Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 330/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 330/
Ședința publică de la 26 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminița Șolea
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta SC SRL-PRIN ADM.,domiciliată în T, str.-.- nr.15, -/1,.34,împotriva deciziei civile nr.67 din 08 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații, -., având ca obiect - revendicare mobiliară -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 23 mai 2008 și apoi pentru 26 mai 2008, când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1794/10.10.2006 a Judecătoriei Tecucia fost admisă acțiunea civilă principală formulată de reclamanții și în calitate de reprezentanți legali ai minorului - împotriva pârâtei SC SRL prin adm. și cererea reconvențională în grănițuire.
A fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 3,27. construcții individualizate în raportul de expertiză întocmit de expert ce face parte integrantă din sentință.
S-a stabilit linia de hotar între proprietățile-construcții zidul existent și în linie dreaptă 1,97 ml. respectiv punct E-I conform anexei nr.1 din raportul de expertiză. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 7246 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat de la pârâtă revendicarea suprafeței de 3 mp. situată în T str. -. proprietatea minorului.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin decizia civilă nr.162/14.03 2006 Tribunalul Galați a admis recursul pârâtei a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu următoarea motivare.
Prin încheierea din 01.03.2006 a Judecătoriei Tecucia fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de către reclamanți. S-a reținut in motivarea acestei încheieri că, în speță nu a fost vorba de eroare materială, ci de o neconcordanță între considerentele sentinței și dispozitivul acesteia, care poate fi soluționată doar pe calea de atac deja promovată.
În consecință Tribunalul a constatat că deși a fost revendicată suprafața de 3,27. spațiu comercial, instanța s-a pronunțat asupra suprafeței de 3,27 având în vedere că nu este vorba de o eroare materială s-a admis recursul și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, prin sentința civilă nr.1794/10.10.2006 Judecătoria Tecucia admis acțiunea principală în revendicare și cererea reconvențională având ca obiect grănițuirea și a obligat pârâta să lase în proprietate și posesie suprafață de 3,27. construcții individualizate în raportul de expertiză întocmit de expert ce face parte integrantă din hotărâre.
Totodată a stabilit linia de hotar între construcții zidul existent și în linie dreaptă 1,97. respectiv punct. E-I conform anexei nr. 1 din raport.
A obligat pârâta să plătească suma de 7246 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de rejudecare a reținut că în această fază procesuală pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat grănițuirea proprietăților aparținând reclamantului și pârâtei și pentru a stabili linia de hotar ce desparte cele două imobile.
In motivarea cererii s-a arătat că au fost de acord în cursul lunii iulie 2005 de comun acord să se construiască un zid despărțitor între cele două spații întrucât delimitarea celor două încăperi era din carton.
A precizat că litigiul dintre părți se datorează inexistenței liniei de hotar dintre cele două părți și datorită acestui fapt susține reclamantul că grupul sanitar îi aparține.
Inainte de a se analiza acțiunea în revendicare este necesar să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți și deține o suprafață mai mare decât titlul de proprietate.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.584 cod civil.
Instanța în rejudecare a reținut:
Din actele depuse a rezultat că SC SRL a vândut lui - minor - nuda proprietate asupra construcției cu destinație de spațiu comercial situat în T, str.-, respectiv 53,90 mp. cu vecinătăți la Nord: SC SRL, la Sud SC SRL, la platformă piață, la Vest alee acces, compusă dintr-o încăpere și un WC, construită pe teren proprietate de stat concesionat în baza contractului de concesiune nr.7757 din 08.06.1999 încheiat cu Consiliul Local T, înscris în cartea funciară nr.1548 din 15.05.2002.
SC a cumpărat spațiul de la Consiliul Local T conform contractului de vânzare cumpărare nr.6520 din 25.02.2000, încheiat la 04.02.2000, prin care Consiliul Local Tav ândut lui SC SRL în suprafață de 53,90 mp. cu megieșii: E-platformă piață, V-SC, S-platformă piață, N-SC SRL.
Din schița întocmită la fila 32 dosar, nu rezultă că ar fi cumpărat și un grup sanitar.
SC SRL a înscris în cartea funciară la 9 dec.2005 fila 76 dosar, în care apare la înscrieri privitoare la proprietate contractul de vânzare cumpărare nr.6520/25.02.2000 și contractul de concesiune 2084/1999.
