Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 326/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 326/A/2008
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N împotriva sentinței civile nr. 215 din 16 aprilie 2008, și a sentinței civile nr. 333 18 iunie 2008 ale Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect acțiune în retrocedare.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 10 noiembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1178/25.11.2003 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. 9024/2003 s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă exercitată de reclamantul împotriva pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al mun.C N, având ca obiect retrocedarea imobilului expropriat.
Apelul declarat de reclamantul împotriva acestei hotărâri judecătorești a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 862/A/08.04.2004 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr. 5405/2004.
Prin decizia civilă nr. 5518/22.06.2005 a, s-a admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei mai sus menționate, care a fost casată iar cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelului, aceleași instanțe.
În rejudecare, apelul a fost înregistrat sub nr- la Curtea de APEL CLUJ, care prin decizia civilă nr. 126/A/12.04.2006 a admis apelul reclamantului, a desființat sentința civilă nr. 1178/25.11.2003 a Tribunalului Cluj, și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 215/16.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Consiliul Local C-N și în consecință, a dispus rectificarea CF 24164 C A+ 1 nr. top, 3382/11 de natură, loc de casă, în-, în suprafață de 183 stj., prin radierea înscrierilor efectuate sub B 2 -5 din acest CF.
S-a dispus dezmembrarea parcelei top 3382/11 astfel:
- nr. top nou, 3382/11/1-loc de casă, în-, în suprafață de 280.
S-a dispus reînscrierea acestei parcele în CF 24164 C sub A+ 2, pe seama vechiului proprietar, adică reclamantul.
- nr. top nou, 3382/11/2- teren în suprafață de 379. cu bloc de locuințe, alei și spații verzi.
S-a dispus transcrierea parcelei în CF 27684 C, sub.
S-a dispus, rectificarea CF 27684 C, în sensul că parcela comasată, este parcela cu nr. top nou, 3382/11/2, în suprafață de 379. în loc de parcela nr. top 3382/11.
Pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că prin acțiunea înregistrată în dosar nr. 9024/2003 al Tribunalului Cluj, reclamantul, a chemat în judecată, Statul Român, prin Consiliul Local C-N, solicitând retrocedarea dreptului de proprietate asupra trenului în suprafață de 375. situat în C-N,-, radierea din CF nou înființată a dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la aceiași suprafață din parcela top 3382/11, dezmembrarea acestei parcele, prin crearea unui lot de 375. în favoarea sa, temeiul acțiunii fiind art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Temeiul acțiunii reclamantului, îl constituie art. 35 din Legea nr. 33/1994, text ce nu a fost abrogat, prin Legea nr. 10/2001. Aceasta înseamnă că textul acestui articol se aplică, atât în situația neutilizării bunului expropriat potrivit scopului de utilitate publică invocat - și care a început sub imperiul legii vechi - cât și efectelor pe care le generează acest fapt.
Drepturile persoanelor ale căror imobile au fost expropriate, pot fi realizate în temeiul art. 35 din Legea nr. 33 /1994, dacă sunt îndeplinite condițiile imperative ale acestui text, respectiv dacă bunul expropriat nu a fost utilizat în termen de un an potrivit scopului pentru care a fost preluat de la persoana expropriată, adică lucrările nu au fost începute iar o nouă declarație de utilitate publică nu a fost făcută.
Prin expertiza efectuată de ing., imobilul în litigiu a fost identificat ca făcând parte din corpul funciar, înscris în CF 24164 C, nr. top 3382/11 cu suprafața de 659. (183 stj. patrați).
In baza Decretului de expropriere nr. 469/31.05.1969, parcela top 3382/11 a fost radiată din CF 24164 C și transcrisă în CF 27684 C, în favoarea Statului Român pentru construirea de locuințe în III
Din constatările expertului, rezultă și faptul că o suprafață de 280. teren, este delimitată de garduri și folosită chiar și în prezent de către reclamant.
Expertul precizează că din întreaga parcelă expropriată, doar suprafața de 379. a fost folosită efectiv în scopul construirii noului cartier.
