Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
(Număr în format vechi 855/C/2005)
DECIZIA CIVILĂ NR. 327/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, -6,.A,. 1. 6, împotriva deciziei civile nr. 616 din 13.12.2004, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1876/2004, în contradictoriu cu intimatele pârâte Comisia Locală de Fond Funciar și Comisia Județeană de Fond Funciar, având ca obiectLegea 18/1991.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, întrucât nu a putut hotărî de îndată, în temeiul dispozițiilor art. 260(1) Cod procedură civilă, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 30 septembrie 2009 și, respectiv, 07 octombrie 2009, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 17 decembrie 2002 reclamantul a chemat în judecată pârâții Primarul Orașului, Comisia locală de fond funciar și Comisia județeană C solicitând instanței să oblige pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 10 ha teren arabil și 21,20 ha teren arabil din care 1 ha cultivat cu de vie și obligarea pârâților la eliberarea unei adeverințe către SC Internațional C pentru ridicarea drepturilor ce i se cuvin de la această societate.
Ulterior, prin modificarea obiectului cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea J nr. 31/01.02.2002, a nr. 405/14.12.2002, a J nr. 377/06.11.2002 și a nr. 340/20.09.2001, hotărâri care au un conținut contrar deciziei civile nr. 1168/2002 pronunțată de Tribunalul Constanța, anularea adeverinței nr. 4436/27.08.2002 eliberată de Primăria și a proceselor verbale de punere în posesie emise la data de 03.10.2002 și la 05.03.2003 de către Comisia locală de fond funciar.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin decizia civilă nr. 1168/2002 Tribunalul Constanțai -a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 6,7 ha teren agricol din care 1 ha vie, dar pârâții refuză respectarea acestei hotărâri judecătorești pentru că nu i-au eliberat adeverință către SC Internațional C pentru întreaga suprafață de teren menționată în hotărâre.
A mai arătat că pârâții refuză să-i reconstituie în natură dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren de 10 ha, reconstituită în baza Legii nr. 18/1991 și 22,10 ha teren agricol, din care 1 ha cu vie, deși decizia civilă nr. 1168/2002 pronunțată de Tribunalul Constanțaa dispus reconstituirea în natură.
Susține că hotărârile emise de Comisia județeană de fond funciar C și atacate în prezenta cauză precum și adeverința nr. 4436/2002 au un conținut contrar hotărârii judecătorești arătate și de aceea sunt nule pentru că drepturile sale recunoscute pe cale judecătorească nu pot fi restrânse, diminuate sau puse în discuție pe baza unor acte administrative.
Prin sentința civilă nr. 25/07.01.2004 Judecătoria Mangaliaa respins ca nefondată cererea reclamantului.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 1168/2002 Tribunalul Constanța nu a stabilit ca reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului pentru suprafața de 6,7 ha să se facă în natură, aplicarea cotei de reducere de 33% de către Comisia locală fiind permisă de prevederile art. 14 din Legea nr. 18/1991, iar reclamantul nu a dovedit că ar exista excedent de teren agricol din care s-ar putea reconstitui dreptul de proprietate integral, în natură, tuturor solicitanților, pentru a se putea aprecia că aplicarea cotei de reducere ar fi nelegală. S-a apreciat astfel că nici unul din actele administrative a căror anulare s-a cerut nu contravine dispozițiilor deciziei civile nr. 1168/2002.
Instanța de fond a constatat împrejurarea că reclamantul nu a dovedit prejudiciul solicitat de la pârâte în cererea de daune interese și a respins și această cerere ca nefondată.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamantul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.616/13.12.2004 pronunțată de tribunalul Constanța.
În considerentele deciziei tribunalul a reținut, ca și judecătoria, că decizia civilă nr. 1168/2002 a stabilit numai dreptul reclamantului de a-i fi reconstituit un drept de proprietate pentru o suprafață de 6,7 ha teren agricol, din care un ha vie, fără ca instanța să stabilească și modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate, care putea fi făcută, potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000, fie în natură, dacă acest lucru era posibil, fie prin despăgubiri în cazul în care la nivelul localității nu exista teren agricol pentru o astfel de reconstituire.
