Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 325/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.325
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții apelanți, - și și de pârâtul apelant PRIMARUL MUNICIPIULUI L împotriva sentinței civile nr.1118/08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, CONSILIUL LOCAL L, SC SA, PRIN LICHIDATOR SC - MANAGEMENT SRL T, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L, BIROUL NOTARULUI PUBLIC G, și BIROUL NOTARULUI PUBLIC ȘI ASOCIAȚII, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.12.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru acest termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor, constată:
Prin sentința civilă nr.118/08.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, - și -- împotriva pârâților Consiliul Local L, primarul Municipiului L, SC SA, prin lichidator SC - Management SRL T, Ministerul Economiei și Finanțelor, Administrația Finanțelor Publice L, Biroul Notarului Public G, Biroul Notarului Public și Asociații, și Dușița.
A constatat că imobilul situat în municipiul L, pe-, identificat topografic inițial în CF nr.9926 Român cu nr.top 513-514/a/1/1/b, având descrierea "construcții și teren" în întindere de 717. iar ulterior, urmare a operațiunilor tehnice de dezmembrare, cu nr.top 513-514/A/1/1/b/1 - clădire și teren în întindere de 475. înscris în Cf nr.9926 și sub nr. top 513-514/a/1/1/b/2 - teren în întindere de 242m.p., transcris în Cf nou înființată nr10242 Român, a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român de la antecesorii reclamanților.
A constatat că reclamanții, și au calitatea de persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001 republicată și propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII al Legii nr.247/2005, modificată prin OUG nr.14/2007, pentru imobilul astfel identificat.
A obligat pârâtul Primarul municipiului L, în calitate de reprezentant al unității notificate, ca la rămânerea irevocabilă a hotărârii să transmită dosarul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
A respins în rest pretențiile reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiune reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului evidențiat în cartea funciară nr.9926 Român, nr. topografic 513-514/A/l/l/B, constând în construcții și teren în suprafață de 717 mp, situat în L,-, evidențiat în prezent în proprietatea SC SA L potrivit Legii nr. 15/1990.
Având în vedere dezmembrarea ulterioară a imobilului, au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare directă încheiat la 07.10.2002 între Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, și Administrația Finanțelor Publice L, în baza căruia pârâtul BNP Gad obândit dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. top 513-514/A/I/l/B/l,compusă din clădire veche și teren aferent de 475 mp, evidențiat în CF nr. 9926; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în baza căruia BNP Gaî nstrăinat imobilul menționat, la 31.10.2002, în favoarea pârâtului; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâtul a înstrăinat imobilul la 11.11.2002 către pârâtul BNP Asociați & în cotă de 59/100 și către pârâtul BNP G în cotă de 41/100.
Cu privire la parcela cu nr. top 513-514/A/1/1/B/2, în suprafață de 242 mp, evidențiată în CF nr. 9926 și transcrisă apoi în CF nou înființată nr. 10242, s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea pârâtei Dușița de către pârâta SC SA.
Reclamanții, și își legitimează dreptul la beneficiul măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001 pe art.4 din lege și, potrivit certificatelor de moștenitor depuse la dosar, pe calitatea de succesori ai foștilor proprietari tabulari ai imobilului ce face obiectul notificării nr.88/10.08.2001.
Imobilul situat în municipiul L, pe-, identificat topografic inițial în CF nr.1933 Român cu nr.top 513-514/a/1/1/b, având descrierea "construcții și teren" în întindere de 717.p, a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950 de la autorii reclamanților. Cum legea însăși, prin art.2 alin.1 lit. prezumă ca fiind abuzivă preluarea unui imobil în temeiul Decretului nr.92/1950, tribunalul a constatat că imobilul a fost preluat fără titlu valabil de către Statul Român.
În ceea ce privește entitatea investită cu soluționarea notificării, tribunalul a reținut că era privatizată integral la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, context în care nu poate fi reținută în speță incidența prevederilor art.21 al.1-2.
