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, în dosarul nr-, s-a admis excepția inadmisibilității cererii formulate de reclamantul și s-a respins, în consecință, cererea de revendicare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamantul, recursul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, la data de 21.08.2006, sub nr-.
Prin decizia civila nr. 1636/05.10.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civila, s-a admis recursul, s-a casat sentința civilă nr. 8791/08.06.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și s-a trimis cauza, spre rejudecare, la prima instanță.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, cauza a fost înregistrată la data de 18.01.2007, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 5191/18.04.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamantul.
Astfel, instanța, în fond după casare, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, considerând că, dată fiind și jurisprudența neunitară în această materie ("motiv pentru care Procurorul General al României a declarat recurs in interesul legii in scopul unificării practicii judecătorești"), problema inadmisibilității, tratată procedural ca o apărare sau ca o excepție, poate fi, în aprecierea instanței, obiect de discuție, dezlegările date de instanța de apel nefiind, în acest context, obligatorii.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 18.07.2008, a declarat apel, criticând sentința, ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că instanța de rejudecare a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei de casare nr. 1636/05.10.2006 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, prin care i s-a admis recursul declarat, s-a casat sentința Judecătoriei sectorului 1 B, considerându-se că acțiunea în revendicare este admisibilă.
Prin decizia civilă nr.1451 A din 05.11.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul declarat de apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 5191/18.04.2008, a desființat sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că instanța de rejudecare a încălcat dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, conform cărora, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Tribunalul a considerat că această hotărâre este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale ale art. 315 Cod procedură civilă, apreciind că dezlegările date de instanța de apel (nr. recurs), în acest context, nu sunt obligatorii.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, precum și faptul că, prin decizia pronunțată de către instanța de recurs, s-a statuat cu putere de lucru judecat că cererea de chemare în judecată este admisibilă, instanța de fond avea obligația legală de a se pronunța pe fondul cauzei și nu să facă din nou aprecieri asupra admisibilității/inadmisibilității cererii.
Împotriva deciziei civile nr. 1451 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, au declarat recurs pârâtele și, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și menținerea dispozițiilor sentinței instanței de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele au arătat că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, nerespectând, astfel, dispozițiile instanței de recurs din primul ciclu procesual.
Recurentele au opinat că instanța de fond a procedat în mod corect acordând cuvântul pe fondul cauzei, la termenul de judecată din 18.04.2008, de asemenea, în mod corect și procedural, a acordat cuvântul pârâtelor pentru susținerea apărării formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, considerând excepția de inadmisibilitate ca fiind o modalitate de respingere a cererii, apreciind că inadmisibilitatea nu vizează, în realitate, o excepție, ci efectul spre care tinde aceasta, astfel că mijlocul procedural invocat de către instanța de judecată se încadrează în categoria problemelor de fond.
Recurentele au arătat că, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, legiuitorul a pus în circulație un act normativ care cuprinde măsuri reparatorii în favoarea unor proprietari sau moștenitorilor acestora deposedați în mod nelegal și abuziv de bunurile lor imobile în perioada regimului politic comunist.
În aceste condiții, nu mai sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, bunurile imobile preluate fără titlu valabil de către stat, în perioada menționată, nemaiputând fi revendicate direct, pe cale judecătorească, întrucât, de la data de 14.02.200, acestea fac obiectul unei legi speciale de reparație, fiind obligatoriu de îndeplinit, de către toate persoanele îndreptățite la revendicare imobiliară, procedura specială administrativă prevăzută de ultima lege de reparație - Legea nr. 10/2001.
Recurentele au mai arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. 33 din 09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
În ședința publică de la 17.02.2009, Curtea, din oficiu, a pus în discuție un motiv de ordine publică, în temeiul art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, care a pronunțat decizia civilă nr. 1451 din 05.11.2008 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului și deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepției procesuale de procedură a nelegalei compuneri a completului de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 1451 din 05.11.2008 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, Curtea reține următoarele:
Prin efectul cererii de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâții și, prin care a solicitat obligarea pârâtelor să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul situat în imobilul din B,-,. 2, sector 1 și terenul aferent acestuia, în conținutul cererii de chemare în judecată, prețuindu-și obiectul cererii la suma de 27.257.480 lei vechi, pentru determinarea competenței materiale a instanței și stabilirea căii de atac, în acord cu dispozițiile art. 112 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
În raport de această valoare a obiectului litigiului, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a stabilit, după punerea în discuție a naturii juridice a căii de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 8791/08.06.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, că natura juridică a căii de atac, exercitată, în cauză, de recurentul, este aceea de recurs, având în vedere dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă, constituindu-se în complet legal de trei judecători, pentru a pronunța decizia civilă nr. 1636/05.10.2006, irevocabilă, prin care s-a admis recursul formulat de reclamantul - recurent, s-a casat sentința civilă nr. 8791/08.06.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și s-a trimis cauza, spre rejudecare, la prima instanță.
Curtea observă că, în cadrul celui de-al doilea ciclu procesual, după casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, având ca obiectiv și stabilirea valorii de circulație a imobilului, valoare care a fost cuantificată la suma de 433.553 RON și, conform susținerilor părților, și în absența unui argument expus în acest sens de către instanța de fond, calea de atac, indicată de această instanță ca fiind cea a apelului, s-a raportat la valoarea stabilită prin acest raport de expertiză.
În acest context, Curtea este învestită să soluționeze recursul exercitat de recurentele - pârâte și împotriva deciziei civile nr. 1451 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, în calea de atac a apelului, declarat împotriva sentinței civile nr. 5191/18.04.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, după casarea cu trimitere.
Or, în opinia Curții, competența materială de soluționare a cauzei se determină prin raportare la valoarea obiectului litigiului de la momentul învestirii instanței de judecată, iar nu în funcție de modificarea acestei valori pe parcursul soluționării cauzei, cu excepția cazului în care se contestă această valoare și se dispune efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii reale și, implicit, a competenței legale de soluționare a cauzei.
În același sens, Curtea nu poate accepta ca admisibil faptul ca o hotărâre să fie susceptibilă, într-un prim ciclu procesual, de o singură cale de atac, în speță, recursul, iar, ulterior, în ipoteza casării cu trimitere spre rejudecare la fond, hotărârea pronunțată de instanța de fond să parcurgă dublul grad de jurisdicție, câtă vreme nici una din părți nu a atacat calificarea naturii juridice a căii de atac exercitate împotriva sentinței civile nr. 8791/08.06.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, fiind de acord că aceasta poate fi atacată doar cu recurs, calificare raportată la valoarea obiectului litigiului, de asemenea, necontestată.
În raport de aceste considerente, Curtea reține că decizia civilă nr.1451 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a fost pronunțată, în mod nelegal, în apel, într-un complet format din doi judecători, singura cale de atac ce se putea exercita împotriva sentinței civile nr. 5191/18.04.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, fiind aceea a recursului, care se soluționează de un complet format de trei judecători, conform normelor generale din Legea nr. 304/2004 (art. 54 alin.2), acțiunea în revendicare fiind o acțiune evaluabilă, astfel încât, în raport de valoarea bunului revendicat, se stabilește, conform art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, dacă hotărârea este susceptibilă de apel sau doar de recurs.
În acest context, Curtea consideră necesar să precizeze că decizia civilă nr. 1451 din 05.11.2008 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă a fost examinată doar din perspectiva motivului de ordine publică invocat, din oficiu, de către instanță, fără a se aprecia asupra modului în care instanța de trimitere a respectat, în cauză, dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, critică ce forma obiectul unui motiv de recurs și care va trebui reexaminată de către Tribunalul București.
Pentru considerentele expuse, constatând că este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurentele - pârâte și împotriva deciziei civile nr. 1451 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele - pârâte și împotriva deciziei civile nr. 1451A din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului București pentru soluționarea cererii de recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/09.03.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud. sector 1. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
