Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 332/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr.27423,-
DECIZIA NR.332
Ședința publică din data de 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii și, ambii domiciliați în B, sector 1, P-ța - -, nr.2, cod poștal -, împotriva deciziei civile nr. 141 din 16 februarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații A -, domiciliată în B, sector 5,-,.1,.2, cod poștal -, MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în B, sector 5, B-dul.- -, nr.47, cod poștal - și SC NORD SA, cu sediul în B, sector 5,-, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea personal și în calitate de mandatar pentru contestatorul, intimații A -,reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, lipsind intimații Municipiul B - prin Primar General și SC NORD SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că cererea este netimbrată.
Contestatoarea depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei potrivit chitanței nr.-/25.03.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea contestației.
Contestatoarea, având cuvântul susține oral motivele cererii, arătând că este întemeiată pe dispozițiile art.317 alin.1 și art.318 alin.1, teza I cod pr.civilă.
Astfel, referitor la disp.art.317 alin.1 pct.1 cod pr.civilă, arată că s-au încălcat disp.art.88(1) pct.5 cod pr.civilă, care dispunea comunicarea felului pricinii, în sensul că, deși în citație se precizează că pricina se referă la anulare act și revendicare, motivele de recurs invocate și dezvoltate de recurent, sunt diferite față de motivele pe care instanța s-a bazat la pronunțarea hotărârii.
Cu alte cuvinte, instanța s-a pronunțat asupra altor motive decât cele invocate și dezvoltate de recurentă și care nu au fost cunoscute de intimați, astfel încât, la data la care au fost citați să poată pune concluzii în cunoștință de cauză.
Deci, Curtea nu s-a pronunțat asupra motivelor de recurs formulate de recurentă, rejudecând fondul cauzei și încălcând prevederile legale.
Referitor la motivul întemeiat pe disp.art.318 alin.1 teza I cod pr.civilă, arată că dezlegarea dată pricinii de instanța de recurs, se întemeiază pe o gravă greșeală materială, întemeind soluția cauzei pe un alt temei legal prohibit.
În acest sens, consideră că instanța s-a aflat într-o gravă eroare materială, când a soluționat cauza pe prevederile dreptului comun, dat fiind faptul că obiectul capătului doi al cererii de chemare în judecată se referă la anularea contractului nr.1055/01.11.1996, prin care a fost cumpărat imobilul, în temeiul Legii 112/1995, imobil ce cade sub incidența Legii 10/2001, deoarece a intrat în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Solicită admiterea contestației în anulare și rejudecarea cauzei în vederea pronunțării unei hotărâri legale.
Avocat, având cuvântul pentru intimata A -, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică.
Referitor la motivul invocat în sensul că partea nu a fost legal citată, solicită respingerea acestuia, având în vedere că părțile au fost legal citate, au fost prezente la soluționarea cauzei și toate cererile s-au discutat în contradictoriu cu acestea.
De asemenea, nici motivul întemeiat pe disp.art.318 cod pr.civilă nu este fondat, dat fiind faptul că nu există greșeală materială în ce privește soluționarea cauzei de către instanța de recurs.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 04.02.2002, reclamanta a chemat în judecată pârâții Municipiul B prin Primarul General, Nord SA, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a măsurii de trecere în proprietatea statului a apartamentului nr.2, parter, corp B, din de - cu Calea, nr.258, sector 1, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1055/21357/01.11.1996 încheiat de Primăria sectorului 1 B, prin mandatar Nord SA, în calitate de vânzător și pârâții în calitate de cumpărători, precum și obligarea acestora din urmă să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul susmenționat.
Prin sentința civilă nr.8536/11.10.2002, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes reclamantei, ca neîntemeiate, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților cu privire la capătul de cerere având ca obiect revendicarea apartamentului nr.2, parter, corp B, din de -, sector 1, admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea măsurii de trecere în proprietatea statului a imobilului cu destinație garaj, situat în B, de - nr.2, cu Calea, nr.258, sector 1, în prezent apartamentul nr.2 Corp B, parter, respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1055/21357/01.11.1996 și obligarea pârâților de a lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta și pârâții și, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București - secția a IV-a civilă sub nr.26/2003, iar prin decizia civilă nr.534/13.03.2003, Tribunalul București - Secția a IV- civilă a respins apelul reclamantei ca nefondat și a admis apelul pârâților, dispunând schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și respingerii acțiunii pentru acest motiv, celelalte dispoziții ale sentinței fiind menținute.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr.1764/9.09.2003, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a admis recursul reclamantei și a casat hotărârea, reținând cauza pentru rejudecarea apelurilor, apreciind că reclamanta și-a justificat calitatea procesuală activă, dovedind cu înscrisurile administrate existența în patrimoniul autorilor săi, anterior naționalizării, a garajului, care a fost ulterior transformat în locuința în litigiu.
