Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 324/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Completul 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 324
Ședința publică de la 21.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Toma Claudiu Marius
JUDECĂTOR 2: Prepeliță Gabriela Sorina
GREFIER - I -
Pe rol se află pronunțarea apelurilor formulate de apelanta - reclamantă - și de apelanții - pârâți UNIUNEA NAȚIONALĂ A NOTARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA și CAMERA NOTARILOR PUBLICI B, împotriva sentinței civile nr. 966 din 21.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 30.04.3009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 07.05.2009, 14.05.2009 și apoi la 21.05.2005, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 966 din 21 mai 2008, Tribunalul București - Secția a Va Civilă, a admis în parte acțiunea privind pe reclamanta și pe pârâții Camera Notarilor Publici B, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâtele Camera Notarilor Publici B, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri; a respins cerea privind repunerea în situația anterioară discriminării, ca rămasă fără obiect; a luat act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă Conflicte de Muncă la data de 06 iulie 2006 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Camera Notarilor Publici B, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, solicitând obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 1.400.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a discriminării pe criteriul vârstei și repunerea în situația anterioară discriminării.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 1996 - 2004 desfășurat activitate în mod neîntrerupt în domeniul notarial, ocupând la început un post de secretar în cadrul Biroului Notarul (până la decesul notarului șef, moment în care biroul a fost desființat), iar după absolvirea facultății și a examenului de licență a ocupat funcția de consilier juridic în cadrul Biroului Notarilor Publici Asociați " și ".
În luna martie 2003, depus dosarul de înscriere la Camera Notarilor Publici B, în vederea participării sale la concursul pentru dobândirea calității de notar stagiar, potrivit Legii Notarilor Publici, concurs ce urma să se desfășoare în luna august 2003.
A menționat că a depus toate diligențele întocmirii unui dosar corect și complet din punct de vedere legal.
În data de 10 iulie 2003, Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici B, e emis cu nr. 52 prin care primea aviz nefavorabil. În aceasta decizie se invocă art. 48 din Statutul, articol ce îi interzicea participarea la concursul pentru dobândirea calității de notar stagiar, motivându-se că a depășit vârsta legală de a participa la acest examen, respectiv vârsta de 35 de ani.
Prin emiterea deciziei nr. 52 din 10 iulie 2003 emisă de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici B, decizie ce i-a fost comunicată prin adresa nr. 2382 din 11 iulie 2003 de abia în data de 14 iulie 2003, coroborată cu art. 48 din Statutul a considerat că pârâții prin acestea i-au încălcat dreptul constituțional la muncă, la pregătire și promovare profesională și libera dezvoltare a personalității, valori supreme garantate de lege.
A considerat că în momentul depunerii dosarului respecta absolut toate condițiile legale de participare la concurs în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Legea nr. 36/1995, Regulamentul de punere în aplicare a acesteia nr. 710/c/1995 și Regulamentul privind dobândirea calități de Notar din anul 1995, care la art. 6 prevede: "Pot fi notari stagiari cei care: au cetățenie română și domiciliul în România; au capacitate de exercițiu a drepturilor civile; sunt licențiate în drept - științe juridice; nu au antecedente penale; se bucură de o bună reputație; cunosc limba română; sunt apți din punct de vedere medical pentru exercitarea funcției; nu au depășit 5 ani de la data obținerii diplomei de licență".
În susținerea cauzei sale s-a adresat și Consiliului Național de Combatere a Discriminării, de unde a obținut o Hotărâre prin care i s-a recunoscut discriminarea pe criteriul vârstei făcută de pârâți.
Noul Statut al din care a fost invocat art. 48 în decizia nr. 52 din 10 iulie 2003 nu a fost publicat în Monitorul Oficial nici până în momentul de față, acesta nefiindu-i opozabil, Camera Notarilor Publici aplicând acest statut în mod discreționar, în funcție de interese.
