Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 324/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVIL
DECIZIA CIVIL Nr. 324/
Ședința public din 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
Judector - - - -
Judector - - -
Grefier -
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea recursului civil declarat de ctre pârâții, împotriva deciziei civile nr. 566 din 5.12.2008 pronunțat de Tribunalul Galați în dosarul nr. 10768/233/207, în contradictoriu cu reclamantul, în acțiunea civil având ca obiect revendicare imobiliar.
Dezbaterile au avut loc în ședința public din 12 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședinț din aceeași zi, care face parte integrant din prezenta când, pentru a da posibilitatea aprtorilor prților s depun concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 18 mai 2009 când, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de faț,
Examinând actele și lucrrile dosarului, constat urmtoarele;
Prin acțiunea înregistrat la data de 6 septembrie 2007 pe rolul Judec toriei Galați reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâții, și - s i se lase în deplin proprietate și pașnic folosinț imobilul situate în G, str.- nr.40 format din dou camere, anexe gospodrești și teren afferent.
Reclamantul arat c întreg imobilul a fost proprietatea autorului su, dobândit prin contractul de vânzare-cumprare, autentificat sub nr. 4083/14.11.1929 la grefa Tribunalului județului. Imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, în mod abuziv iar proprietarul a fost evacuat din imobil, astfel ca Statul nu a avut niciodat un titlu valabil asupra imobilului, deoarece a fost înclcat Constituția României din 1948, unde se arata c nu poate fi deposedat decât pentru utilitate public și dup o dreapt despgubire, iar decretul de expropriere arat c nu se naționalizeaz imobilele muncitorilor, funcționarilor, micilor meseriași, intelectualilor și pensionarilor, la care se adaug Declarația Universal a Drepturilor Omului din 10.12.1948 la care România este și era semnatar. Toate aceste prevederi sunt întregite cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, unde se arat ca imobilele preluate de Stat cu înclcarea acestor acte normative, nu sunt valabile, și ca atare imobilul a fost preluat fr titlu.
Se mai arat c pârâții au dobândit prin cumprare, în baza Legii nr.112/1995, de la Stat, întocmind contracte de vânzare cumprare. Având în vedere ca Statul nu vrut niciodat proprietatea imobilului in mod valabil, nu putea transmite pârâților proprietatea în mod valabil, și comparând cele dou titluri, al reclamantului transmis de autorul su și cel al pârâților transmis de Stat deci de la nu neproprietar, nici titlul transmis pârâților nu este valabil, astfel c titlul reclamantului, în final, este cel valabil.
Reclamantul arat c Primria G i-a restituit numai o parte din imobil restul fiind în posesia pârâților dobândit așa cum s-a artat mai sus, iar in final prin analiza celor doua titluri se va constata c pârâții nu au titlu valabil, urmând a se avea în vedere și cauza Pduraru împotriva României nr. 514/14.06.2006, cât si practica instanțelor din țar.
Reclamantul a invocat prevederile art. 1 din Protocolul nr.1 Adițional la Convenția European a Drepturilor Omului și Libertților Fundamentale, Declarația Universal a Drepturilor Omului, art. 480 și 481 din civ. art. 6 din Legea nr.213/1998, Constituția României.
La dosarul cauzei s-au depus urmtoarele acte: act de vânzare cumprare al autorului reclamantului, dispoziția nr. 707/05.04.2004 a Primriei G prin care i-a fost restituit proprietatea imobilului (teren și construcție )situat în G--40, mai puțin partea înstrinat în temeiul Legii nr. 112/1995, adic celor doua familii pârâte din cauza prezent, cartea funciar a imobilului și contractele încheiate de pârâți cu statul ce formeaz obiectul din prezentul litigiu.
Prin întâmpinare, pârâții invoc inadmisibilitatea cererii de revendicare pe calea dreptului comun motivat de faptul c reclamantul a avut la dispoziție acțiunea în baza Legii nr. 10/2001 care cuprinde norme atât de drept substanțial cât si procedural și folosindu-le în mod subiectiv așa cum a fcut-o i-a fost revendicat o parte din fosta proprietate a autorului su, îns cu privire la partea ce a fost dobândit de pârâții de la Stat, nu a fost ceruta astfel ca în acest moment este inadmisibil deoarece nu s-a parcurs procedura prevzut de Legea nr. 10/2001. În susținerea motivelor s-au invocat si dispoz. art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, unde s-a artat c bunurile preluate de stat fr titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparație, ca atare rmân fr aplicare dispozițiile dreptului comun în astfel de spețe. Pe fond, se mai arata c pârâții sunt cumprtori de bun credinț, au cumprat de la stat când titlu acestuia nu a fost, pân în momentul cumprrii, contestat de nimeni.