Prin decizia civilă nr.581/16.12.2003 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă, în dosarul nr.3017/2003, au fost respinse ca nefondate ambele apeluri.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâții, cererile fiind înregistrate inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ulterior pe rolul Curții de Apel București, Secția a III-a civilă.
Prin decizia nr.1006/27.04.2006, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă a respins ca nefondat recursul formulat de pârâții și a admis recursul formulat de reclamantă, a casat decizia civilă nr.581/16.12.2003 a Curții de Apel București și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la instanța competentă, respectiv Tribunalul București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a civilă sub nr-, iar prin decizia civilă nr.1620/ 7.12.2007, Tribunalul București, Secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A (moștenitoarea lui, decedată pe parcursul procesului) împotriva sentinței civile nr.8536/11.10.2002 a Judecătoriei Sectorului I
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, iar urmare a strămutării, conform încheierii nr.6560 din data de 3 noiembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia civilă nr. 141 din 16 februarie 2009 admis recursul declarat de reclamanta A, împotriva deciziei civile nr.1620/7.12.2007 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B - prin primar, SC Nord SA B, și, a modificat în tot decizia sus menționată și în parte sentința civilă nr. 8536/11.10.2002 a Judecătoriei Sectorului 1
A admis în tot acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B Prin Primar General, Sc Nord Sa, și și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1055/21357/1.11.1996, obligând pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie apartamentul nr.2, corpul B al imobilului situat în B, - de - nr.2, cu Calea, nr.258, identificat în raportul de expertiză constructor întocmit de ing. ( filele 28-38 dosar nr- al Tribunalului București - Secția a V-a Civilă).
Prin aceeași decizie s-au menținut restul dispozițiilor sentinței, în ceea ce privește constatarea nulității măsurii de trecere în proprietatea statului a imobilului cu destinație de garaj situat în B, - de - nr.2, cu Calea, nr.258, sector 1, în prezent apartamentul nr.2, corp B parter; respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes a reclamantei, precum și a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților cu privire la capătul de cerere având ca obiect revendicarea imobilului și s-a luat act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei sus menționate au formulat contestație în anulare contestatorii și, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.317 alin.1 pct.1 cod pr.civilă, art.318 alin.1 Teza cod pr.civilă și art.3191cod pr.civilă.
În ceea ce privește motivul întemeiat pe prevederile art. 317 alin. 1 pct. 1.pr.civilă, au arătat contestatorii că, deși aparent procedura de citare s- îndeplinit pentru ziua la care părțile s-au judecat, în fapt, a fost încălcat pct. 5 al art. 88 (1) din Codul d e procedură civilă, care dispunea comunicarea felului pricinii.
Astfel, deși în citație se precizează că pricina se referă la anulare act și revendicare, motivele de recurs invocate și dezvoltate de recurent sunt diferite față de motivele pe care instanța s-a bazat la pronunțarea hotărârii.
Se mai susține că instanța de recurs a analizat cauza independent de motivele de recurs formulate de recurentă și pe care intimații au pus concluzii, rejudecând fondul cauzei fără să fi fost investită cu acest lucru și contrar dispozițiilor legale.
Contestatorii au mai arătat că instanța nu a analizat motivul de recurs invocat de recurentă, care se referă la cauza ilicită a contractului pentru care s-a îndeplinit procedura de citare și pentru care s-a pus concluzii, ci un motiv nou de recurs, necunoscut de intimați, pentru care nu s-a îndeplinit procedura de citare.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 480 Cod civil, privind acțiunea în revendicare prin compararea titlurilor, instanța de recurs, la pagina 11, chiar menționează că nu l-a analizat.