Prin încheierea civilă nr. 138/29.05.2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis in parte cererea formulata de reclamantul în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL C si în consecința s-a dispus îndreptarea erorilor materiale din sentinta civila nr. 215/16.04.2008 astfel:
În dispozitivul hotărârii, aliniatul 2 se va trece corect "dispune rectificarea CF 24164 CA+ 1 nr. top 3382/11 de natură loc de casă în- în suprafața de 183 stjp. prin radierea înscrierilor efectuate sub B 2-5 din acest CF, conform raportului de expertiza întocmit de ing. și care face parte integranta din prezenta hotărâre" în loc de "Dispune rectificarea CF 24164 C A+ 1 nr. top, 3382/11 de natură, loc de casă, în-, în suprafață de 183 stj. patrați, prin radierea înscrierilor efectuate sub B 2 -5 din acest CF."
În același dispozitiv, în loc de "Dispune, rectificarea CF 27684 C, în sensul că parcela comasată, este parcela cu nr. top nou, 3382/11/2, în suprafață de 379. în loc de parcela nr. top 3382/11" s-a trecut corect "dispune rectificarea CF 27684 C A+ 207 în sensul că parcela comasată este parcela cu nr. top nou 3382/11/2 în suprafața de 379 mp în loc de parcela nr. top 3382/11 în suprafața de 659 mp".
S-a respins cererea cu privire la anularea sistării CF 24164 C si cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut că în dispozitivul sentinței civile nr. 215/16.04.2008 nu s-a menționat faptul că rectificarea CF 24164 CA+ 1, nr. top 3382/11 a fost dispusa în temeiul expertizei efectuate de ing., expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, acest fapt fiind arătat explicit în considerentele hotărârii.
Așadar nu există o eroare materială în sensul art. 281 alin. 1.pr.civ. dar pentru ca reclamantul să nu întâmpine greutăți la intabulare, această cerere se va încuviința în sensul menționării ca raportul de expertiza face parte integrantă din hotărârea pronunțată.
În ce privește anularea sistării CF 24164 C, o atare cerere nu a fost formulată nicicând de reclamant după cum, nu s-a solicitat nici redeschiderea colii funciare.
Pe de altă parte, chiar daca CF 24164 Caf ost sistata din lipsa de imobil - ca urmare a exproprierii - sunt operante prev. art. 20 din Legea 7/1996 privind intabularea drepturilor de proprietate in temeiul hotărârilor judecătorești. Aceasta înseamnă că redeschiderea CF se va face în temeiul acelei hotărâri prin care s-a dispus si reântabularea pe vechiul proprietar, redeschiderea CF fiind o operație pur tehnică, obligatorie pentru Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C in situația in care prin hotărârea pronunțată s-a dispus in acest sens.
O ultima solicitare se refera la nementionarea suprafetei parcelei top 3382/11/2 ca fiind de 479 mp.
Sentința a fost pronuntata in temeiul expertizei ce face parte integranta din aceasta astfel că toate operatiunile sunt cele propuse de expert si încuviințate de instanță.
În CF 27684 C nr. top 3382/11 este înscris cu suprafata de 659 mp, iar în dispozitivul pronunțat aceasta parcela a fost dezmembrata situatie in care evident ca parcela nr. top nou 3382 /11/2 are o suprafata mai.
Pentru o mai mare exactitate a operatiunilor această cerere s-a încuviințat în sensul că s-a trecut suprafata reala a parcelei ca fiind 379 mp.
În ce priveste cuantumul cheltuielilor de judecata acordate, cererea excede erorii materiala invocata motiv pentru care s-a respins ca neîntemeiată.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 333/18.06.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în același dosar, s-a admis cererea formulata de petentul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Mun. C N si în consecință, s-a dispus completarea dispozitivului sentintei civile nr. 215/16.04.2008 in sensul că, alin. 1 al dispozitivului va fi: "obliga paratul Consiliul Local C N să restituie în proprietate catre reclamant terenul în suprafata de 280 mp din imobilul înscris în CF 24164 C nr. top 3382/11/1".
S-au menținut celelalte dispozitii.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin actiunea înregistrata initial în dosar nr. 9024/2003 al Tribunalului Cluj reclamantul a solicitat retrocedarea dreptului de proprietate asupra imobilului teren situat în C N-.