Toată această situație i-a adus grave prejudicii atât ei, cât și familiei sale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare așa cum a fost adoptată și modificată de Legea nr. 48/2002; Legea nr. 36/1995 și dispozițiile art. 82, 83 și 84 Cod de procedură civilă.
Prin încheierea pronunțată la data de 09 octombrie 2006 Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă Conflicte de Muncă a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza la Tribunalul București pentru repartizare aleatorie.
La data de 06 iunie 2007 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a Va Civilă sub nr-.
Având în vedre dispozițiile art. 27 din OG nr. 137/2000, în cauză a fost citat și Consiliul de Combatere a Discriminării.
Reclamanta a depus în luna martie 2003 dosarul cu documentația pentru înscrierea la concursul ce se organiza pentru ocuparea postului de notar stagiar. Cu adresa nr. 2382 din 11 iulie 2003, Camera Notarilor Publici - Colegiul Director i-a făcut cunoscut că prin Decizia nr. 52 din 10 iulie 2003, care nu i-a fost comunicată reclamantei, s-a avizat nefavorabil cererea de participare la concursul pentru dobândirea calității de notar stagiar, având în vedre că nu îndeplinește dispozițiile art. 48 din Statutul Uniunii Notarilor Publici din România.
Conform acestor prevederi din Statutul menționat "pot fi notari stagiari persoanele care îndeplinesc expres condițiile prevăzute de lege, fără a depăși 5 ani de la obținerea diplomei de licență și cel mult vârsta de 35 ani.
Prin Hotărârea nr. 122 din 20 ianuarie 2004 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a hotărât că faptele prezentate constituie fapte de discriminare, îngrădirea liberului acces la examenul de intrare în stagiul notarial, precum și îngrădirea liberei exercitări a profesiei de notar public, constituie contravenție, fiind sancționată cu avertisment Uniunea Notarilor Publici.
Prin Hotărârea nr. 4 din 02 iunie 2006 Congresului al IV-lea al Notarilor Publici s-a hotărât completarea și modificarea Statutului Uniunii Naționale a Notarilor Publici, în sensul că art. 48 va avea următorul cuprins - pot fi notari stagiari persoanele care îndeplinesc condițiile expres prevăzute de lege și au mai puțin de 5 ani vechime într-o funcție de specialitate juridică.
De asemenea, prin decizia nr. 2721 din 25 mai 2007, pronunțată de Curtea de Casație și Justiție, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, au fost anulate deciziile administrative comunicate prin adresele nr. 2382/2003 emisă de Camera Notarilor Publici B și nr. 2434 și i-a fost recunoscut dreptul reclamantei de a participa la concursul pentru dobândirea calității de notar stagiar.
S-a reținut că la data formulării cererii de înscriere la examenul pentru ocuparea unui post de notar stagiar, reclamanta îndeplinea toate condițiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 36/1995, iar prevederea din statut )art. 48), în temeiul căreia a fost respinsă cererea de participare la acest concurs, privind limitarea vârstei de 35 ani era discriminatorie și adăuga la lege.
Prin cererea acestei discriminări vădite, drepturile reclamantei i-ai fost vătămate, punând-o într-o situație de inferioritate față de ceilalți candidați, creându-i acesteia un disconfort psihic, fiind nevoită ulterior s promoveze diverse acțiuni în justiție, pentru a-i fi recunoscut dreptul său la libera exercitare a unei profesii, drept garantat și ocrotit de Constituția României.
Așadar prejudiciul creat reclamantei prin adoptarea unei restricții de natură discriminatorie în Statutul uniunii Notarilor Publici, care i-a îngrădit dreptul acesteia la libera exercitare a profesiei de notar stagiar este mai mult decât evident, apărarea pârâtelor referitoare la faptul că hotărârea de constatare judiciară a violării unui drept al omului constituie, în sine o satisfacție suficientă pentru prejudiciul moral încercat de cel vătămat, fiind neîntemeiată.
