Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 33 R
Ședința publică din data de 15.01.2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea cererii de recurs formulată de reclamanta domiciliată în F,- A jud.V, împotriva deciziei civile nr. 243 din 4.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții și domiciliați în F-,. 5, jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect revendicare.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că; s-a depus la dosar de către recurentă o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă; s-a depus la dosar de către intimați întâmpinare prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod proc.civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1736/2.04.2008, Judecătoria Focșani, a respins acțiunea civilă în revendicare și pretenții formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și ca neîntemeiată.
Prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat ca pârâții să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 122 mp. teren curți-construcții, situat în F,- și să fie obligați la plata unei chirii lunare pentru folosința acestui teren.
A arătat în motivarea cererii că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 4276/2004 a dezmembrat proprietatea sa și a vândut pârâților o casă, suprafața de 32 mp. curți construcții și suprafața de 290,94 mp. curți construcții, iar suprafața de 122 mp. a rămas în proprietatea sa și urma să fie folosită pentru cale de acces prin constituirea unei servituți de trecere pentru cumpărători.
A apreciat că potrivit acestei clauze contractule, pârâții aveau obligația să-și constituie o servitute de trecere, dar pentru că nu și-au îndeplinit această obligație, reclamanta revendică terenul.
A arătat că în cazul în care acțiunea în revendicare este apreciată ca neîntemeiată, solicită obligarea pârâților la o chirie lunară de 10.000 lei pentru folosința terenului.
Instanța a apreciat că din conținutul contractului de dezmembrare rezultă fără echivoc că suprafața de 122 mp. a rămas în proprietatea reclamantei și că urma să fie folosită pentru cale de acces prin constituirea unei servituți de trecere.
S-a apreciat de asemenea că fiind o servitute convențională, reclamanta nu este îndreptățită la despăgubiri câtă vreme din contract nu rezultă că părțile au stabilit aceste despăgubiri.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe pe care o consideră nelegală și netemeinică.
A arătat că hotărârea este nulă pentru că instanța de fond nu a motivat în considerente respingerea capătului de cerere privind revendicarea.
A mai apreciat că instanța a reținut din interpretarea contractului că servitutea a fost deja constituită și în acest caz este inexplicabilă respingerea capătului de cerere privind revendicarea.
Apelanta a criticat sentința pentru faptul că instanța a reținut că servitutea s-a creat gratuit, apreciind că în contract s-a folosit timpul viitor ceea ce conduce la concluzia că această servitute urma să fie constituită în viitor când părțile urmau să convină și asupra despăgubirilor.
A arătat că au fost încălcate disp.art. 616 cod civil care prevede obligația de despăgubire și art. 481 cod civil care prevede că nimeni nu poate fi silit a preda proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și primind o despăgubire echitabilă.
A solicitat să se admită apelul, să se schimbe sentința și în fond, să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Tribunalul Vrancea prin decizia civilă nr. 243/14.10.2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut pe baza probelor administrate că potrivit clauzelor contractuale părțile au convenit ca lotul I de 122mp să rămână în proprietatea vânzătoarei pentru cale de acces de către cumpărători prin constituirea unei servituți de trecere, care urma să se exercite de la data încheierii convenției.
De asemenea tribunalul a reținut că atât timp cât în contract nu s-a convenit o despăgubire, se prezumă caracterul gratuit al servituții.
Mai mult decât atât constată că în speță sunt incidente disp. art. 619 cod civil în ceea ce privește prescripția dreptului de a solicita o despăgubire în condițiile în care contractul s-a încheiat la data de 17.11.2004 iar acțiunea a fost introdusă la 26.11.2007.
De altfel reclamanta a mai formulat o acțiune având ca obiect anularea contractului cu motivarea că nu a avut cunoștință de constituirea servituții, acțiune ce a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă.
Împotriva deciziei civile nr. 243/14.10.2008 a Tribunalului Vrancea, în termen legal a declarat recurs reclamanta invocând nelegalitatea acesteia ( disp. art. 304 pct. 8 cod proc.civilă).
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta susține că nu s-a încheiat o convenție asupra existenței servituții de trecere în prezent ci s-a propus pentru viitor crearea acesteia pentru accesul cumpărătorului.
Apreciază că pentru viitor urma să se creeze o servitute de trecere printr-un act care însă nu s-a încheiat între părți.
Susține că ambele instanțe au inversat timpul viitor cu cel prezent în sensul că la momentul încheierii contractului o servitute a fost deja creată în mod gratuit, fiind înlăturat în această modalitate dreptul de revendicare a suprafeței de 122 mp, proprietatea reclamantei.
De asemenea susține că instanța de apel nu a reținut conflictul existent între părți, motiv pentru care nu poate exista voința de a deroga de la disp. art. 616 cod civil.
În concluzie instanța de apel a apreciat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al contractului.
Față de motivele invocate, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând și verificând hotărârile prin prisma aspectelor de modificare prev. de art. 304 pct. 8 cod proc.civilă, invocate de reclamantă, se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrative în cauză la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, confirmată și de instanța de apel.
Astfel, a, instanțe pe baza probelor administrate, în mod corect au reținut că părțile prin contractul încheiat au convenit ca lotul I de 122 mp să rămână în proprietatea vânzătorului, respectiv, reclamanta din prezenta cauză, dar să fie folosită cale de acces pentru cumpărători prin constituirea unei servituți de trecere.
În contract s-a folosit timpul viitor deoarece calea de acces urma să se exercite de la momentul încheierii convenției.
De asemenea, justificat ambele instanțe au constatat caracterul gratuit al servituții de trecere atât timp cât părțile nu au stipulat în contract o clauză cu privire la vreo despăgubire.
În aceste condiții, criticile reclamantei nu sunt întemeiate, neîncadrându-se în disp. art. 304 pct. 8 cod proc.civilă, astfel cu au fost invocate.
Față de cele ce preced, curtea în baza art. 312 alin. 1 cod proc.civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta domiciliată în F,- A jud.V, împotriva deciziei civile nr. 243 din 4.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții și domiciliați în F-,. 5, jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect revendicare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.ER/10.02.2009
Dact.IS/2ex.10.02.2009
Fond.
Apel./
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Gabriela Baciu