În considerentele sentintei civile 215/2008 sunt analizate toate cererile formulate, apreciindu-se temeinicia lor dar în dispozitiv lipseste pronuntarea asupra cererii de retrocedare.
Împotriva sentinței civile nr. 215/16.04.2008 a Tribunalului Cluj, pârâtul Consiliul Local al mun.CNa declarat apel în termen legal solicitând instanței admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că înțelege să invoce excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece odată cu apariția Legii nr.10/2001, restituirea în natură se face în condițiile acestei legi, nemaifiind admisibilă nici o acțiune în justiție, direct introdusă la instanțele judecătorești, având ca obiect imobilele ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Decizia nr. VI/27.09.1999 a Curții Supreme de Justiție, nu are aplicabilitate în speță deoarece a fost pronunțată anterior apariției Legii nr. 10/2001.
În speță este aplicabil principiul neretroactivității legii civile, deoarece prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile numai în cazul exproprierilor de bunuri imobile efectuate după intrarea în vigoare a acestei legi.
Decretul nr. 307/04.04.1968 al Consiliului de Stat prin care s-a expropriat imobilul în litigiu, nu a fost declarat caduc și prin acesta s-au acordat despăgubiri proprietarilor tabulari.
Reclamantul avea posibilitatea legală de a formula o cerere de restituire a imobilului, in temeiul Legii nr.10/2001, însă acest lucru nu a fost realizat.
În mod greșit instanța a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu sunt incidente dispozițiile art.274 pr.civ.
De asemenea, pârâtul Consiliul Local al mun.CNa formulat apel în termen legal și împotriva sentinței civile nr.333/2008 a Tribunalului Cluj prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că prin dispozițiile sale, Legea nr.10/2001 a suprimat practic posibilitatea recurgerii la dreptul comun, în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate și fără să diminueze accesul la justiție a adus perfecționări sistemului reparator subordonându-l controlului judecătoresc prin norme de procedură cu caracter special.
Dispozițiile legale invocate de reclamant, nu pot servi ca temei în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, după intrarea în vigoarea Legii nr.10/2001 deoarece acest act normativ constituie o lege specială reparatorie iar Legea nr.33/1994 are un caracter general față de Legea nr.10/2001, astfel încât prevederile art.35 din Legea nr.33/1994 nu sunt aplicabile în speță.
Reclamantul intimat, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelurilor declarate de pârâtul Consiliul Local al mun. N ca nefondate și menținerea în totalitate a dispozițiilor sentințelor civile ca fiind temeinice și legale, precum și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată (14-16).
În susținerea poziției procesuale intimatul a arătat că există autoritate de lucru judecat în privința excepției inadmisibilității acțiunii în acest sens fiind pronunțată decizia nr.5581/2005 a, dată în primul ciclu procesual. instanței supreme cu privire la aplicabilitatea în speță a Legii nr.33/1994 au intrat în puterea lucrului judecat iar instanța de trimitere nu este îndreptățită să reexamineze acest aspect, conform art.315 alin.1 pr.civ.
În mod corect tribunalul a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată dovedite prin acte justificative deoarece acesta nu a fost de acord cu admiterea acțiunii astfel încât sunt aplicabile prevederile art.274 pr.civ.
Raportat la fondul cauzei și anume îndeplinirea condițiilor art.35 din Legea nr. 33/1994, pârâtul apelant nu aduce nici un fel de critici, astfel încât în condițiile în care pârâtul nu a făcut dovada unei noi declarații de utilitate publică, iar din probele administrate s-a dovedit că suprafața de 280 mp. teren a fost folosită de reclamant în permanență, tribunalul a pronunțat o soluție temeinică și legală.
Analizând sentințele criticate prin prisma motivelor de apel formulate și a apărărilor invocate, Curtea în temeiul art. 295.pr.civ. reține următoarele:
Astfel, primul motiv de apel se referă la inadmisibilitatea acțiunii civile a reclamantului care este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 cod civil și art. 35, art. 37 din Legea nr. 33/1994 având în vedere că odată cu apariția Legii nr. 10/2001, restituirea în natură se face în condițiile acestei legi, nefiind admisibilă nici o acțiune în justiție, direct introdusă la instanțele judecătorești având ca obiect imobile ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Excepția inadmisibilității acțiunii civile a reclamantului a fost invocată de pârât în apărare, prin întâmpinare, în primul ciclu procesual fiind admisă prin sentința civilă nr. 1178/25.11.2003 a Tribunalului Cluj, dosar nr. 9024/2003, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 862/A/08.04.2004 a Curții de APEL CLUJ, dosar nr. 5405/2004.