De asemenea, apărarea pârâtelor referitoare la faptul că reclamanta nu ar fi suferit nici un prejudiciu, întrucât accesul în profesia de notar public nu este limitat, în sensul că, pentru a deveni notar public nu trebuie în mod obligatoriu să efectuezi un stagiu profesional existând și modalitatea accederii în profesie în urma susținerii unui concurs în condițiile art. 16 lit. g teza din Legea nr. 36/1995, este neîntemeiată, deoarece nu poți impune vreunei persoane calea pe care să o aleagă în exercitarea unei profesii, iar calea aleasă de către reclamantă nu a fost posibilă, datorită unei dispoziții discriminatorii.
Sub aspectul cuantumului daunelor solicitate, însă, tribunalul a apreciat că suma de 10.000 lei, acordată prin prezenta hotărâre reprezintă o reputație echitabilă pentru prejudiciul suferit ca urmare a faptelor pârâtelor.
În ceea ce privește cererea de repunere în situația anterioară discriminării, s-a reținut că aceasta a rămas fără obiect, având în vedere, pe de o parte, Hotărârea nr. 4 din 02 iunie 2006 Congresului al IV-lea al Notarilor Publici prin care s-a modificat art. 48 din Statut, dispoziție care nu mai prevede nici un criteriu de vârstă pentru participarea la concursul de notari stagiari, iar pe de altă parte decizia nr. 2721 din 25 mai 2007, pronunțată de Curtea de Casație și Justiție, prin care i-a fost recunoscut dreptul reclamantei de a participa la concursul pentru dobândirea calității de notar stagiar.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis în parte cererea, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri și a respins cererea privind repunerea în situația anterioară discriminării, ca rămasă fără obiect.
Tribunalul a luat act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel și Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, precum și Camera Notarilor Publici
Cu privire la apelul formulat de.
În esență, apelanta a motivat apelul în sensul că, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală cu privire la stabilirea despăgubirilor la suma de 10.000 lei, despăgubiri care sunt derizorii.
Aceasta întrucât nu a ținut seama de suferințele fizice, morale, personale și familiei, de cheltuielile de spitalizare, că un membru de familie s-a îmbolnăvit de diabet și a devenit dependent de insulină.
Totodată, instanța nu a făcut nicio argumentație a categoriilor de daune suferite de apelantă, în funcție de care a acordat despăgubirile, hotărârea fiind insuficient motivată (filele 9 - 13 dosar curte).
Referitor la apelul Uniunii Notarilor Publici din România și a Camerei Notarilor Publici din
În esență au motivat apelul, în sensul că, simplul fapt al anulării unui act administrativ nu poate conduce la concluzia existenței unei vătămări, deoarece dauna morală nu aduce nicio pierdere de ordin pecuniar.
Totodată (conform practicii O) aceste daune morale (transformate în bani) se acordă "dacă și în măsura în care a putut să sufere un prejudiciu moral, a obține din constatarea violării, o satisfacție suficientă în această privință".
Se arată că nu sunt îndeplinite cerințele acordării daunelor morale (filele 2 - 7 dosar curte).
Apelurile sunt nefondate.
Cu privire la apelul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și Camera Notarilor Publici
Este clar, din motivarea dată de prima instanță, că totul se circumscrie asupra prejudiciului "moral", la care de altfel face referire și apelul.
În examinarea acordării acestuia trebuia avute în vedere: prejudiciul, fapta ilicită, legătura între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.
În apel se pun în discuție prejudiciul și legătura între fapta ilicită și prejudiciu (implicit conturându-se, dar nu clar și aspecte privind fapta ilicită și vinovăția).
Sub aspectul faptei ilicite și a vinovăției corect, față de probele de al dosar, soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Legat de prejudiciu, apelanta nu-l leagă de prejudiciul patrimonial, arătând că sub aspect moral, acest prejudiciu nu ar exista.
Or, criteriul delimitării îl constituie posibilitatea unei evaluări bănești directe a prejudiciului.
Distincția nu are însă drept criteriu nici natura dreptului subiectiv vătămat, nici admisibilitatea reparării patrimoniale.
