Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 330/2009

Ședința publică de la 26 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa

- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria

- - - judecător

- grefier

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții, A, G, G, având ca obiect pretenții, împotriva sentinței civile nr.1459/LM/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din data de 12 martie și 19 martie 2009, care fac parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la ribunalul Hunedoara sub nr-, reclamanții, A, Cocota, a, G, G, au chemat în judecată pârâta " D" SA și au solicitat obligarea acesteia la plata sporului de fidelitate începând cu data de 01.02.2008, pe toată durata existenței contractelor individuale de muncă. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanții au arătat că au fost angajați la Calor D, care presta serviciul public de alimentare cu energie termică în municipiul D, iar printre drepturile pe care le aveau conform contractelor individuale de muncă încheiate cu acea societate se număra și sporul de fidelitate care era stabilit procentual între 1 % - 10 % din salariul de bază, în funcție de vechimea fiecăruia.

Prin Hotărârea Consiliului Local D nr. 413/2007 a fost aprobată delegarea gestiunii prin concesionarea serviciului public de alimentare cu energie termică către pârâta D SA, iar în conformitate cu prevederile contractului de concesiune astfel încheiat, pârâta a preluat personalul de operare din serviciul concesionat existent, respectiv pe reclamanți și s-a obligat să îl păstreze cel puțin 3 ani.

S-a mai arătat că în urma preluării nu le-a mai fost acordat sporul de fidelitate deși atât munca depusă cât și locația serviciului au rămas aceleași, fiind tratați ca și noi angajați ce nu pot beneficia de sporul prevăzut în contractul colectiv de muncă al pârâtei, denumit spor pentru vechime neîntreruptă în (inclusiv în fostele unități, RENEL și ), cu toate că este prevăzut în aceleași procente și are aceleași condiții de aplicare cu sporul de fidelitate de la fostul angajator.

Apreciază prin urmare reclamanții că în speță sunt aplicabile prevederile art. 5 alin.1 al Legii nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii în conformitate cu care drepturile și obligațiile cedentului care decurg din contractele individuale și colective de muncă existente la data transferului vor fi transferate integral cesionarului, în speță pârâtei.

Cu privire la reglementarea sporului de fidelitate în CCM încheiat la nivelul SA, reclamanții au arătat prin răspunsul la întâmpinare (fila 172) că în data de 28.09.2007 a fost încheiat Actul Adițional nr. 2 la CCM prin care a fost modificat art. 49 alin.2 în sensul includerii sporurilor permanente, între care și cel de fidelitate, în salariul de bază al fiecărui salariat, fiind încheiate în consecință acte adiționale la contractele individuale de muncă cu aplicabilitate din 01.10.2007. Astfel, sporurile le-au fost incluse în salariul de bază, iar cu ocazia încheierii noilor contracte individuale de muncă cu unitatea pârâtă, baza de calcul pentru salarii a reprezentat doar salariul de bază.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 169 Codul Muncii, Legea nr. 67/2006, Directiva CEE nr. 2001/23.

Cererea este scutită de plata taxei de timbru conform art. 285 Codul Muncii.

Pârâta D SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând în esență că nu sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 67/2006, dat fiind că prin contract a avut loc o concesionare a serviciului și nu un transfer al unei părți din SA D, iar reclamanții și-au încetat activitatea de la SC SA ca urmare a acordului părților, iar angajarea în cadrul societății s-a făcut în baza art. 12 alin.1 Codul Muncii, având cu toții calitatea de nou angajați.

S-a mai susținut că fiecare reclamant a luat cunoștință de toate elementele contractelor individuale de muncă pe care le-au semnat, astfel că nu îndeplinesc condițiile pentru recunoașterea sporului de vechime neîntreruptă în unitățile foste, reglementat în CCM-ul unității, iar sporul de fidelitate - așa cum a fost acesta prevăzut în CCM al SA, nu le-a mai fost acordat reclamanților cu multe luni înainte de a le înceta contractele de muncă de la fosta unitate angajatoare și nici nu era înscris în carnetele de muncă ale acestora.

Prin sentința civilă nr. 1460/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, A, Cocota, a, G, G și împotriva pârâtei " D SA.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au fost angajații D, unitate care începând cu 1.02.2008 a fost preluată de către D, societate care a încheiat contract de concesiune a serviciului public de distribuție a energiei termice cu Consiliul Local al Mun.