Judec toria Galați, prin sentința civil nr.3849 din 14 noiembrie 2008 a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocate de pârâți. A respins acțiunea formulat de reclamantul contra pârâților, și pentru revendicarea imobilului situat în G,-, ca neîntemeiat.
A respins cererea pârâților pentru cheltuieli de judecat ca neîntemeiat.
Judectoria a respins excepția inadmisibilitții motivând c reclamantul își întemeiaz acțiunea în baza art. 480, 481 din Codul civil, respectiva acțiune în revendicare iar dreptul de proprietate este aprat atât de Constituție cât și de normele Codului civil care prevd c acțiunea în revendicare este imprescriptibil. Dac ar fi altfel s-ar înclca dispozițiile art. 21 alin 1, 2 din Constituție, unde se arat c nu poate fi îngrdit accesul la aprarea exercitrii dreptului de proprietate. Daca s-ar interpreta altfel, dispozițiile art. 480, 481, 482 din ar rmâne pur formale ce nu a fost în intenția legiuitorului la adoptarea Legii nr. 10/2001 Instanța apreciaz c dac reclamantul nu a formulat o notificare prev. de Legea nr. 10/2001 nu înseamn c nu mai poate s solicite instanței revendicarea pe drept comun.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat c autorul reclamantului a avut in proprietate imobilul din litigiu, c acesta trecut în proprietatea Statului Român prin actul de naționalizare nr. 92/1950. Așa fiind, pârâții, în calitatea lor de chiriași, conform art. 9 din Legea nr. 112/1995, au cumprat imobilele pe care le aveau in chirie, la data cumprrii neexistând nici o acțiune de revendicare pentru imobilele din litigiu. Drept urmare, pârâții sânt în primul rând cumprtori de bun credinț și, în al doilea rând, actele acestora au respectat toate normele juridice în vigoare pân la acea dat și rmân valabile potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul a criticat sentința instanței de fond pe motiv c nu a stabilit corect situația de fapt și c, în urma administrrii probei cu înscrisuri, a rezultat c imobilul în discuție, inclusiv cele dou apartamente care fac obiectul prezentei acțiuni, a fost preluat de statul R, fr titlu valabil.
În acest sens, s-a depus la dosarul cauzei Anexa nr.1 la Decretul 92/1950, publicat în Buletinul Oficial nr.36 din 20.04.1950. Se constat c imobilul în discuție nu a fost trecut pe aceasta, fapt ce conduce la concluzia c voința legiuitorului a fost de a nu naționaliza acest imobil.
Al doilea motiv const în faptul c hotrârea a fost dat cu neobservarea dispozițiilor exprese ale art.1 din Legea 112/1995, art. 1, pct. 3,4 și 5 din HG 11/1997, publicat în O nr.16/04.02.1997 și art. 20 alin 2 din Legea 10/2001.
În Legea 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, art 1 vorbește despre faptul c obiectul legii îl constituie doar imobilele trecute în proprietatea statului, cu titlu valabil.
G nr.11/1997 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, în chiar art 1, la pct 3, prevede"Prin imobil trecut în proprietatea statului potrivit Decretului nr.92/1950 se înțelege imobilele naționalizate cu respectarea prevederilor art 1 pct 1-5 și ale art II din decret, precum și cu respectarea identitții între persoana menționat ca proprietar în listele-anex la decret și adevratul proprietar al imobilului la data naționalizrii".
La pct. 4 prevede"Locuințele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectiv sau care au intrat în posesia acestuia în condițiile inexistenței unei reglementri legale care s reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului sunt considerate ca fiind trecute fr titlu în posesia acestuia și nu intr sub incidența Legii nr.112/1995".
Pct. 5 arat c"Imobilele care nu intr sub incidența Legii nr.112/1995 și pentru care nu exist titlu valabil constituit în favoarea statului pot face obiectul cererilor de restituire sau de acordare a despgubirilor, formulate de persoanele îndreptțite pe cale judectoreasc,potrivit dreptului comun"
Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în art. 20 alin 2 se prevede c"În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuinț, trecute în proprietatea statului, cu modificrile ulterioare,persoana îndreptțit are dreptul la msuri reparatorii prin echivalent".
a contrario, imobilele care au fost vândute cu înclcarea Legii 112/1995 trebuie restituite, adevratul proprietar având calea acțiunii în revendicare.
O a treia critic privește faptul c hotrârea este rezultatul unei greșite interpretri și aplicri a legii, în material revendicrii imobiliare.
Prin hotrâre, instanța de fond a artat c pârâții sunt cumprtori de bun credinț, iar actele acestora au respectat toate cerințele juridice în vigoare, motive pentru care acțiunea reclamantului este neîntemeiat.
Este unanim acceptat c acțiunea în revendicare reprezint acțiunea real prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului su, cere restituirea acestui bun, de la posesorul neproprietar.
În cadrul unei astfel de acțiuni, instanța de judecat compar titlurile de proprietate ale prților, iar în situația în care, ambele titluri de proprietate sunt scrise și provin de la autori diferiți, cum este cazul de faț, va câștiga partea care a dobândit de la autorul al crui drept este preferabil.
În prezenta cauz, pârâții au dobândit dreptul de proprietate al apartamentelor, din cadrul imobilului, de la statul R, care-i preluase fr titlu, în schimb reclamantul este moștenitorul legal al tatlui su care a fost deposedat, în mod nelegal, de imobil de statul comunist, astfel cum a artat la motivul I de apel.
Chiar dac reclamantul nu a mai avut posesia imobilului, dreptul su de proprietate asupra imobilului i s-a transmis ca urmare a moștenirii legale, acest drept nefiind stins întrucât dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz.
B sau reaua credinț nu are relevanț în astfel de acțiuni deoarece aceste chestiuni de fapt sunt analizate de ctre instanț în cadrul unor acțiuni în declararea nulitții contractelor de vânzare-cumprare(titlurile pârâților), încheiate în baza Legii 112/1995.
Prin decizia civil nr. 566 din 5.12.2008, Tribunalul Galația admis apelul declarat de reclamantul, a schimbat în tot sentința civil nr. 3849 din 14.05.2008 a Judec toriei Galați și, în rejudecare, a admis acțiunea în revendicare formulat de reclamant împotriva pârâților, și -, obligându-i pe aceștia s-i lase reclamantului, în deplin proprietate și pașnic folosinț imobilul situat în G,- - conform contractului de vânzare-cumprare autentificat sub nr. 4083/29 la Grefa Tribunalului Județului.
A respins apelul declarat de pârâții și și i-a obligat pe toți cei 4 pârâți la plata cheltuielilor de judecat - ctre reclamant, în sum de 1000 lei.
Pentru a pronunța aceast soluție Tribunalul a reținut urmtoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție"orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate public și în condițiile prevzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Art. 480.civ stipuleaz c"proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusive și absolut, îns în limitele determinate de lege".
În speț, imobilul din care fac parte și cele dou apartamente a fost dobândit de autorul decedat, prin contractul de vânzare-cumprare, autentificat sub nr.4083 din 14.11.1929, la Grefa Tribunalului Județului.
Inițial, imobilul a avut alocat nr.50-52, de pe str.G-ral, îns,ulterior, printr-o redenumire a strzii și o renumerotare a imobilelor, fcut de ctre Primria municipiului Gad obândit nr.38-40,pe str. - -.
Prin Decretul nr.92/1950 imobilul a fost naționalizat iar autorul decedat a fost evacuate din imobilul proprietatea sa, deși în anexa la decret nu a fost nominalizat.
Actul de vânzare-cumprare autentificat sub nr.4083 din 14.11.1929 la Grefa Tribunalului Județului nu a fost niciodat anulat, proprietarul, în momentul evacurii, a pierdut doar unul din atributele dreptului de proprietate și anume posesia.
În acest sens corect a rezolvat instanța de fond excepția inadmisibilitții, dar pe fond, hotrârea este nelegal, înlocuind o nedreptate cu o alt nedreptate, rupt de realitate. C buna credinț nu este un mod de dobândire a dreptului de proprietate, și este puțin probabil s nu fi cunoscut intimații, în anul 2000, c o cas de locuit cu teren aferent, nu a aparținut statului ci unor persoane fizice care, pentru vina c au deținut-o au murit în umilinț.
La aplicarea Legii nr.112/1995 buna-credinț trebuie privit în mod realist, a situației concrete a unei perioade nefaste, iar în prezent în temeiul art 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție trebuie ca bunurile imobile s revin în patrimonial adevratului proprietar care deține titlul de proprietate valabil.
Curtea de la Stasbourg consider în practica sa c în asemenea spețe statul Raî nclcat obligația pozitiv de a acționa în timp util și coerent în problema de interes general reprezentat de restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia lui, în temeiul decretelor de naționalizare, plasându-se la originea unei incertitudini generale, care s-a rsfrânt asupra reclamantului, pus în imposibilitatea de a-și recupera bunul Or, vânzarea bunului reclamantului, în temeiul Legii 112/1995 îl împiedic pe acesta s se bucure de dreptul su, cu atât mai mult cu cât, pân la acest moment, fondul Proprietatea nu funcționeaz într-o manier susceptibil de a-i acorda efectiv o despgubire acesteia pentru pierderea bunului su".
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâții, -, și, criticând- pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedur civil.
În argumentarea acestor critici, pârâții susțin c hotrârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii atunci când analizeaz modul de trecere a imobilului în proprietatea Statului, reținând pe de o parte c imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 iar, pe de alt parte, c imobilul nu a ieșit niciodat din proprietatea autorului reclamantului, acesta pierzând doar posesia.
C, atât timp cât autorul reclamantului nu a fost exceptat de la aplicarea decretului nr. 92/1950, iar acest decret a fost declarat constituțional - raportat dispozițiilor Constituției în vigoare la data naționalizrii, trecerea imobilului în speț, în proprietatea Statului, a fost una cu titlu.
În acest context, conform art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, titlul Statului trebuie considerat valabil, imobilul trecând în proprietatea Statului, în temeiul unui titlu ( Decretul nr. 92/1950), cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale și a legilor în vigoare la data prelurii de ctre stat.
Conform nr. 11/1997 - ce completa nr.HG 20/1996, dobândirea de ctre stat a bunurilor, în temeiul acestui decret de naționalizare, era considerat una valabil dac respecta condițiile impuse de art. 1 alin. 1-5 și art. 2 din decret și exista identitate între persoanele ce figurau ca proprietari în anexele la decret și adevrații proprietari, la data naționalizrii.
C valabilitatea titlului Statului rezult din chiar Dispoziția nr. 707//05.04.2004 în care se menționeaz c, la poziția 109 din Anex, figureaz în calitate de proprietar al imobilului în litigiu, - autorul reclamantului. Oricum, valabilitatea titlului nu este condiționat de publicarea Anexei în Monitorul Oficial.
Susțin recurenții c instanța de apel nu analizeaz nicicum aprrile invocate, în sensul c, dup apariția Legii nr. 10/2001, dispozițiile dreptului comun referitor la acțiunea în revendicare devin inaplicabile în cazul imobilelor ce intr sub incidența legii speciale.
C anterior intrrii în vigoare a Legii nr. 10/2001, restitutio in integrum - ca efect al ineficacitții actelor de preluare, a fost guvernat de dreptul comun al revendicrii - bazat pe disp.art. 480-481 Cod civil, îns, dup adoptarea legii speciale, prioritar devine cea din urm.
În acest sens s-a pronunțat și Înaltei Curți de Casație și Justiție - prin decizia nr. 33 din 18.06.2008, " concursul dintre legea special și legea general se rezolv în favoarea legii speciale, conform principiului " specialia generalibus derogant", chiar dac acesta nu este prevzut expres în legea special.
Astfel, deși Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatori și a fost invocat în aprare, Tribunalul o ignor cu desvârșire, pronunțând astfel o hotrâre nelegal, prin prisma art. 304 pct. 9 Cod procedur civil.
Conform deciziei invocate, susțin recurenții, în ipoteza în care exist neconcordanțe între legea special și Convenție, aceasta din urm are prioritate ce poate fi dat în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiat pe dreptul comun în msura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitții raporturilor juridice.