Așa cum s-a arătat, recursul declarat de reclamantul împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia civilă nr. 5518/22.06.2005 a, dosar nr. 11859/2004, prin care s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de APEL CLUJ.
În considerentele deciziei de casare s-a statuat că, în mod greșit Curtea de Apel și-a însușit excepția de inadmisibilitate a acțiunii reținând eronat că retrocedarea imobilului era posibilă numai cu respectarea procedurii speciale instituită de Legea nr. 10/2001, de care reclamantul nu a uzat.
În materia restituirii imobilelor preluate de stat, Legea nr. 10/2001 este o lege generală în raport cu Legea nr. 33/1994. Prin această lege nu au fost abrogate în mod expres dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, care se aplică atât faptului neutilizării bunului expropriat potrivit scopului de utilitate publică, care a început sub imperiul legii vechi și continuă sub imperiul legii noi, cât și efectelor pe care le generează acest fapt.
Într-adevăr pentru imobilele expropriate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Legea nr. 10/2001 prevede măsuri speciale de restituire, însă diferența de reglementare față de art. 35 din Legea nr. 33/1994 constă în aceea că, potrivit Legii nr. 10/2001, există un termen pentru formularea notificării, în timp ce în cazul cererii formulate în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994, limitarea temporală există numai în cazul unei noi declarații de utilitate publică.
Susținerea ambelor instanțe că reclamantul trebuia să formuleze notificarea prevăzută de art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 este greșită câtă vreme termenul a cărei restituire se cere era deținut de reclamant.
Întrucât dispozițiile art. 35 din Legea specială nr. 33/1994 nu a fost abrogate în mod expres iar între cele două acte normative există unele diferențe de reglementare, conform principiului "generalia specialibus derogant " nu se poate reține, că din momentul în care a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 au devenit inaplicabile.
Prin urmare, drepturile persoanelor ale căror imobile au fost expropriate pot fi în continuare realizate în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994 dacă sunt îndeplinite condițiile acestui text, în condițiile în care acțiunea reclamantului nu este nici inadmisibilă, așa cum au reținut ambele instanțe și nici prescrisă, așa cum a apreciat prima instanță.
Potrivit art. 315 alin. 1.pr.civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Raportat la acest text legal, decizia de casare a prin care s-a dezlegat în drept excepția inadmisibilității prezentei acțiuni în sensul respingerii acestei excepții și a admisibilității acțiunii civile având ca obiect retrocedarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu este obligatorie pentru judecătorii fondului.
Mai mult decât atât, prin această decizie de casare excepția inadmisibilității acțiunii civile a fost tranșată în mod irevocabil motiv pentru care din această perspectivă hotărârea judecătorească beneficiază de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat conform art. 1201 Cod civil, în sensul că, rezolvarea acestei excepții este determinantă în soluționarea cauzei în rejudecare astfel încât ea nu mai poate fi pusă în discuție iar instanțele de fond nu sunt îndreptățite să reexamineze această problemă de drept.
Susținerea pârâtului apelant cu privire la aplicabilitatea în speță a Deciziei nr. LIII/04.06.2007 pronunțată de în cadrul recursului în interesul legii nu este întemeiată.
Într-adevăr la momentul pronunțării sentințelor atacate respectiv 16.04.2008 și 18.06.2008, Decizia nr. LIII/04.06.2007 a prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă și s-a statuat că, prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică se interpretează în sensul că, aceste dispoziții nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 era publicată în Monitorul Oficial al României nr.769 din 13.11.2007.