S-a apreciat că nr. 31/2002 și nr. 405/2002 precum și procesele verbale de punere în posesie și adeverința nr. 4436/2002 nu sunt contrare hotărârii judecătorești invocate iar reclamantului nu i se cuvin daune interese pentru că intimatele nu au săvârșit fapte ilicite păgubitoare.
Împotriva deciziei nr. 616/13.12.2004 a declarat recurs reclamantul care a susținut că în mod greșit instanța a considerat că prin decizia civilă nr. 1168/2002 s-a decis numai obligarea pârâtelor la atribuirea suprafeței de 6,7 ha teren și nu s-a dispus și cu privire la suprafața de 15,5 ha teren ce i se cuvin de pe urma tatălui, pentru că în considerentele deciziei nr. 1168 tribunalul a arătat că prin hotărârea nr. 340/20.09.2001 Comisia județeană Car ecunoscut reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 15,5 ha de pe urma autorului, dar cum hotărârea comisiei județene a fost emisă anterior hotărârii judecătorești tribunalul a cuprins în dispozitiv numai suprafața de 6,7 ha de pe urma autorului.
Arată recurentul că instanța a apreciat greșit că pârâtele au respectat decizia civilă nr. 1168/2002 pentru că acestea nu au dovedit că a pierit terenul care a aparținut autorilor săi ori că amplasamentul a fost ocupat prin executarea unor construcții și a reținut neîntemeiat că pârâtele nu i-au produs fapte ilicite păgubitoare, pârâtele încasând de la Internațional C c/val. fructelor ce i se cuveneau reclamantului.
A solicitat recurentul să i se elibereze titlu de proprietate pentru suprafața de 21,20 ha teren arabil și pentru 1 ha cultivat cu de vie, așa cum dispune decizia civilă nr. 6618/2002 a tribunalului Constanța.
În recurs, ca urmare a modificărilor intervenite în domeniul reglementărilor privind fondul funciar prin Legea nr. 247/2005, Curtea a încuviințat administrarea unor probe cu înscrisuri relevante pentru determinarea terenului disponibil aflat în portofoliul Comisiei județene de fond funciar C care putea fi atribuit reclamantului, în natură, cu acordul acestuia.
În urma corespondenței purtate cu Comisia județeană de fond funciar C, cu Agenția Domeniilor Statului și cu Comisia locală de fond funciar s-a stabilit că nu există teren disponibil pentru reconstituirea dreptului de proprietate în natură nici pe raza localității și nici în alte localități din județul C, deși procedura de stabilire a necesarului de teren pentru reconstituirea dreptului de proprietate și de preluare a unor terenuri de la Agenția Domeniilor Statului în vederea restituirii terenurilor către foștii proprietari nu a fost finalizată.
Curtea observă și faptul că pe parcursul derulării procedurii în prezenta cauză a fost emis titlul de proprietate nr. 2892/06.08.2003 pentru suprafața de 4,5 ha de pe urma autorului, titlul de proprietate nr. 26214/2841/12.12.2001 pentru suprafața de teren de 10,5 ha de pe urma autorului, iar pentru o suprafață de 2,2 ha teren arabil reclamantul a fost invitat să semneze procesul verbal de punere în posesie nr. 1792/18.01.2008 de pe urma autoarei.
Potrivit notelor depuse de recurent acesta nu a fost de acord cu eliberarea titlului de proprietate nr. 26214/2841/12.12.2001 pentru că reconstituirea dreptului de proprietate prin acest titlu s-a făcut și în beneficiul numitei, care nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de la autorul, și a refuzat să semneze procesul verbal de punere în posesie pentru cele 2,2 ha de pe urma autorului pentru că terenul pentru care urmează să se facă punerea în posesie nu cuprinde și 1 ha cu vie, așa cum s-a dispus prin decizia nr. 6618/2002 a Tribunalului Constanța.