În baza acestui din urmă contract și a actului adițional nr. 2/28.09.2007 la. încheiat la nivelul Calor, s-a stabilit preluarea unui număr de 35 de persoane, cu obligația menținerii în cadrul unității cel puțin 3 ani; sporul de fidelitate cerut de reclamanți s-a stabilit a fi inclus în salariul de bază al fiecărui salariat prin modificarea art. 49 alin.2 din, începând cu 1.10.2007.

Pentru aplicarea actului adițional, la nivelul fiecărui salariat s-a încheiat un act adițional la. fiind astfel stabilite noile valori ale salariilor tarifare de încadrare pentru fiecare reclamant.

Toate aceste acte s-a reținut că nu au fost contestate, astfel că s-a apreciat că reprezintă legea părților raportat la prevederile art. 236 alin.4 Codul Muncii, art. 7 alin.2 din Legea nr. 130/1996 și art. 17 alin. 1/1 și 4 Codul Muncii.

S-a concluzionat deci că sporul de fidelitate a fost inclus prin negociere în salariile de bază ale reclamanților, în timpul cât aceștia erau angajați la .

În legătură cu modalitatea de angajare în cadrul pârâtei s-a reținut că reclamanții și-au încetat activitatea la prin acordul părților, iar în drepturile salariale negociate la angajarea în cadrul pârâtei nu s-a inclus și sporul de vechime neîntreruptă în muncă în

S-a mai avut în vedere că la data preluării, reclamanții nu mai beneficiau de spor de fidelitate fiind inclus încă din 1.10.2007 în salariile de bază de fostul angajator, iar ulterior nu a fost prevăzut un asemenea spor în noile M, astfel că nu există temei de acordare a drepturilor solicitate.

Legea nr. 67/2006, cât și Directiva 2001/23 s-a considerat că nu au aplicabilitate în cauză, întrucât exigențele normelor invocate se referă la menținerea în favoarea salariaților doar a drepturilor ce decurg din contractele individuale de muncă existente la data transferului, ori reclamanții la acea dată nu mai beneficiau de un spor de fidelitate la

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și în consecință admiterea acțiunii lor.

În expunerea de motive arată în esență că există contradicție în motivarea sentinței, în sensul că deși se reține că au devenit salariați ai pârâtei în urma concesionării serviciului public de alimentare cu energie termică, ulterior se precizează că aceștia și-ar fi încetat contractul individual de muncă cu fosta la cerere. Ori, arată că preluarea lor a avut loc numai datorită concesionării serviciului public și nu datorită vreunei acțiuni personale a fiecăruia dintre angajați. Acele înscrisuri care s-au semnat au fost încheiate doar pentru a realiza ceea ce au decis alții pentru salariați și nu din voința proprie a fiecăruia dintre aceștia, care ar fi cerut brusc schimbarea locului de muncă.

Mențiunile legate de includerea sporurilor în salariu sunt greșite întrucât tocmai la cererea pârâtei și în pregătirea transferului ce urma să se realizeze s-a hotărât ca sporurile permanente să fie incluse în salariul de bază, însă asta, se susține, nu înseamnă că reclamanții nu mai beneficiau de ele.

Susțin în acest context că la preluarea lor în cadrul pârâtei, aceste sporuri au fost îndepărtate din salariul de bază avut, luându-se în continuare în considerare doar salariul fără sporuri în stabilirea grilei de salarizare.

Consideră că instanța a apreciat greșit că transferul lor ca salariați ai pârâtei s-ar fi desfășurat ca urmare a unei manifestări proprii de voință, când în realitate acest lucru le-a fost impus, fără a li se cere acceptul și pentru aceasta solicită a nu fi prejudiciați, de vreme ce nu au nici o culpă.

Recursul nu este motivat în drept.

Intimata Daf ormulat întâmpinare ( filele 35-39), prin care a solicitat respingerea recursului ca nelegal și nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

Reclamanții au formulat și depus concluzii scrise, aflate la dosar la filele 53-54, prin care au solicitat admiterea recursului lor astfel cum a fost declarat și motivat.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:

Potrivit art. 169 Codul Muncii:

" (1) Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.

(2) Drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.