Or, prin admiterea acțiunii în revendicare, pe drept comun, Tribunalul a înclcat în mod flagrant dreptul de proprietate al pârâților care au devenit în mod legal și cu bun credinț proprietari ai imobilului preluat de ctre stat, statuând astfel un nonsens juridic și constituțional - repararea unor abuzuri svârșite sub regimul anterior anului 1989, prin ignorarea unor drepturi dobândite legal și garantate de Constituție.
În fine, susțin recurenții c invocarea, în motivarea deciziei instanței de apel, a hotrârii CEDO în cauza Pduraru împotriva României, nu este justificat și nu poate fundamenta o eventual neconcordanț între dispozițiile legii speciale ( Legea nr. 10/2001) și Convenție, fiind în total contradicție cu dispoziția final a Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit creia o acțiune în revendicare pe drept comun ar fi admisibil numai în msura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate sau securitții raporturilor juridice.
Pentru aceste considerente, solicit recurenții admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantului și menținerea hotrârii instanței de fond, ca temeinic și legal.
Prin întâmpinarea formulat, intimatul solicit respingerea recursului ca nefondat, criticile aduse deciziei pronunțat în apel nefiind justificate.
Astfel, susține intimatul-reclamant c decizia nu cuprinde motive contradictorii, c instanța de control a analizat toate aprrile pârâților referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în revendicare - pe drept comun și, în fine, hotrârea a fost dat cu interpretarea și aplicarea corect a legii.
Recursul declarat este fondat pentru cele ce urmeaz;
Deși Tribunalul reține c, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenție, orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale, c nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauz de utilitate public și în condițiile prevzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, ignor s analizeze aprrile pârâților referitoare la existența titlurilor lor de proprietate, respectiv cele dou contracte de vânzare-cumprare nr. -/17.10.1997 și nr. -/13.04.2000.
În acest context, critica invocat de recurenți în sensul c hotrârea cuprinde motive contradictorii ori strine de natura pricinii este pe deplin justificat.
Tribunalul, admițând acțiunea în revendicare, pe calea dreptului comun și în care nu s- procedat la compararea titlurilor invocate de prți, își argumenteaz soluția pe motive strine de natura pricinii.
Astfel, reține Tribunalul c cele 2 apartamente trebuie s revin în patrimoniul adevratului proprietar, c titlul de proprietate deținut de acesta este înc valabil, nefiind niciodat anulat - respectiv actul de vânzare-cumprare autentificat sub nr. 4083/14.11.1929 la Grefa Tribunalului Județului.
Corect ar fi fost ca instanța de apel, dând preferința titlului de proprietate al autorului reclamantului, s argumenteze de ce titlurile de proprietate invocate de ctre pârâți nu au aceeași forț probant și nu s deplaseze argumentația juridic pe valabilitatea titlului statului asupra imobilului în litigiu și, ulterior, pe buna sau reaua credinț a cumprtorilor ( pârâților) ce au dobândit cele dou apartamente de la falsul proprietar ( statul în cauz).
Practic, instanța de apel și-a motivat soluția pe argumentele ce puteau fi invocate într-o eventual acțiune în nulitatea contractelor de vânzare-cumprare invocate de pârâți în aprare.
Procedând astfel, Tribunalul a aplicat greșit legea în speț, ignorând pe de o parte existența Dispoziției nr. 707/ din 5.04.2004 a Primriei Mun. G prin care s-a dispus restituirea imobilului situat în G, str. - nr. 38-40 ( fost 50-52), mai puțin partea înstrinat ) pârâților) prin contractele de vânzare-cumprare nr. -/17.10.1997 și -/13.04.2000, iar pe de alt parte - a apreciat total nejustificat c preluarea imobilului ar fi una fr titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 566 din 5.12.2008 pronunțat de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modific în parte decizia civil nr. 566/5.12.2008 a Tribunalului Galați, în sensul c respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți menținând ca temeinic și legal sentința civil nr. 3849/2008 a Judec toriei Galați.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei civile recurate și le înltur pe cele contradictorii.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 20 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu - - - | Judector, - - - | Judector, - - |
Grefier, |
Judecători:Viorica Mihai Secuianu, Irina Alexandra Boldea