Conform art.480 cod civil "acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului cere restituirea acestui bun de posesorul neproprietar".
Proba dreptului de proprietate în cadrul acestei acțiuni o constituie proba cu înscrisuri, respectiv titluri de proprietate care sunt depuse la dosar respectiv contracte de vânzare-cumpărare.
Potrivit art.584 orice proprietar poate îndura pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Scopul grănițuirii fiind acela de a stabili hotare între părți aparținând la persoane deosebite și pentru ca o acțiune în grănițuire să fie posibilă trebuia ca proprietățile fie ele chiar clădiri să fie limitrofe.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de exp., cele menționate mai sus precum și disp.art.480 cod civil, instanța a admis acțiunea principală de revendicare și cererea reconvențională de grănițuire și a obligat pe pârâta SC SRL T cu sediul în T str.-.- nr.15, -.1,.3,.2,.34, să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 3,27 mp. construcții individualizate în raportul de expertiză întocmit de ing. (anexa nr. de tB pct.2 și 3) ce face parte integrantă din prezenta sentință.
A stabilit linia de hotar între proprietăți - construcții zidul existent și în linie dreaptă 1,97 ml. respectiv punct E-1 conform anexei nr.1 din raportul de expertiză parte integrantă din prezenta expertiză.
Potrivit art.274 pr.civilă instanța a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 7246 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, onorariu avocat, onorariu expertiză în toate fazele procesuale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Tribunalul Galați prin decizia civilă nr.67/08.02.2008 a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat în parte sentința civilă în sensul că a obligat pârâta să plătească cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 10400 RON lei în loc de 7246 RON. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
A fost respins apelul pârâtei ca nefondat și obligată aceasta la plata sumei de 8500 RON cheltuieli de judecată în apel către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
În fapt, părțile dețin spații comerciale în Centrală T, care au fost proprietatea Consiliului Local T, iar după anul 1990 au fost împărțite în mai multe module - în vederea concesionării sau vânzării.
Familia în numele minorului, a achiziționat cu contractul nr. 21448/28.12.1999 de la Consiliul Local T 53,90. iar apelanții cu contractul nr. 6520/25.02.2000 tot de la Consiliu și tot 53,90.
Apelanta în Cartea Funciară de la Judecătoria Tecuci la data intabulării 10.08.2005 apare nu cu 53,90. cât a cumpărat, ci cu suprafața de 71,82. astfel că din acest moment încep litigiile între părți, care vizează spațiul de 3. unde funcționează un grup sanitar.
Intimații, de la început, în componența suprafeței de 53,90. au avut un grup sanitar, dar apelanta SC SRL nu a beneficiat de acest accesoriu obligatoriu, practic toate litigiile dintre părți se rezumă la faptul că nu mai permite să lase liber accesul la grupul sanitar SC SRL, astfel că această societate și-a construit un astfel de spațiu.
Deși s-au efectuat expertize la care au participat atât experți numiți de instanța de judecată, cât și consilieri experți propuși de părți și în apelul declarat de pârâta SC SRL concluzia este aceeași ca la instanța de fond: grupul sanitar aparține, iar expertiza ing. este conform realității, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
Pe cale de consecință, Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SRL T împotriva sentinței civile nr. 1794/10.10.2006 pronunțată de Judecătoria Tecuci.
A admis doar apelul declarat de reclamantul prin reprezentanții legali și -. privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC T prin administrator, invocând în drept art. 304 pct. 3,7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestor motive recurenta a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției invocate în completarea motivelor de apel și care se referea la natura juridică a acțiunii de față ca fiind comercială și nu civilă având în vedere că părțile sunt societăți comerciale.
Tribunalul Galați nepronunțâdu-se cu privire la acest motiv de apel atrage aplicarea dispozițiilor art.304 pct.3 Cod procedură civilă ceea ce impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța cu privire la competența materială determinată de natura litigiului.