(3) Transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaților de către cedent ori de către cesionar."

Iar în baza art. 5 alin. 1 din Legea nr. 67/2006: "Drepturile și obligațiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă și din aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral concesionarului."

Înainte de analiza pe fond a criticilor aduse în recurs sentinței atacate, trebuie precizat că obiectul litigiului de față nu îl constituie nelegalitatea modului de preluare a personalului de la vechiul serviciu de alimentare cu energie termică aparținând D, la noul angajator, ci doar, urmare a preluării, neacordarea în continuare pentru salariați a sporului de fidelitate avut, așa cum se susține, în baza vechilor raporturi de muncă cu

Cu toate acestea, pentru o înțelegere corectă a legalității respingerii pretențiilor reclamanților-recurenți, este necesară o reluare și o prezentare cronologică a actelor și faptelor care au condus la adoptarea soluției de respingere a acțiunii, în mod corect, de către instanța de fond.

Astfel, nu se contestă că în baza contractului de concesionare a serviciului public de distribuție a energiei termice produsă în sistem centralizat în municipiul D, încheiat și înregistrat sub nr. 44826/31.12.2007 la Primăria Municipiului D și sub nr. 25038 din 20.12.2007 la D, între Consiliul Local al Municipiului D și intimata D, s-a concesionat serviciul public de distribuție a energiei termice produsă în sistem centralizat în municipiul D, în favoarea celei din urmă societăți ( filele 10-15 dosar fond).

Acest contract a fost aprobat în baza Hotărârii nr. 413/2007 a Consiliului Local al Municipiului D, conform anexei care face parte integrantă din hotărâre. Astfel, s-a stabilit preluarea personalului de operare existent în acest serviciu în limita a 35 persoane și menținerea lui cel puțin 3 ani.

Se afirmă de către recurenți contradicția din motivarea sentinței în sensul că deși se reține preluarea personalului în limita a 35 persoane, ulterior se arată că recurenții ar fi încetat contractele cu fosta la cerere.

Acest din urmă aspect rezultă cu evidență din copiile carnetelor de muncă depuse la dosar, pentru fiecare reclamant în parte, având în vedere mențiunea ce vizează încetarea contractului individual de muncă conform art. 55 lit.b din Codul Muncii.

Mai mult decât atât, la dosar există cererile de angajare formulate apoi de fiecare reclamant în parte începând cu data de 1.02.2008, către intimata D - Serviciul Termoficare, aprobate.

Afirmația că s-au semnat înscrisuri pentru a consfinți un fapt ce era deja decis de alte persoane nu a fost dovedit în cauză, atâta timp cât nu s-a solicitat constatarea nulității acelor acte.

Mai mult decât atât, așa cum corect a reținut și instanța de fond, anterior încetării raporturilor de muncă (și cum rezultă tot din copiile carnetelor de muncă), deși anterior datei de 1.10.2007 reclamanții au beneficiat în mod distinct de spor de vechime și spor de fidelitate, după această dată acestea nu se mai regăsesc evidențiate în carnetul de muncă, D modificând salariul conform actului adițional nr. 2/28.09.2007 la Contractul Colectiv de Muncă, prin care la art. 1 s-au modificat prevederile art. 49 alin.2 paragraful 5 al Contractului Colectiv de Muncă în sensul că sporurile permanente, precum sporul de vechime, sporul de fidelitate, sporul de conducere s-au inclus în salariul de bază al fiecărui salariat.

Drept urmare, indiferent de calificarea dată modalității în care recurenții au devenit angajați ai intimatei, respectiv chiar și în situația în care se vorbește despre preluare sau transfer, drepturile câștigate de ei până la acel moment le-au fost nu doar menținute, ci chiar ușor majorate.

Deci, nu se poate reține că sporul de fidelitate solicitat în prezenta cauză le-a fost înlăturat, atâta vreme cât cu certitudine reiese din probele dosarului că acesta a fost inclus în salariul de bază și ulterior menținut, iar actele în baza cărora s-a procedat în această manieră nu au fost contestate.

Față de aceste aspecte, hotărârea instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanții, A, a, G, G, împotriva sen.civ. nr. 1460/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26.03.2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red. NV 2 ex. IM 4.05.2009

Jud.fond- L,

Președinte:Victor Crețoiu
Judecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Alba Iulia