De vreme ce imobilul în speță a fost preluat fără titlu, rezultă că nu mai este incident nici art.29 din lege, care se referă la imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale integral privatizate la data apariției legii. Conform art.22-26 din lege, entitatea învestită cu soluționarea notificării este Municipiul L, prin Primar, cu atât mai mult cu cât, fiind radiată, nu mai are capacitate de folosință, astfel că nu mai poate fi identificată ca un subiect procesual pasiv învestit cu soluționarea notificării.
În privința capetelor de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, prima instanță a reținut că art.21 al.5 din Legea nr.10/2001 modificată consacră principiul indisponibilității imobilelor cu privire la care s-a formulat notificare, dar că pârâta SC SA nu a înstrăinat imobilele voluntar, ci printr-o vânzare silită și prin procedura falimentului.
Pe de altă poarte însă, a reținut că vânzările contestate prin acțiune nu pot fi desființate, întrucât în cauză este evidentă excepția tardivității cererilor privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
În susținerea acestei excepții a reținut aplicabilitatea art.45 al.final din Legea nr.10/2001, care prevede că în acțiunile în constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare cu privire la imobilele ce fac obiectul prezentei legi, prin derogare de la regimul juridic al nulității de drept comun, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii, indiferent de cauza de nulitate.
Ca atare, văzând calificarea expresă dată de legiuitor acestui termen ca fiind unul special de prescripție, precum și atitudinea pasivă a reclamanților care, deși aveau cunoștință de operațiunile juridice de înstrăinare încă din anul 2005, nu au înțeles să promoveze o acțiune decât la 23.02.2006, este prescris dreptul de a solicita constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare, a reținut prima instanță.
Împotriva sentinței civile nr.1118/08.04.2009 a Tribunalului Timiș au declarat apel reclamanții și pârâtul Primarul Municipiului
În motivarea apelului, reclamanții au susținut că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului, iar prima instanță în mod neîntemeiat și nelegal a respins capetele de cerere constând în nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare.
Au arătat că pârâta SC SA este culpabilă pentru vânzarea imobilului, întrucât avea cunoștință de existența notificării lor, care i-a fost trimisă de Primăria L, prin primar, care fusese notificată inițial.
Nu are importanță modul în care imobilul a fost valorificat, ci faptul că exista posibilitatea ca imobilul să fie indisponibilizat dacă se aducea la cunoștința persoanelor implicate faptul că s-a formulat notificare cu privire la acest imobil.
Nici Primăria L și nici SC SA nu au ținut cont de existența notificării și au lăsat să se deruleze operațiunile de înstrăinare a imobilului, deși prin lege există interdicție de înstrăinare sau concesionare a bunurilor notificate.
De asemenea, au arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.45 și 46 din Legea nr.10/2001, astfel încât termenul de prescripție de un an de la data intrării în vigoare a legii (cu prelungirile ulterioare) nu este aplicabil.
Cererea de a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare succesive este întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.
Prin actele de înstrăinare încheiate s-au încălcat prevederile art.948 civ. care stabilesc condițiile generale de validitate ale contractelor în general, precum și prevederile art.966 și 968.civ.
În acest context, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare este guvernată de regulile dreptului comun, care stabilesc faptul că actele de înstrăinare încheiate în scop ilicit/imoral sunt lovite de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată oricând, acțiunea fiind imprescriptibilă.
Au mai arătat că, chiar dacă s-ar aplica totuși ipoteza în care ar fi incident termenul special de prescripție de un an - după cum a reținut instanța de fond și acesta ar începe să curgă de la data de la care persoanele îndreptățite au luat la cunoștință de încheierea actelor în discuție, nu se poate reține că este prescris dreptul de a solicita constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare, întrucât s-au adresat lichidatorului cu o cerere datată 02.12.2005 pentru a le comunica stadiul soluționării notificării, iar acțiunea a fost înregistrată în februarie 2006.
Pârâtul Primarul Municipiului L, în motivarea apelului său, a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat pe excepțiile pe care le-a invocat și îl obligă la transmiterea către Comisia Centrală a unui dosar cu privire la un imobil care nu se mai află în proprietatea statului.
De altfel, a arătat pârâtul, imobilul nu se afla în proprietatea sa nici la data apariției Legii nr.10/2001, situație în care nu poate fi obligat la soluționarea unei notificări privind un imobil aflat în proprietatea altei persoane juridice, SC SA, la acea dată.