Un alt motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă în sensul că motivarea Tribunalului cum că grupul sanitar folosit de SC. aparține reclamanților este în contradicție cu realitatea. A susținut recurenta că motivarea Tribunalului se bazează pe expertiza împotriva căreia recurenta a formulat obiecțiuni în fața instanței de fond și care este contrazisă de expertizele ulterioare ( efectuată în cursul urmăririi penale împotriva exp. și efectuată în apel ) care concluzionează că nu a ocupat nici o suprafață de teren de la reclamanți, recurenții având chiar mai puțin teren decât în actul de vânzare-cumpărare.
Recurenta s-a extins în partea din sud nu în nord unde se învecinează cu reclamanții.
Așa se explică faptul că în Cartea Funciară apare cu 71,82 în loc de 53,90. cât a cumpărat având ca dovezi contractul de vânzare-cumpărare nr.6520/25.02.2000 precum și autorizația de construire nr.237/29.08.2003.
Din raportul de exp., cât și din cel întocmit de exp. precum și din coraportul consilierului expert al reclamanților reiese că recurenta are În acte 50. iar în realitate 47,56 mp iar asociația familială a reclamanților are 50 în acte și 45,08 în fapt.
De altfel decizia de apel greșit menționează și faptul că familia reclamanților a achiziționat în anul 1999 de la Consiliul Local T când în realitate aceștia au cumpărat în anul 2002 de la SC. SRL
Ultimul motiv de recurs se referă la obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10400 RON susținând că renunțarea reclamanților la avocații pe care i-a avut nu trebuie să ducă la obligarea recurentei la servicii neprestate.
Hotărârea pronunțată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă recurenta a solicitat desființarea acesteia și respingerea cererii principale.
Cât privește grănițuirea la care s-a pronunțat doar exp., instanța de apel admițând o nouă expertiză a omis să stabilească în obiectivele acesteia și identificarea graniței.
Cum în recurs nu se poate efectua o nouă exp. și cum exp. a fost înlăturată de instanța de apel prin admiterea unei noi expertize care nu a avut și acest obiectiv soluția pe care a solicitat-o recurenta a fost aceea a trimiterii cauzei spre rejudecare.
Intimații au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil deoarece instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției necompetenței invocată de pârâtă, la termenul din 17.04.2007 respingând-o printr-o încheiere premergătoare și împotriva căreia pârâta nu a declarat recurs.
In ceea ce privește celelalte motive de recurs au mai susținut intimații reclamanți, dezvoltarea acestora nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă solicitând astfel aplicarea dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă privind nulitatea recursului.
In subsidiar intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea apreciază că excepția inadmisibilității recursului invocată de către intimați nu poate fi reținută pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 299 alin.1 în referire la art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel sau după caz recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
În speță este adevărat că instanța s-a pronunțat printr-o încheiere premergătoare asupra excepției competentei materiale.
Faptul că în recurs pârâta nu a indicat în mod expres că atacă și încheierea respectivă nu atrage inadmisibilitatea recursului atâta vreme cât în motivarea acestui recurs s-a criticat în mod clar soluția instanței de apel cu privire la soluția dată în această chestiune.
În altă ordine de idei excepția respectivă fiind de ordine publică putea fi invocată chiar direct în recurs de către parte sau de către instanță din oficiu.
Recursul de față urmează a fi admis, deși nu toate criticile sunt întemeiate.
Astfel nu este întemeiat primul motiv de recurs deoarece instanța s-a pronunțat printr-o încheiere premergătoare asupra excepției invocate în completarea motivelor de apel ale pârâtei. In aceste condiții nu se impunea reluarea dispoziției de respingere a excepției și în cuprinsul deciziei de apel așa cum a susținut recurenta.
În ceea ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă așa cum au invocat și intimații este adevărat că acest text nu este incident în cauză atâta vreme cât în dezvoltarea lui recurenta a criticat decizia de apel sub aspectul greșitei analizări a probelor( respectiv a expertizelor și a actelor dosarului) și a situației de fapt. Această critică vizând temeinicia hotărârii nu se încadrează în prev. pct. 7 ale art.304 Cod procedură civilă. Potrivit alin.1 al art.304 Cod procedură civilă instanța de recurs este limitată în a verifica doar legalitatea unei hotărâri nu și temeinicia acesteia.
Sub acest aspect intimații au solicitat constatarea nulității recursului ca nemotivat. Curtea apreciază însă că recursul de față este motivat și faptul că motivele nu se încadrează în temeiul de drept invocat nu atrage sancțiunea nulității prev. de art. 306 Cod procedură civilă.