Mai mult, instanța de recurs și-a depășit competența nesoluționând al treilea capăt al cererii introductive, care o lega de răspunsul la acea cerere, acordând ceea ce nu s-a cerut.
Nu întâmplător instanța de recurs nu analizează motivul de recurs întemeiat pe interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 480 Cod civil, privind acțiunea în revendicare prin compararea titlurilor, întrucât în jurisprudență se precizează referitor la proba dreptului de proprietate în cadrul acțiunii in revendicare: "Dacă reclamantul nu reușește să facă dovada pretenției sale, pârâtul câștigă procesul fără să fi avut a face vreo dovadă".
Cu alte cuvinte, chiar dacă intimații nu avea contract de proprietate valid, acțiunea în revendicare nu putea fi câștigată de recurent, întrucât din actele de proprietate depuse, nu rezultă proprietatea asupra imobilului revendicat.
În această situație, instanța a soluționat recursul pe motive noi, neinvocate de recurentă și necunoscute de intimați.
În ceea ce privește motivul întemeiat pe prevederile art. 318 alin. 1 teza I din Codul d e procedură civilă, contestatorii apreciază că dezlegarea dată pricinii de instanța de recurs se întemeiază pe o gravă greșeală materială care privește două aspecte: întemeierea soluționării cauzei pe un temei juridic prohibit și lipsa obiectului cauzei.
Instanța s-a aflat într-o gravă greșeală materială când a soluționat cauza pe prevederile dreptului comun, când acest lucru nu mai era admisibil. Prin decizia nr. 33/iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra inadmisibilității judecării cauzelor ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001 pe prevederile dreptului comun, respectiv pe prevederile art. 480 Cod civil.
Greșeala materială se referă atât la identificarea imobilului a cărei revendicare se cere, cât și asupra imobilului care se consideră proprietatea reclamantei.
Se mai susține că greșeală materială a instanței de recurs constă în faptul că, fără să existe dovada de proprietate asupra imobilului revendicat, existând doar dovada că imobilul-locuință a fost construit de stat, prin soluția dată, a constituit drept de proprietate în favoarea recurentei, atribuindu-i imobilul-locuință.
În cadrul revendicării nu este vorba de un drept nou, ci de recunoașterea explicită și retroactivă a unui drept vechi, preexistent.
Neexistând un drept vechi preexistent al reclamantei, i s-a constituit acesteia un drept nou de către instanța de recurs.
S-a ajuns astfel în situația în care hotărârea care trebuia doar să recunoască un drept de proprietate preexistent, să fie constitutivă de drepturi și să creeze drept de proprietate nou în favoarea persoanei care nu a avut drept de proprietate și fără despăgubire.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor contestației în anulare formulată, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că cererea este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește motivul contestației în anulare întemeiat pe dispozitiile art.317 alin.1 pct.1 cod pr.civilă,instanța constată că potrivit acestui text legal hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Arată contestatorii că, deși au fost citați pentru termenul la care s-a soluționat dosarul de recurs nu ar fi fost respectate dispozițiile art.88 pct.5 cod pr.civilă referitoare la menționarea în cuprinsul citației a motivelor de recurs, inclusiv cele presupuse a fi noi și care au făcut obiectul cercetării judecătorești.
După cum se poate observa la termenul din data de 16 februarie 2009 intimații și, nu numai că au fost citați potrivit dispozițiilor procedurale, dar au fost prezenți și personal - și prin procurator avocat, intimatul pârât.
Ca atare, nu pot fi invocate dispozițiile art.317 alin.1 pct.1 cod pr.civilă câtă vreme părțile nu numai că au fost citate, ci chiar au fost prezente în fața instanței.
De asemenea, verificând dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașată la dosarul cauzei, filele 7 și 14, se poate constata că ambii intimați-contestatori au fost citați în conformitate cu disp.art.88 cod pr.civilă, inclusiv prin menționarea numelui și domiciliului părții potrivnice și a felului pricinii.
A extrapola noțiunea de "felul pricinii" la obligativitatea comunicării cu ocazia citării a tuturor problemelor de drept ce urmează a fi dezbătute în ședința de judecată pentru care s-a emis citația, înseamnă a excede normelor procesual civile în vigoare la această dată în România.