Deși potrivit art. 329 alin. 3 teza II pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, Decizia nr. LIII/04.06.2007 a nu este aplicabilă în speță deoarece, pe de-o parte, soluțiile se pronunță numai în interesul legii și nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate conform art. 329 alin. 3 teza I pr.civ. iar pe de altă parte, există o hotărâre judecătorească invocabilă, respectiv decizia civilă nr. 5518/22.06.2005 a, anterioară publicării deciziei nr. LIII/04.06.2007, prin care a fost tranșată problema de drept a admisibilități prezentei acțiuni, hotărâre ce se impune cu autoritate de lucru judecat.
Mai mult decât atât, în ipoteza în care s-ar reține aplicabilitatea Deciziei nr. LIII/04.06.2007, cu consecința inadmisibilității prezentei acțiuni civile, s-ar încălca art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 potrivit căruia, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. În acest sens Curtea reține că prin tranșarea irevocabilă a problemei de drept referitoare la admisibilitatea prezentei acțiuni civile prin decizia civilă nr. 5518/22.06.2005 a reclamantul a dobândit o speranță legitimă ca valoare patrimonială și, deci ca bun, în sensul dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constând în dreptul la retrocedarea bunului imobil litigios în condițiile îndeplinirii cerințelor art. 35 din Legea nr. 33/1994, speranță legitimă de natură concretă ce derivă din dispozițiile legale ale acestui text și bazată pe o decizie judiciară.
Deși prin cererile de apel, pârâtul a solicitat în subsidiar admiterea apelurilor și schimbarea hotărârilor atacate în sensul în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată, pârâtul nu a motivat apelurile în acest sens motiv pentru care instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță conform art. 292 alin. 2.pr.civ.
Astfel, potrivit înscrierilor din CF nr. 24164 C-N, reclamantul a fost proprietarul imobilului cu nr. top. 3382/11, loc de casă în- în suprafață de 183 stj.
p.Ulterior, în anul 1969, imobilul a fost preluat în proprietatea Statului Român și în administrarea Municipiului C-N cu titlul de expropriere pentru utilitate publică prin Decretul nr. 307 din 04.04.1968 emis de Consiliul de Stat al, iar în anul 1974, imobilul a fost transcris în CF nr. 27684 C-N în favoarea aceluiași proprietar tabular.
În cauză a fost administrată o expertiză tehnică topografică din a cărei concluzii rezultă că, din suprafața inițială de 659 mp (183 stj.p ) reclamantul a folosit și folosește și în prezent suprafața de 280 mp cu destinația de grădină iar această suprafață de teren este delimitată cu garduri, este liberă de construcții și nu este afectată de construcțiile ( blocul de locuințe ) edificate în urma exproprierii.
Raportul de expertiză nu a fost contestat de nici una dintre părți iar pârâtul a arătat prin înscrisul depus la 65 din dosarul de fond că, își însușește concluziile expertului privind folosința actuală și starea de fapt a terenului care sunt corecte.
Având în vedere faptul că în speță s-a probat împrejurarea că reclamantul a folosit în permanență suprafața de 280 mp din terenul în litigiu, acest teren nefiind utilizat în termen de 1 an potrivit scopului pentru care a fost preluat de la expropriat iar pârâtul nu a făcut o nouă declarație de utilitate publică, în mod legal, tribunalul a constatat îndeplinirea condițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Motivul de apel referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. 1.pr.civ. de către prima instanță nu este fondat deoarece pârâtul s-a opus în mod constant admiterii acțiunii astfel încât se află în culpă procesuală iar tribunalul în mod legal cu respectarea art. 274 alin. 1.pr.civ. a dispus obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată dovedite, în condițiile art. 1169 Cod civil, reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea în temeiul art. 296.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N, împotriva sentinței civile nr. 215/16.04.2008 precum și a sentinței civile nr. 333/18.06.2008 ale Tribunalului Cluj, pe care le va menține ca fiind legale și temeinice.
În conformitate cu prevederile art. 298.pr.civ. coroborat cu art. 274 alin. 1.pr.civ. Curtea va obliga apelantul, aflat în culpă procesuală să plătească intimatului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu avocațial (13).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL al municipiului C-N împotriva sentinței civile nr. 215/16.04.2008 precum și a sentinței civile nr. 333 din 18.06.2008 ale Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, pe care le menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
--- - - - - -
RED.
DACT.
4 EX./08.12.2008.
JUD.FOND:.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Eugenia Pușcașiu