Recursul este însă întemeiat doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Instanța de apel a admis apelul reclamanților și a schimbat sentința majorând cuantumul cheltuielilor de judecată la fond de la 7246 RON la 10400 RON fără nici o motivare.
Potrivit art. 274 alin.1 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată iar potrivit alin.3 al aceluiași articol judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită.
Acest text de lege este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil.
Din verificarea actelor dosarelor rezultă că reclamanții au achitat o taxă judiciară de timbru de 40 RON și un timbru judiciar de 0,3 RON pentru acțiunea formulată precum și un onorariu de expertiză de 350 RON.
In ceea ce privește onorariul de avocat, constată că în primă instanță în dosarul nr.3552/2005 reclamanții au achitat suma de 500 RON av. care a redactat acțiunea și a răspuns în instanță la termenul din 14.05.2005; suma de 1500 RON (fila 91 dosar fond) și suma de 100 RON (fila 23 dosar recurs) av. care a depus lista de probe, a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și a răspuns în instanță la termenele din 28.09; 12.10; 26.10; 07.12.2005.
În recurs (dosarul nr.317/2006) reclamanții au achitat suma de 2500 RON av. (fila 24 dosar) care a redactat întâmpinarea și a răspuns la termenul din 14.03.2006.
În rejudecarea fondului (dosar nr.1695/2006) au răspuns pentru reclamanți avocații M și iar onorariile acestora reprezintă suma de 2500 RON și respectiv 1500 RON.
Instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de 7246 RON fără a motiva calculul acestei sume iar instanța de apel tot fără nici o motivare a mărit cuantumul la suma de 10400 RON deși în concluziile scrise la prima instanță ( fila 67 dosar nr.1695/2006) aceștia au solicitat suma de 9900 RON cu titlu de cheltuieli.
Așadar, având în vedere că bunul ce face obiectul acțiunii îl reprezintă suprafața de 3,72. având destinația de grup sanitar, obiect pentru care reclamanții au achitat o taxă judiciară de timbru de 40 RON Curtea apreciază că onorariile apărătorilor -chiar dacă au fost două cicluri de judecată - sunt exagerat de mari.
Partea este liberă să-și aleagă câți apărători dorește și să plătească orice sumă dorește ca onorarii de avocat însă instanța nu poate obliga partea căzută în pretenții la o cheltuială mult disproporționată față de valoarea economică a bunului supus judecății, cu atât mai mult cu cât în speță s-a admis și cererea reconvențională în grănițuire unde cheltuielile de judecată se suportă în mod egal de ambele părți.
În concluzie, față de cele de mai sus cât și de faptul că pârâta în apelul său nu a criticat sentința și sub aspectul cheltuielilor, Curtea apreciază că suma acordată de instanța de fond de 7246 RON este o sumă rezonabilă și nu se impunea admiterea apelului reclamanților.
Pentru aceste considerente urmează a se admite recursul declarat de pârâtă și a se modifica decizia de apel în parte în sensul respingerii și a apelului reclamanților ca nefondat cu consecința înlăturării dispoziției de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în apel d e 8500 RON către reclamanți.
Văzând și dispoz. art.274 Cod procedură civilă Curtea va obliga intimații reclamanți la plata cheltuielilor de judecată in recurs către recurentă in sumă de 200RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității ca nefondată.
Admite recursul civil declarat de pârâta SC SRL T -PRIN ADMINISTRATOR, domiciliată în T, str.-.- nr.15, -/1,.34,împotriva deciziei civile nr.67 din 08 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în parte decizia civilă nr.67/08.02.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge apelul declarat de reclamanții și în calitate de reprezentanți legali ai minorului - și menține sentința civilă nr.1794 din 10.10.2006 a Judecătoriei Tecuci, ca temeinică și legală.
Menține restul dispozițiilor deciziei de apel.
Obligă intimații-reclamanți să plătească suma de 2000 RON cheltuieli de judecată în recurs către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2008.
Președinte, | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.- --26.06.2008
- 26.06.2008/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Luminița ȘoleaJudecători:Luminița Șolea, Anica Ioan, Simona Bacsin