Ca atare, susținerile contestatorilor că instanța s-a pronunțat asupra altor motive decât cele invocate și dezvoltate de către recurenți și care se pretinde că nu au fost cunoscute de către intimați, nu pot constitui un viciu de procedură în înțelesul legii, potrivit art.317 alin.1 pct.1, cod pr.civilă.
Cum contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac ale cărei condiții de admisibilitate sunt strict și limitativ prevăzute de lege, iar procedura de citare a părților pentru termenul la care s-a soluționat cauza a fost îndeplinită potrivit legii, rezultă că prezenta cerere nu se încadrează în dispozițiile art.317 alin.1 pct.1 cod pr.civilă pentru a fi admisă.
În ceea ce privește motivul întemeiat pe dispozițiile art.318 alin.1 teza cod pr.civilăîn sensul că instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială cu ocazia întemeierii solutionării cauzei pe un temei juridic prohibit și în lipsa obiectului cauzei, Curtea de Apel constată că în cererea dedusă prezentei judecăți, ca motive ale susținerii incidenței acestui temei legal, au fost inserate critici care țin de modalitatea de soluționare a cauzei pe fond.
Astfel, se pretinde că instanța s- aflat într-o gravă greșeală materială când a soluționat cauza pe prevederile dreptului comun, când acest lucru nu mai era admisibil și de asemenea, nu a fost identificat în mod corect imobilul a cărei revendicare se solicită, precum și imobilul care se consideră proprietatea reclamantei, în sensul că fără să existe dovada actelor de proprietate ale imobilului revendicat, dar existând dovada că imobilul locuință a fost construit de către stat, instanța de recurs, prin soluția dată a constituit drept de proprietate în favoarea recurentei în contradicție cu prevederile constituționale ale Legii 10/2001 și ale art.480 cod civil.
Ca atare, față de motivul invocat de contestatori, în sensul că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, dar efectuându-se referiri la greșeli de judecată ale instanței de recurs, față de considerentele mai sus arătate, coroborate cu toate actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente în speța de față, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind lovită de un asemenea motiv ce ar putea atrage admisibilitatea unei contestații în anulare.
Totodată, Curtea de Apel reține că pentru ca eroarea materială să constituie motiv de contestație în anulare, în înțelesul art.318 Cod procedură civilă, ea trebuie să existe și să poată fi sesizată în mod concret, în dosarul în care s-a dat soluția a cărei anulare se cere.
Ca urmare, eroarea trebuie să fie evidentă și săvârșită de instanță, datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei, astfel încât, greșeala materială se apreciază în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.
Acesta este sensul urmat de legiuitor la redactarea acestui motiv de contestație în anulare, care are o interpretare restrictivă față de aria sa limitată de acțiune, astfel încât, o altă interpretare ar crea, prin această cale extraordinară de atac, un veritabil recurs la recurs, astfel cum constestatorii tind a proceda în cauza de față.
Ca atare, susținerile contestatorilor referitoare la greșita reținere temeiului de drept sau obiectului cauzei, antamează probleme care țin de judecata în fond a pricinii, care de altfel au fost chiar rezolvate de către instanța de recurs, neputând fi circumscrise unor motive ale căii extraordinare de atac a contestației în anulare.
Pe cale de consecință, urmează a se constata că, raportat la actele și lucrările dosarului, motivele invocate în cadrul prezentei contestații în anulare nu au fost dovedite, nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 317 alin.1 pct. 1 și art.318 alin.1 teza I Cod pr.civilă, iar față de considerentele mai sus arătate, Curtea va respinge contestația în anulare formulată, ca nefondată.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.274 cod pr.civilă, precum și principiului disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil, instanța va lua act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și, ambii domiciliați în B, sector 1, P-ța - -, nr.2, cod poștal -, împotriva deciziei civile nr. 141 din 16 februarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații A -, domiciliată în B, sector 5,-,.1,.2, cod poștal -, MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în B, sector 5, B-dul.- -, nr.47, cod poștal - și SC NORD SA, cu sediul în B, sector 5,-, cod poștal -, ca nefondată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Marilena
- - - - - -
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.tehnored./CC,
2.ex.08.05.2009
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Marilena