Au susținut și că acțiunea reclamanților este inadmisibilă pe drept comun, legea aplicabilă fiind Legea specială nr.10/2001.
Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în reprezentarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului reclamanților, arătând că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitatea procesuală pasivă în cauză, întrucât raportul juridic invocat s-a desfășurat între SC SA și Administrația Finanțelor Publice
A susținut că nici pe fond acțiunea nu este întemeiată, întrucât la data vânzării Administrației Finanțelor Publice L nu a fost înștiințată despre existența notificării.
Pârâta Dușița a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului reclamanților, cu motivarea că a fost cumpărătoare de bună-credință în cadrul unei licitații publice.
A depus întâmpinare la dosar și pârâta Administrația Finanțelor Publice L, prin care a solicitat respingerea apelurilor, cu motivarea că SC SA era privatizată integral la data apariției Legii nr.10/2001, situație în care reclamanții puteau solicita numai despăgubiri pentru imobilul în litigiu.
A susținut și excepția tardivității acțiunii în nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, precum și buna sa credință în momentul încheierii contractului.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art.295 al.1 pr.civ. și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că se impune desființarea acesteia și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Timiș pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Art.45 (fost 46) al.5 din Legea nr.10/2001 prevede:
"Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Acest termen de un an a fost prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și prin OUG nr.145/2001.
Acest termen special de prescripție se aplică, așa cum rezultă din celelalte alineate ale art.45 din Legea nr.10/2001, precum și din art.46 al aceleiași legi, acțiunilor prin care se solicită constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor ce intră sub incidența Legii nr.10/2001.
Din formularea textului legal redat anterior rezultă că termenul special de prescripție se aplică atunci când se solicită nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001.
Actele juridice de înstrăinare a căror nulitate absolută o invocă și o solicită reclamanții sunt toate încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Astfel, procesul-verbal (contract) de vânzare directă a parcelei nr.top 513-514/a/1/1/b/1 din CF nr.9926 Român s-a încheiat la 07.10.2002, contractul de vânzare-cumpărare pentru aceeași parcelă nr.top 513-514/a/1/1/b s-a încheiat la 31.10.2002, iar ultimul contract succesiv de vânzare-cumpărare vizând aceeași parcelă s-a încheiat la 11.11.2002.
În ceea ce privește parcela nr.top 513-514/a/1/1/b/2 din CF nr.9926 Român, contractul s-a încheiat în 2004.
Prin urmare, toate aceste acte juridice de înstrăinare ale imobilului în litigiu s-au încheiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, iar acțiunea în nulitatea acestor acte nu se prescrie în termenul prevăzut de art.45 al.5 din Legea nr.10/2001.
De altfel, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dreptul comun, invocând frauda la lege ca motiv de nulitate, acțiunea fiind deci imprescriptibilă.
În consecință, întrucât în mod greșit a reținut prima instanță că dreptul reclamanților la acțiunea în nulitatea actelor de înstrăinare este prescris, în cauză se impune, în baza art.297 al.1 pr.civ. desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Desființarea privește întreaga hotărâre, întrucât soluționarea a cel puțin uneia dintre celelalte capete de cerere depinde de soluția ce se va da în cererea pentru constatarea nulității absolute a actelor de vânzare-cumpărare.
Față de aceste considerente, în baza art.297 al.1 pr.civ. Curtea va admite apelurile declarate de reclamanții, - și și de pârâtul Primarul Municipiului L împotriva sentinței civile nr.1118/08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În consecință, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Întrucât soluția pronunțată nu vizează fondul cauzei, instanța nu se va pronunța asupra cheltuielilor de judecată, care urmează a fi solicitate ulterior, atunci când se va soluționa fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamanții, - și, toți cu domiciliul procedural ales la Societatea Civilă de Avocați și Asociații, în T,-,.4, jud.T și de pârâtul Primarul Municipiului L, cu sediul în L, nr.4, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1118/08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.RR/17.12.2009
Tehnored.MM/2 ex/14.01.2010
Instanță fond: Tribunalul Timiș - jud.
Emis 14 comunicări
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Rujița Rambu