Examinând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile reclamantului, instanța constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În esență, așa cum a arătat și în recurs, reclamantul a solicitat ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 21,20 ha de la autorii și să se facă în natură iar nu prin despăgubiri bănești.
În legătură cu această modalitate de restituire a dreptului de proprietate, tribunalul a reținut corect că decizia nr. 1168/2002 nu a dispus ca restituirea să se facă prin atribuirea în natură a terenului ce a aparținut autorilor reclamantului, aceasta recunoscând numai îndreptățirea reclamantului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 de pe urma autorilor și, pentru o suprafață de 22,20 ha. Hotărârea irevocabilă invocată de către reclamant a fost dată ca urmare a negării dreptului reclamantului de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate ce a aparținut părinților săi și în mod evident nu a dezlegat și problema modalității în care urma să aibă loc restituirea pentru că această problemă nu a făcut obiectul dezbaterilor și, în orice caz, nu a fost indicat nici amplasamentul inițial al terenului. Prin urmare, potrivit deciziei nr. 1168/2002 reconstituirea dreptului de proprietate se putea face fie în natură, pe un teren aflat la dispoziția Comisiei locale de fond funciar, fie prin acordarea de despăgubiri bănești.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 1/2000 atunci când nu este posibil să se restituie integral terenul se vor acorda despăgubiri pentru partea de teren care nu poate fi atribuită în proprietate.
În privința autorului, comisia de fond funciar a stabilit că numai o suprafață de 10,5 ha teren poate fi restituită în natură (titlul de proprietate nr. 26214/2841/12.12.2002), pentru diferența de 5 ha reclamantului urmând a i se acorda despăgubiri bănești. Hotărârea nr. 340/20.09.2001 care dispune în acest sens este legală în ceea ce privește suprafața de 5 ha și instanțele au reținut corect că ea respectă atât prevederile art. 3 din Legea nr. 1/2000 cât și dispozițiile deciziei judecătorești irevocabile. Chiar dacă ulterior emiterii nr. 340/2001 - care a dispus acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață cuvenită reclamantului de la autorul - aceeași comisie județeană a eliberat titlu de proprietate pentru o suprafață de 10,5 ha instanța nu poate reține nulitatea ei câtă vreme discuția în procesul de față poartă asupra modului în care s-a executat decizia civilă nr. 1168/2002 și nu asupra legalității titlului de proprietate emis în beneficiul a doi moștenitori, și.
Instanța trebuie să arate reclamantului că are alegerea între a primi titlul de proprietate care stabilește un amplasament, titlu ce poate fi ulterior discutat în privința calității de beneficiari ai reconstituirii, respectiv de a primi despăgubiri pentru întreaga suprafață de 15,5 ha în virtutea nr. 340/2001, a cărei valabilitate a fost recunoscută în prezenta cauză.
Cât privește cererea reclamantului formulată în legătură cu moștenirea de pe urma mamei sale, Curtea constată că reclamantul a beneficiat deja de restituirea în natură a suprafeței de 4,5 ha (titlul de proprietate nr. 2892/06.08.2003) și că acesta a refuzat punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 2,2 ha, pentru că pe amplasamentul propus nu exista cultivată vie.
Curtea amintește din nou reclamantului că este liber să refuze un amplasament, pentru oricare motiv, având asigurată alternativa de a primi despăgubiri potrivit art. 3 din Legea nr. 1/2000, întrucât s-a dovedit că, cel puțin până la momentul soluționării prezentei cauze, nu există terenuri la dispoziția Comisiei locale de fond funciar ori la dispoziția Comisiei județene de fond funciar C pentru a se atribui reclamantului.
În consecință, recursul nu este întemeiat și va fi respins inclusiv în privința daunelor interese, daune pe care reclamantul nu le-a dovedit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, -6,.A,. 1. 6, împotriva deciziei civile nr. 616 din 13.12.2004, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1876/2004, în contradictoriu cu intimatele pârâte Comisia Locală de Fond Funciar și Comisia Județeană de Fond Funciar, având ca obiectLegea 18/1991.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec./tehnored.jud.recurs /13.11.2009
.AB/2 ex./17.11.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea
