Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - revendicare imobiliară -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA Nr. 330

Ședința publică din 28 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița

JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda

JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții el și, ambii domiciliați în municipiul D, str. - - nr. 133, județul B, împotriva deciziei civile nr. 121 A din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.

La apelul nominal au răspuns pârât-recurenții și asistați de avocat și mandatarul reclamant-intimatelor G asistat de avocat, lipsă fiind reclamant-intimatele și.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat, pentru recurenți, a depus chitanța nr. 70458 din 20 octombrie 2009, pentru suma de 191,63 lei și timbre judiciare mobile în valoare totală de 1,5 lei, cu care a făcut dovada achitării taxei aferente recursului, ce au fost anulate la dosar. A mai depus împuternicirea avocațială și chitanța pentru suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat.

Avocat, pentru reclamant-intimate, a depus concluzii scrise, un exemplar al acestora fiind înmânat avocatei recurenților. A mai depus împuternicirea avocațială și chitanță pentru suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.

Instanța, constatând cauza în stare de judecată, dat cuvântul la dezbateri.

Avocat, pentru pârât-recurenți, a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței Judecătoriei Dorohoi, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamanților. În susținere a precizat că părțile pe care le reprezintă au cumpărat în 1996 prin act autentic casa și terenul, că așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare de la fila 24 dosar și a schiței anexă de la fila 26, proprietatea are forma unui dreptunghi, cu latura la stradă de 10,50 m, latura din spatele proprietății având aceeași dimensiune. A mai arătat că prin Hotărârea nr. 346/2000 a Comisiei Județene, reclamantului i s-a reconstitui dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren fără însă a se întocmi vreo schiță a proprietății. A mai precizat că prin decizia pronunțată tribunalul a obligat pârâții să-și mute gardul, astfel încât se diminuează suprafața lor cu 153 mp și le limitează acestora accesul la peretele lateral împiedicându-le accesul în curte.

Avocat, pentru reclamant-intimați, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În susținere a precizat că au fost comparate titlurile părților, că proba testimonială nu poate înfrânge forța probantă a înscrisurilor, că în apel părțile adverse nu au solicitat o altă expertiză deși aveau posibilitatea. A mai precizat că punctul de referință trebuie luat anul 1986, când terenul a fost trecut în proprietatea statului.

În replică, avocat, precizat că expertul nu și- modificat concluziile iar expertul a semnat procesul verbal.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea adresată Judecătoriei Dorohoi reclamantele-pârâte și au chemat în judecată pe pârâții-reclamanți și pentru a fi obligați a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 216,8 mp teren situată în municipiul D,-, județul B, a-și ridica gardul de pe proprietatea lor, a le plăti 1500 lei cu titlul de daune și totodată a se stabili linia de hotar între proprietățile lor.

În motivarea acțiunii au arătat că sunt proprietare asupra unui imobil situat în municipiul D,- compus din casă și suprafața de 927,5 mp teren aferent și curți iar pârâții-reclamanți le-au ocupat în mod abuziv din proprietatea lor suprafața de 216,8 mp teren în forma unei fâșii de la un capăt la celălalt pe linia de hotar, construind un gard în urmă cu câțiva ani.

Pârâții-reclamanți, prin întâmpinare și cerere reconvențională au solicitat respingerea acțiunii arătând că nu au ocupat din terenul reclamantelor pârâte și pentru a nu mai exista probleme au cerut stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți.

Prin sentința civilă nr. 871 din 19 iunie 2008 Judecătoria Dorohoia respins acțiunea și cererea reconvențională ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că autorul reclamantelor pârâte, a cumpărat de la numitul un teren pe care era o casă cu anexe situată în municipiul D,-, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1489/1920. În contract nu s-a specificat ce suprafață de teren se vinde ci doar că are o lățime de 13,25 m, lungimea fiind de la str. - la și că se învecinează cu str. - în față, cu pârâul în spate, cu proprietatea iar pe ultima latură cu un teren viran al vânzătorului.

Ulterior, la 27 aprilie 1987, prin decizia nr. 155 a fostului Consiliu Popular al Județului B, din construcții și terenul aferent în suprafață de 600 mp a trecut în proprietatea statului conform art. 13 alin. 3 din Legea nr. 59/1974 și a prevederilor deciziei nr. 223/1974 dat fiind că a părăsit țara.

După apariția Legii nr. 112/1995, prin hotărârea nr. 346 din 9 martie 2000 a Comisiei Județene pentru aplicarea acestei legi s-a dispus retrocedarea proprietății sus amintite reclamanților-pârâți cu condiția de a se restitui suma primită cu titlu de despăgubiri.

În cauză s-au efectuat două expertize. Față de concluziile acestora s-a pus problema dacă reclamantele pârâte au un titlu valabil pentru suprafața de 927 mp. S- reținut că hotărârea de retrocedare în baza Legii nr. 112/1995 reprezintă un titlu valabil pentru 600 mp însă în asemenea situație, la lungimea reținută de 66,16 m lățimea terenului reclamantelor pârâte ar fi de 9 m și ca atare proprietate lor nu se învecinează cu cea a pârâților-reclamanți ci cu o de teren rămasă încă în proprietate publică.

În ce privește diferența de 325 mp neretrocedată s-a reținut că scopul urmărit era de naționaliza întreaga avere a autorului. Reclamantele deși avea posibilitatea în baza Legii nr. 112/1995 și a Legii nr. 10/2001 să-și întregească dreptul de proprietate pentru această diferență nu au făcut-o iar în acțiunea în revendicare acest lucru nu este posibil.

Având în vedere considerentele reținute, celelalte capete de cerere au fost respinse.

Apelul declarat de reclamanți a fost admis prin decizia civilă nr. 121 din 11 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani prin care s-a schimbat în totalitate sentința și s-a admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională în sensul că pârâții au fost obligați să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 153,229 mp teren situat în intravilanul municipiului D,-, situat în perimetrul 7, 8, 9, 4, B, A pe schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză tehnică efectuat de expert. S- stabilit linia de hotar dintre proprietăți pe aliniamentul A-B pe aceeași schiță s-a dispus ridicarea gardului edificat de pârâți pe aliniamentul 7, 8, 9, 4. S-a respins capătul de cerere referitor la plata daunelor.

Reclamantele apelante au fost obligate să plătească pârâților intimați suma de 844 lei cheltuieli de judecată după compensare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1489/1920, autorul reclamanților pârâți a cumpărat de la numitul un imobil din D, str. - nr. 3, compus din 3 camere, o bucătărie, o sobă, o pivniță, o șură și o latrină și terenul aferent, în contract arătându-se în ceea ce privește terenul doar întinderile pe lungime precum și vecinătățile, fără a se indica suprafața.

Ulterior, prin decizia nr. 155 di 27 aprilie 1987 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului s-a preluat în proprietatea statului și s-a transmis în administrare directă a Întreprinderii Județene de Gospodărire Comunală și Locativă B din locuință ce se întinde pe o suprafață de 96,83 mp, din magazia în suprafață de 27,3 mp, din beci în suprafață de 60 mp și din împrejmuirea cu lungimea desfășurată de 166, 5 ml precum și terenul aferent construcțiilor și curți în suprafață de 600 mp evaluat la 900 lei. Această preluare s-a făcut în temeiul art. 13 alin. 3 din Legea nr. 59/1974 și a prevederilor Deciziei nr. 223/1975 dat fiind faptul că a părăsit țara.

Terenul rămas de pe urma defunctului avea o deschidere la str. - - nr. 135 de 13,25 m și o lățime de 70 aria suprafeței fiind de 927,50 mp. Așa fiind, terenul preluat a fost de 927,50 mp și nu de 600 mp cum s-a trecut în decizie, acesta fiind doar terenul liber, fără construcții, restul terenului și a cotelor din imobile rămânând în stăpânirea celorlalți moștenitori, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 192/1976.

Prin Hotărârea nr. 346 din 9 martie 2000 emisă în baza Legii nr. 112/1995 s- dispus retrocedarea proprietății preluate respectiv din imobilul situat în- și terenul aferent de 600 mp, fără ca această suprafață să fie determinată.

Prin procesul verbal nr. 11984 din 28 iulie 2006 al Primăriei Municipiului D s-a constatat că proprietatea reclamanților are o deschidere la str. - - de 13,25 m și o lungime de 70,50 m iar în realitate este de numai 10,30 m, cu 2,95 nu mai puțin și o lungime de 69 m, cu 1,50 m mai puțin, din măsurători rezultând suprafața de 710,70 mp teren, cu 216,8 mp mai puțin.

În ceea ce-i privește pe pârâți s-a constatat că au în proprietate suprafața de 560 mp având o deschidere la stradă de 10,50 mp și o lungime de 53,30 m însă la măsurătoare s-a găsit lățime a terenului de 11 m și o lungime de 67,2 m, rezultând o suprafață de 739,2 mp cu 179,2 m teren în plus față de actele proprietății.

S-a reținut că actele de proprietate ale pârâților confirmă că aceștia au cumpărat potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 903 din 19 martie 1996 suprafața de 560 mp.

Avându-se în vedere expertizele efectuate în cauză s-a reținut că pârâții dețin o suprafață de teren mai mare decât cea din actele de proprietate iar reclamantele suprafață mai mică, pârâții ocupând din terenul reclamantelor 153,229 mp pe care au ridicat un gard.

În ce privește daunele interese s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 1169 din Codul civil.

Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului au arătat că dețin terenul în suprafață de 560 mp din 1996 de când l-au cumpărat iar reclamantele și-au redobândit dreptul de proprietate în baza unei Hotărâri a Comisiei Județene, fără întocmirea unei schițe.

Au arătat de asemenea că instanța de apel nu a avut în vedere procesul verbal de constatare din 27 iulie 2006 încheiat de Primăria Municipiului D și că mutarea gardului le limitează proprietățile cu 153 mp și împiedică accesul în curte.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea constată că acesta este neîntemeiat.

Reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1489/1920, autorul lor a cumpărat un imobil constând din construcții și teren aferent situat în- ( fostă - nr. 3 ).

Este real că în ce privește terenul s-a specificat întinderea pe lungime și deschiderea la stradă de 13,25 mp. Schița anexă la decizia nr. 155 din 27 aprilie 1987 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al consiliului Popular al Județului confirmă că deschiderea la stradă a rămas aceeași.

Procesul verbal de constatare nr. 11984 din 28 iulie 2006 încheiat de Primăria Municipiului D confirmă că deschiderea la stradă este de 13,25 m, suprafața deținută de reclamante fiind de 710,70 mp teren.

De necontestat este că autorul reclamantelor a deținut o suprafață, de 927,50 m însă acesta nu fost preluată în totalitate, diferența de 327,50 m rezultată prin scăderea suprafeței de 600 mp care a făcut obiectul preluării de către stat în 1987 rămânând în proprietatea moștenitorilor proprietarului inițial.

Pârâții au cumpărat în baza contactului de vânzare-cumpărare nr. 903 din 19 martie 1996 suprafața de 560 mp.

Expertizele efectuate în cauză de cei doi experți respectiv și care în apel au formulat un punct de vedere comun confirmă că pârâții dețin teren în plus față de cel care a format obiectul contractului, respectiv 153,229 mp aparținând reclamantelor pe care au ridicat un gard despărțitor.

Așa fiind, în mod corect s-a apreciat că acțiunea este întemeiată, în funcție de suprafața de teren revendicată fiind stabilită și linia de hotar.

Față de linia de hotar stabilită gardul nu respectă aliniamentul din expertiză așa încât s-a dispus ridicarea lui. Susținerea pârâților precum că prin mutarea gardului s-ar micșora suprafața de teren cumpărată nu este reală atâta timp cât ambele expertize efectuate în cauză au concluzionat că ei dețin teren în plus.

Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă respectiv art. 274 din Codul d e procedură civilă,

Pentru aceste motive,

În numele Legii

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții el și, ambii domiciliați în municipiul D, str. - - nr. 133, județul B, împotriva deciziei civile nr. 121 A din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.

Obligă pârâții-recurenți el și, să plătească reclamanților-intimați și suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Jud. apel:;

Jud. fond:

Tehnored.

Ex. 2/12.11.2009

Președinte:Plăcintă Dochița
Judecători:Plăcintă Dochița, Frunză Sanda, Dumitraș Daniela

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Suceava