Prejudiciu este legat numai de persoana (victima) faptei ilicite, consecința negativă a acesteia.
Este clar și corect argumentat de prima instanță că prin măsura discriminatorie aplicată numitei, în raport de ceilalți candidați, a pus-o într-un disconfort psihic și interzicerea de a participa la concurs întrunesc toate cerințele răspunderii civile delictuale.
Susținerile că simplul fapt al anulării unui act administrativ nu conduce la concluzia unei vătămări, nu pot fi primite, situația în care a fost pusă fiind clar, în dezavantaj și producându-i sub aspect psihic traume.
Acestea au avut manifestări care țin de personalitatea acesteia, dar care este cert că, față de ea, de familia ei, cât și cei cunoscuți și apropiați au avut un impact, care dacă nu a fost neapărat patrimonial a condus la traume psihice, care, este de înțeles s-au reparat prin eforturi bănești suplimentare (sănătate etc.).
Ca atare, așa cum u fost formulate, în integralitatea lor motivele de apel sunt neîntemeiate, iar soluția primei instanțe legală și temeinică.
Și sub aspectul cuantumului prejudiciului critica este neîntemeiată.
Față de aspectul acestui gen aparte de prejudiciu, care la prima vedere nu poate fi direct evaluat în bani, cum în legislație nu există criterii clare sau orientative de acordarea lor, judecătorul trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze victima faptei prejudiciabile, de aceea ce îi lipsește ca urmare a faptei ilicite.
Însă la aprecierea lor, nu poate să se ia în considerare factori arbitrari, ci, funcție de situația de fapt, personalitatea victimei, urmările și consecințele avute asupra s-a care ar fi suma globală care (în parte) ar anula suferința suferită.
Or, sub acest aspect prima instanță a căutat criterii în argumentarea sumei globale, criterii care sunt juste reținute și pe care Curtea le apreciază ca raționale și ca atare, și sub acest aspect, critica din apel nu este întemeiată.
Referitor la apelului lui.
Așa cum s-a arătat și la apelului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și a Camerei Notarilor din B stabilirea cuantumului sumei globale la suma de 10.000 lei reprezintă, față de gradul de vinovăție, efectele ei asupra apelantei și modalitatea de a repara prin mijloace bănești suferința, a fost corect stabilită și este echitabilă pentru apelantă.
De menționat că prejudiciul moral se referă la persoana apelantă, nu și la ceilalți membri ai familiei ei, fiind de eventualul prejudiciu material (medicamente etc. ce putea fi cerut alături de cel moral, dar dovedit cu probe).
Faptul că un membru al familiei s-a îmbolnăvit de diabet, chiar dacă aparent ar avea un raport de cauzalitate, nu poate fi reținut ca prejudiciu personal al apelantei.
De asemenea, așa cum s-a arătat mai sus argumentația acordării acestui prejudiciu moral stabilit global în bani s-a făcut de prima instanță, neexistând în legislația noastră limite sau criterii orientative, acestea fiind apreciate de judecător în contextul situației de fapt reținute.
Sub acest aspect se constată de Curtea, că judecătorul a procedat corect la stabilirea prejudiciului, a argumentat acesta, soluția dată fiind legală și temeinică.
În consecință și apelul lui nu poate fi primit.
Așa fiind, cu motivele de apel s-au reținut a fi neîntemeiate, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă, apelurile se vor respinge ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 298 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de apelanta - reclamantă domiciliată în B,-, - 141,. 1,. 6,. 19, sector 5, și de apelanții - pârâți Uniunea Națională a Notarilor Publici din România cu sediul în B,-, sector 1 și Camera Notarilor Publici B cu sediul în B,- A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 966 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,- - 3, sector 1, ca nefondate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
I
Red.
.
6ex./09.06.2009
-5.-
Președinte:Toma Claudiu MariusJudecători:Toma Claudiu Marius, Prepeliță Gabriela Sorina
